Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 1508/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1508/2009
Ședința publică de la 28.04.2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Andrei Axente Irinel
JUDECĂTOR 2: Claudia Idriceanu
JUDECĂTOR 3: Danusia
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul împotriva sentinței comerciale nr. 452 din 9 februarie 2009, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Comercial Cluj, în contradictoriu cu intimatul CABINET INDIVIDUAL DE INSOLVENȚĂ - LICHIDATOR JUDICIAR AL SC SRL având ca obiect procedura insolvenței- angajarea răspunderii membrilor organelor de conducere.
La apelul nominal se prezintă pentru recurent, avocat, lipsă fiind intimatul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este insuficient timbrat cu taxa judiciară de timbru în valoare de 19,5 lei, fiind aplicat doar timbru judiciar mobil în valoare de 0,3 lei.
S-a prezentat referatul cauzei, după care reprezentanta recurentului depune la dosar chitanța CH - din 27.04.2009 prin care face dovada achitării taxei judiciare de timbru în valoare de 19,5 lei, Curtea constatând că recursul este legal timbrat.
Reprezentanta recurentului depune la dosar în copie, două extrase din buletinul procedurilor de insolvență, numerele 3.686/2008 și 3.951/2008. Arată că nu are cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat.
Curtea, după deliberare, nefiind cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, constată că prezenta cauză este în stare de judecată, declară închise dezbaterile și acordă cuvântul pe fond asupra recursului.
Reprezentanta recurentului solicită admiterea recursului, modificarea sentinței comerciale atacate, în sensul respingerii cererii de antrenare a răspunderii formulată de lichidatorul judiciar ca fiind neîntemeiată, pentru motivele invocate în scris și susținute oral cu ocazia acordării cuvântului pe fond. Învederează instanței că, fapta reținută în sarcina recurentului nu există. În acest sens arată că a fost ținută evidența contabilă în conformitate cu legea, fiind înregistrate la Administrația Finanțelor Publice C-N situațiile financiare anuale, inclusiv ultimul bilanț la 30.06.2008. Cu privire la prejudiciul, arată că acesta reprezintă datorii către bugetul de stat care existau la data la care recurentul a fost desemnat administrator statutar. Precizează că nu există nici o faptă săvârșită de pârât care să se încadreze în vreuna din ipotezele reglementate de acest text legal, și, pe cale de consecință, prezumția invocată de judecătorul sindic, referitoare la raportul de cauzalitate între fapă și prejudiciu, nu este aplicabilă. De asemenea, în ce privește vinovâția recurentului în producerea prejudiciului arată că nu există, deoarece acesta a ținut contabilitatea în conformitate cu legea și nu a săvârșit vreo faptă de natură să atragă starea de incapacitate de plată a SC SRL. Nu solicită cheltuieli de judecată.
CURTEA,
Prin sentința comercială nr. 452 din 9 februarie 2009, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Comercial Cluj, s-a admis cererea lichidatorului judiciar, desemnat să administreze procedura debitoarei SC SRL C-
A fost obligat pârâtul la plata sumei de 10.404 lei, pasiv al debitoarei.
În motivare se arată că prin sentința comercială nr. 1287/2008 a Tribunalului Comercial Cluj, a fost admisă cererea formulată de către debitoarea SC SRL C-N, prin lichidatorul judiciar și s-a dispus deschiderea procedurii insolvenței în formă simplificată împotriva debitoarei SC SRL, fiind numit ca și lichidator judiciar,.
Prin cererea depusă la dosar la data de 5 ianuarie 2009, lichidatorul judiciar al debitoarei SC SRL a solicitat antrenarea răspunderii personale a pârâtului, domiciliat în C-N, în temeiul prevederilor art. 138, lit. d din Legea nr. 85/2006 și obligarea acestuia la plata întregului pasiv al debitoarei în sumă de 10.404 lei.
