Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 1387/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1387/2009
Ședința publică de la 14 Aprilie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Claudia Idriceanu
JUDECĂTOR 2: Danusia Pușcașu
JUDECĂTOR 3: Axente Irinel
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul declarat de creditoarea AGENȚIA JUDEȚEANĂ PENTRU OCUPAREA FORȚEI DE MUNCĂ B-N împotriva sentinței comerciale nr. 1347 din 17 decembrie 2008, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Bistrița N, în contradictoriu cu intimații MANAGEMENT UV B, și, având ca obiect procedura insolvenței angajarea răspunderii membrilor organelor de conducere.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura este legal îndeplinită.
Recursul este legal timbrat cu taxa judiciară de timbru în valoare de 19,5 lei și timbru judiciar de 0,15 lei.
S-a făcut referatul cauzei după care, se constată că la data de 8 aprilie 2009, s-a înregistrat la dosar un inscris din partea apelantei, la care este anexată chitanța prin care face dovada achitării taxei judiciare de timbru și a fost aplicat timbru judiciar.
La data de 10 aprilie 2009, s-a înregistrat la dosar întâmpinare din partea intimatului, ( filele 15-17), iar la data de 13 aprilie 2009, s-a înregistrat note de ședință din partea lichidatorului judiciar și întâmpinare din partea intimatului, (filele 18-21).
Curtea, după deliberare, în lipsa vreunei cereri prealabile a părților, constată că prezentul recurs se află în stare de judecată și reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Prin sentința comercială nr.1347 din 17 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Bistrița -N, s-a respins, ca neîntemeiată, excepția lipsei calității procesuale active a creditorului AGENȚIA JUDETEANĂ PENTRU OCUPAREA FORTEI DE MUNCĂ B-N, președinte al Comitetului creditorilor, ridicată de pârâtul.
S-a respins, ca neîntemeiată,acțiunea formulată de creditorul AGENȚIA JUDETEANĂ PENTRU OCUPAREA FORTEI DE MUNCĂ B-N, președinte al comitetului creditorilor și cu acordul comitetului creditorilor, împotriva pârâților și, având ca obiect atragerea răspunderii membrilor organelor de conducere.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut în ce privește excepția lipsei calității procesuale active a creditorului AJOFM, președinte al comitetului creditorilor, invocată de pârâtul, că potrivit art.138 alin.3 din Legea nr.85/2006, comitetul creditorilor poate cere judecătorului-sindic să fie autorizat să introducă acțiunea prevăzută la alin.1, dacă administratorul judiciar sau lichidatorul a omis să indice, în raportul său asupra cauzelor insolvenței, persoanele culpabile de starea de insolvență a patrimoniului debitorului persoană juridică ori dacă acesta a omis să formuleze acțiunea prev.la alin.1 și răspunderea persoanelor la care se referă alin.1 amenință să se prescris. În cauză, prin sentința comercială nr.303 din 21 mai 2008, pronunțată de Tribunalul Bistrița -N în dosar nr-, s-a admis cererea formulată și ulterior precizată a creditorului AJOFM, în calitate de președinte al comitetului creditorilor, să introducă acțiunea prev. de art.138 alin.1 din Legea nr.85/2006.
Comitetul creditorilor debitorului SC SRL este format din creditorii AJOFM (care deține și calitatea de președinte al comitetului creditorilor), DGFP și Primăria com. B-, iar potrivit,art.16 alin.3 din Legea nr.85/2006, comitetul creditorilor va fi citat în persoana președintelui astfel desemnat, iar în lipsă, prin oricare dintre membrii comitetului creditorilor. Președintele Comitetului creditorilor, respectiv AJOFM și-a exercitat atribuțiile de membru în comitetul creditorilor și de președinte al comitetului și a introdus acțiunea prevăzută de art.138 alin.1 din Legea nr.85/2006, cu acordul scris al celorlalți membri ai comitetului creditorilor, așa cum rezultă din adresa nr.2092 din 16.06.2008 a Consiliului local al comunei B-, reprezentat prin primar și adresa nr.10097/6.06.2008 a DGFP
Așadar, acțiunea fiind formulată de președintele comitetului creditorilor,cu acordul scris al tuturor membrilor comitetului creditorilor, astfel că excepția ridicată de pârât a fost apreciată ca neîntemeiată.
Pe fond, analizând actele și lucrările dosarului, precum și dosarul privitor la desfășurarea procedurii insolvenței, instanța a reținut că prin sentința civilă nr.285 din 11 aprilie 2006, pronunțată de Tribunalul Bistrița -N s-a admis cererea formulată și ulterior precizată intentată de creditorul Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă B-N și în consecință,în temeiul art.38 alin.5 din Legea nr.64/1995,s-a constatat că debitorul SC SRL se află în stare de insolvență și s-a dispus deschiderea procedurii reorganizării judiciare și a falimentului împotriva acestuia fiind desemnat administrator judiciar SC MANAGEMENT UV SRL B, iar ulterior,prin sentința civilă nr.766 din 20 septembrie 2006, pronunțată de Tribunalul Bistrița -N, în temeiul art.54 alin.4 din Legea nr.85/2006, s-a aprobat raportul administratorului judiciar și cererea acestuia și s-a dispus începerea procedurii simplificate a falimentului în ce privește de debitorul SC SRL, dizolvarea debitorului și ridicarea dreptului de administrare a acestuia, fiind confirmat în calitatea de lichidator administratorul judiciar SC MANAGEMENT UV SRL (devenit ulterior, urmare aplicării OUG nr.86/2006, SC MANAGEMENT UV ).
Pe parcursul desfășurării procedurii au depus cereri de admitere a creanțelor mai mulți creditori, în care, în Tabelul definitiv consolidat al creanțelor acceptate la SC SRL sunt înscriși:AVAS B, AJOFM, DGFP, Primăria B- și Direcția Silvică B, cu creanțe ce totalizează 190.925,82 lei. În același tabel este menționat și creditorul cu o creanță declarată de 161.487 lei ( 56.000 USD), însă creanța acestuia nu a fost acceptată, pasivul debitorului SC fiind de 190.925,82 lei.
Potrivit art.138 alin.1 lit.d din Legea nr.85/2008, text de lege pe care se întemeiază acțiunea, la cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului, judecătorul-sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de membrii organelor de supraveghere din cadrul societății sau de conducere, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului, prin faptul că au ținut o contabilitate fictivă, au făcut să dispară unele documente contabile sau nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea.
În Raportul privind examinarea activității debitoarei SC SRL, întocmit, la 30.01.2008, de lichidatorul judiciar MANAGEMENT UV B se arată, că din documentele sintetice depuse la dosar și la lichidator, rezultă că societatea nu mai deține mijloace de producție, baza de producție și sediul societății fiind vândute prin executare silită (rămânând în patrimoniu doar două mijloace de transport, un ifron și un autocamion care nu sunt funcționale,fiind descompletate în proporție de 60-80 %) și de asemenea, societatea nu mai deține nici mijloace bănești, așa cum rezultă din balanța de verificare contabilă întocmită pentru luna mai 2006.
Lichidatorul judiciar a apreciat că starea de insolvență a debitorului a fost determinată de cauze obiective, iar pârâții nu au săvârșit nici una din faptele prevăzute de art.138 alin.1 din Legea nr.85/2006, respectiv nici fapta de a nu fi ținut contabilitatea în conformitate cu legea, fiind vorba doar de anumite necorelări în actele contabile și între faptele constatate prin raportul de inspecție fiscală și ajungerea societății în faliment nu există legătură de cauzalitate.
Comitetul creditorilor, prin președintele său, AJOFM, consideră că pârâții au săvârșit fapta prevăzută de art.138 alin.1 lit.d din Legea nr.85/2006 și anume nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea, invocând constatările din Raportul de inspecție fiscală încheiat la 15.07.2005,de către DGFP -Activitatea de Control Fiscal, constatări preluate de reclamant și cuprinse în motivarea acțiunii introductive și răspunsul la întâmpinare.
Instanța a constatat că, în Raportul de inspecție fiscală încheiat la 15.07.2005 se rețin neregularitățile arătate de reclamant, însă în Raport mai sunt evidențiate și alte împrejurări la care reclamantul nu face referire în acțiune.