În motivarea cererii s-a arătat că lichidatorul a notificat-o pe debitoare asupra deschiderii procedurii și cu privire la obligația depunerii documentelor prevăzute de art. 28 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, dar scrisoarea recomandată i-a fost returnată. S-a efectuat notificarea deschiderii procedurii și prin Buletinul procedurilor de insolvență și totuși actele prevăzute de art. 28, alin. 1 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței nu au fost puse la dispoziția lichidatorului. Neprezentarea actelor prevăzute de art. 28, alin. 1 lichidatorului este consecința neținerii unei evidențe contabile. Mai mult, debitoarea a fost dizolvată de drept, în baza art. 237 din Legea nr. 31/1990 pentru nedepunerea bilanțurilor contabile la registrul comerțului. Nepunerea la dispoziție a documentelor contabile se consider ca fiind determinată de lipsa acestora ca urmare a neținerii contabilității, motiv care poate atrage răspunderea administratorului statutar, nefiind posibilă analiza cauzelor care au dus la starea de insolvență. În speță, indiferent dacă pârâtul a încălcat din culpă, din neglijență sau cu intenție normele de drept care îi impuneau ținerea corectă a contabilității, acesta se face vinovat de încălcarea legii contabilității, prejudiciindu-i astfel pe creditori. În cazul încălcării obligației de ținere a evidenței contabile în conformitate cu legea, există o prezumție de culpă, deoarece neținerea evidenței duce la necunoașterea modului de administrare a patrimoniului, a existenței bunurilor și a operațiunilor efectuate cu bunurile și fondurile societății. Răspunderea civilă delictuală specială instituită prin art. 138 din Legea insolvenței presupune săvârșirea uneia din faptele menționate în text, în acest caz neținerea contabilității, existența unui prejudiciu adus creditorilor, constând în pasivul societății și raportul de cauzalitate dintre acestea.
Cazurile de responsabilitate sunt limitate la comiterea faptelor prevăzute în aliniatul 1 al art. 138, lit. a- Natura juridică a răspunderii membrilor organelor de conducere și control decurge din natura raporturilor dintre aceste persoane și societate, fiind vorba de o răspundere civilă, patrimonială, iar sursa obligației încălcate determină natura răspunderii.
Prejudiciul creditorilor constă în imposibilitatea încasării creanțelor scadente din cauza ajungerii debitoarei în insolvență, definită de art. 3 ca fiind acea stare a patrimoniului debitoarei care se caracterizează prin insuficiența fondurilor bănești disponibile pentru plata datoriilor exigibile. Simpla constatare a stării de insolvență constituie o condiție suficientă pentru angajarea răspunderii, dat fiind faptul că are drept rezultat direct neplata datoriilor scadente față de către creditori și implicit prejudicierea acestora.
Referitor la raportul de cauzalitate textul legal, dispozițiile art. 138 din Legea nr. 85/2006, impun condiția ca fapta membrilor organelor de supraveghere și conducere ori fapta oricărei alte persoane să fi contribuit la ajungerea societății în stare de insolvență, prejudiciind astfel societatea și indirect creditorii săi. Fapta trebuie să fi produs starea de insolvență, respectiv încetarea plăților sau să fi constituit numai o condiție favorabilă producerii acestei stări.
Vinovăția poate îmbrăca forma culpei sau a intenției și trebuie să fi existat la data săvârșirii faptei. Simpla reprezentare a faptului că prin săvârșirea unei fapte din cele enumerate la art. 138 se prejudiciază societatea și creditorii, prin producerea sau numai condiționarea stării de insolvență este suficientă pentru antrenarea răspunderii. În măsura în care culpa îmbracă forma intenției, unele din faptele enumerate constituie de altfel infracțiuni. Procedura de antrenare a răspunderii este reglementată de art. 138 din Legea nr. 85/2006, putând fi antrenată pentru întregul prejudiciu produs prin fapta săvârșită, prejudiciu ce se raportează la întreaga masă a creditorilor.
Lipsa documentelor contabile și nepredarea acestora lichidatorului poate fi încadrată la lit. daa rt. 138, angajarea răspunderii făcând-se în condițiile în care membrii organelor de conducere ori supraveghere sau orice altă persoană au contribuit la starea de insolvență a debitoarei. sugerează existența raportului de cauzalitate între faptele personale și prejudiciul suferit de averea debitoarei și implicit de către creditori, textul găsindu-și aplicabilitatea și în situația în care fapta a constituit doar o condiție favorabilă pentru realizarea efectului.
Împotriva sentinței a declarat recurs, solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței recurate, în sensul respingerii cererii de antrenare a răspunderii formulată de lichidatorul, ca neîntemiată.
În motivarea recursului, recurentul arată că fapta reținută în sarcina sa nu există, evidența contabilă fiind ținută în conformitate cu legea, fiind înregistrate la Administrația Finanțelor Publice situațiile financiare anuale, inclusiv ultimul bilanț la 30.06.2008. Recurentul depune în susținerea celor afirmate anterior și decontul de taxă pe valoare adăugată și declarația privind impozitul pe profit.