Astfel, la pag.3 din Raport, se constată că pierderile înregistrate de debitor se datorează cheltuielilor mari cu materiile prime achiziționate, cheltuielilor cu combustibilii și cu utilitățile folosite în procesul de producție, ceea ce înseamnă că, în opinia organului de control, pierderile, cu consecința ajungerii debitorului în încetare de plăți, nu se datorează unor fapte de genul celor prevăzute de art.138 alin.1 din Legea nr.85/2006. De asemenea, s-a constatat, că pe timpul controlului fiscal s-a întocmit nota de reglare fiscală nr.2717 din 29.06.2005 (pag.3 din raport), debitorul a beneficiat de rambursări TVA nejustificate (pag.5 din raport), aspect evidențiat, în parte în acțiune, iar facturile fiscale, ce nu au fost înregistrate la data emiterii lor, au fost înregistrate ulterior în evidența contabilă (pag.4-5 din raport), aceasta chiar mai înainte de efectuarea controlului fiscal, ceea ce înseamnă că patrimoniul debitorului a crescut la un moment dat (deci nu s-a diminuat), iar neregulile cu privire la actele contabile au fost înlăturate.
Instanța a constatat că nu sunt întrunite cerințele prevăzute de art.138 alin.1 lit.d din Legea nr.85/2006 pentru atragerea răspunderii materiale a pârâților.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs creditorul Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă B-N, solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței atacate în sensul obligării administratorilor statutari al societății debitoare SC SRL, la plata pasivului falitei până la concurența sumei de 190.925,62 lei, reprezentând totalul creanțelor acceptate ale celor 4 creditori ai debitoarei.
În motivarea recursului a arătat că hotărârea judecătorulu sindic a fost dată cu aplicarea greșită a legii deoarece prin sentința civilă nr.766/20.09.2006, Tribunalul Bistrița -N a dispus deschiderea procedurii simplificate împotriva debitoarei SC SRL. AJOFM B-N este înscrisă la masa credală cu o creanță acceptată în valoare de 55.000 lei conform titlului executoriu, iar prin sentința nr.309 din 21.05.2008 judecătorul sindic a dispus autorizarea comitetului creditorilor să formuleze acțiunea prevăzută de art.138 alin.1 din Legea nr.85/2006.
Conform art.138 alin.1 lit.d din Legea insolvenței, judecătorul sindic poate dispune ca o parte din pasivul debitorului persoana juridică ajuns în stare de insolvență să fie suportată de membrii organelor de supraveghere din cadrul societății sau de conducere, care a cauzat starea de insolvență a debitorului prin ținerea contabilității fictive.
Consideră că în speță poate fi angajată răspunderea reglementată de art.138 alin.1 din legea insolvenței, fiind întrunite elementele constitutive a răspunderii reglementată de această lege.
Conform procesului verbal încheiat cu ocazia controlului efectuat de Garda Financiară rezultă că societatea comercială nu a înregistrat mai multe facturi fiscale, nu a calculat TVA colectată aferentă, beneficiind de rambursări de TVA nejustificate în sumă de 50.682 lei.
Fapta constând în rambursarea TVA-ului, la cererea administratorului, a provocat starea de insolvență a societății comerciale, întrucât sumele solicitate nu erau justificate, consecință a modului defectuos de organizare și de conducere a contabilității.
În ce privește prejudiciul, arată că acesta este cert, reprezentând pasivul societății falite, la plata căruia pârâtul va fi obligat. Existența certă a prejudiciului reiese din faptul că societatea a ajuns în încetare de plăți și din împrejurarea că obligațiile față de creditori nu pot fi achitate integral din averea debitoarei.
Prin întâmpinarea de la 15-16, pârâtul solicită respingerea recursului și menținerea sentinței comerciale nr.1347/2008 ca temeinică și legală.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate și având în vedere dispozițiile art. 3041Cod procedură civilă, Curtea de apel constată că este nefondat pentru următoarele considerente:
Este bine cunoscut faptul că antrenarea răspunderii membrilor organelor de supraveghere/conducere a debitorului persoană juridică sau a oricărei alte persoane care a cauzat starea de insolvență a debitorului prin faptele expres și limitativ prevăzute, presupune îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiții și anume: prejudiciul creditorilor, fapta ilicită a membrilor organelor de conducere/supraveghere sau a oricărei alte persoane vinovate de producerea stării de insolvență, faptă care să se încadreze în cel puțin unul dintre cazurile prevăzute de art. 138 alin (1) lit a-g din Legea nr. 85/2006, raportul de cauzalitate dintre fapta ilicită și insuficiența fondurilor bănești disponibile pentru plata de către debitorul insolvent a datoriilor exigibile și culpa persoanelor a căror răspundere se solicită.
În acest sens, în practica judiciară s-a statuat că se poate dispune ca o parte din pasivul debitoarei să fie suportat de către membrii organelor de conducere dacă s-a dovedit în mod cumulativ că aceștia au săvârșit cel puțin una dintre faptele prevăzute expres de legiuitor.
Din această perspectivă Curtea relevă că fiind vorba de o răspundere specială, aceasta nu poate opera decât în situația săvârșirii cel puțin a uneia din faptele prevăzute expres de legiuitor.
Astfel, nu poate fi extinsă o atare răspundere pentru orice alte fapte decât cele prevăzute în lege.
Răspunderea reglementată de art. 138 din Legea nr. 85/2006 presupune existența unui prejudiciu în patrimoniul creditorilor debitorului insolvent. Prejudiciul creditorilor rezidă în imposibilitatea acestora de a-și realiza creanțele scadente din cauza faptului că membrii organelor de supraveghere/conducere sau orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență, astfel că debitorul nu a mai putut achitat datoriile exigibile cu fondurile disponibile.
În ceea ce privește prejudiciul în speță această condiție este îndeplinită, el fiind constituit din totalitatea creanțelor înscrise în tabelul definitiv al creditorilor și al cărui cuantum este de 190.925,62 lei, urmează însă a se analiza distinct și celelalte trei condiții impuse de lege deoarece numai prin întrunirea cumulativă a acestora poate fi angajată răspunderea patrimonială a membrilor organelor de conducere.
Cât privește cea de-a doua condiție impusă de lege respectiv fapta ilicită, în cazul răspunderii civile delictuale speciale reglementată de dispozițiile art. 138 din lege, fapta ilicită trebuie să constea în săvârșirea uneia dintre cele enumerate în mod expres și limitativ de art. 138 alin (1) lit a-g din lege. Așa cum am mai arătat, aceasta reprezintă o trăsătură esențială a acestui tip special de răspundere delictuală care o particularizează din acest punct de vedere față de răspunderea delictuală de drept comun.
În concret, creditorul AJOFM, în calitate de președinte al comitetului creditorilor și cu acordul acestuia a solicitat angajarea răspunderii personale a pârâților și în calitatea acestora de administratori statutari ai debitoarei pentru săvârșirea faptei prevăzută de art. 138 lit d din legea insolvenței.
Astfel, fapta invocată ca temei al angajării răspunderii membrilor organelor de conducere presupune ca persoanele menționate să fi ținut o contabilitate fictivă, în urma cărora să fi făcut să dispară unele documente contabile sau nu fi ținut contabilitatea în conformitate cu legea.
Este real faptul că ținerea unei evidențe fictive, dispariția unor documente contabile sau neținerea evidenței contabile în conformitate cu legea nu reprezintă, în principiu, activități direct producătoare de prejudiciu însă ele pot favoriza starea de insolvență prin ascunderea unor active sau părți din acestea, prin plata cu întârziere a unor creanțe ceea ce a generat dobânzi sau penalități, etc.
De asemenea, înregistrarea corectă în contabilitate a operațiunilor efectuate (ținerea contabilității reprezintă pentru creditori o garanție că operațiunile au fost legale, că acestea pot fi verificate iar creditorii își vor putea recupera creanțele din bunurile înregistrate în contabilitate).
Această faptă ilicită se poate săvârși prin mai multe modalități iar în speță nu s-a dovedit fără dubiu că au avut loc înregistrări în contabilitate a unor date eronate de natură să inducă în eroare asupra adevăratei situații financiare a debitorului persoană juridică drept pentru care se poate conchide că fapta ilicită a constat în ținerea unei contabilități fictive.
Mai mult decât atât în speță nu este dovedit nici raportul de cauzalitate și nici vinovăția pârâților.
Aceasta deoarece nu există probe din care să rezulte faptul că, pârâții nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea iar această faptă să provoace starea de insolvență și nici nu s-a stabilit o relație de necesitate între neținerea contabilității și starea de insolvență.
Față de considerentele mai sus expuse, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin (1) Cod procedură civilă, urmează a se respinge ca nefondat recursul declarat de creditorul AGENȚIA JUDEȚEANĂ PENTRU OCUPAREA FORȚEI DE MUNCĂ B-
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de creditorul AGENȚIA JUDEȚEANĂ PENTRU OCUPAREA FORȚEI DE MUNCĂ BNî mpotriva sentinței civile nr. 1347 din 17.12.2008 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Bistrița N pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 14 aprilie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - ---
Red./
2 ex./30.04.2009
Jud.fond.-
Președinte:Claudia IdriceanuJudecători:Claudia Idriceanu, Danusia Pușcașu, Axente Irinel
| ← Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... | Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... → |
|---|