Cu privire la suma pentru care fost antrenată răspunderea recurentului, "prejudiciul", aceasta reprezintă datorii către bugetul de stat care existau la data la care recurentul fost desemnat ca administrator statuar al SC SRL, sens în care depune procesul verbal de reorganizare administrativă din data de 31.08.2000.
Un element al răspunderii îl constituie raportul de cauzalitate între faptă și prejudiciu. Judecătorul sindic reținut că acest raport de cauzaalitate se prezumă atâta timp cât există încetarea de plăți și una din faptele enumerate la art. 138 din Legea nr. 85/2006 modificată. Nu există nici o faptă săvârșită de recurent care să se încadreze în vreuna din ipotezele reglementate de acest text legal, astfel că prezumția invocată de judecătorul sindic nu este aplicabilă.
În ceea ce privește vinovăția recurentului în producerea prejudiciului, aceasta nu există, deoarece recurentul a ținut contabilitatea în conformitate cu legea și nu a săvârșit nicio faptă de natură să atragă starea de incapacitate de plată SC SRL. În plus, culpa recurentului trebuie individualizată, care fără echivoc, trebuie să conducă la atragerea răspunderii personale, însă nu există elemente în această privință, nu sunt îndeplinite condițiile legale care să poată antrena răspunderea recurentului în condițiile art. 138 alin. 1 lit. d din Legea nr. 85/2006, modificată.
Lichidatorul judiciar solicitat respingerea recursului și menținerea în totalitate sentinței recurate.
Examinând recursul, instanța constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 5.01.2009, lichidatorul judiciar al debitoarei solicitat antrenarea răspunderii pârâtului în temeiul art. 138 din Legea nr. 85/2006.
Din susținerile lichidatorului rezultă că administratorul debitoarei refuzat să depună actele și documentele contabile ale debitoarei.
Potrivit art. 138(1) lit. d din Legea nr. 85/2006, "La cererea administratorului judiciar sau lichidatorului, judecătorul sindic poate dispune ca o parte patrimoniului debitorului, persoană juridică ajunsă în insolvență, să fie suportată de membrii organelor de supraveghere din cadrul societății sau de conducere, precum și de orice altă persoană care cauzat starea de insolvență a debitorului prin faptul că
au ținut o contabilitate fictivă, au făcut să dispară unele documente contabile, sau nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea.
Neținerea contabilității în conformitate cu legea are în vedere nerespectarea prevederilor legale privind ținerea contabilității, faptă care se apreciază în funcție de Legea nr. 82/1991, care în art. 11 prevede că răspunderea pentru organizarea conducerii societății revine administratorului.
Neținerea contabilității nu face posibilă sesizarea dificultăților cu care se confruntă societatea și face insesizabilă starea de insolvență care poate să apară la un moment dat, aspecte care ar putea fi înlăturate, în condițiile unei contabilități ținute corect, care ar permite administratorilor luarea unor măsuri pentru preîntâmpinarea acestei situații.
Persoanele care au ținut o contabilitate fictivă sau au făcut să dispară unele documente contabile sau dimpotrivă, nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea, pot fi obligate la plata pasivului debitorului.
În condițiile neținerii contabilității în conformitate cu legea, se prezumă existența unui raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciul produs, prejudiciu ce constă în pasivul înregistrat în tabelul creditorilor.
Lipsa oricăror documente contabile și nepredarea acestora lichidatorului atrage încălcarea disp. art. 138 lit. d din legea insolvenței, în condițiile în care corecta ținere registrului contabil este o obligație stabilită în sarcina administratorilor societății prevăzută de Legea nr. 31/1990, care, în art. 73 stabilește că aceștia sunt solidar răspunzător față de societate pentru existența registrelor cerute de lege și corecta lor ținere.
În cauză recurentul nu s- conformat obligației prevăzută de art. 28 și art. 138(1) lit. din Legea nr. 85/2006, astfel că legal s-a admis cererea lichidatorului și s-a obligat pârâtul să suporte plata sumei reprezentând pasiv al debitoarei.
Pentru considerentele sus arătate, instanța în baza art.312(1).civ, va respinge ca nefondat recursul, nici unul din motivele de recurs nefiind fondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâtul împotriva sentinței com. nr. 452 din 09.02.2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Comercial Cluj, pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 28.04.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - -
Red. dact. GC
2 ex/22.05.2009
Jud.primă instanță:
Președinte:Andrei Axente IrinelJudecători:Andrei Axente Irinel, Claudia Idriceanu, Danusia
| ← Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... | Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... → |
|---|
