Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 1532/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1532/2008
Ședința publică de la 24 Iunie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Adriana Iluț
JUDECĂTOR 2: Claudia Idriceanu
JUDECĂTOR 3: Danusia Pușcașu
GREFIER: - -
Pe rol judecarea recursului declarat de pârâtul împotriva sentinței comerciale nr.720 din 31.03.2008 pronunțată în dosarul Tribunalului Comercial Cluj nr-, privind și pe intimații: - SRL, - SRL PRIN LICHIDATOR, PRIMĂRIA MUNICIPIULUI C-N, - ROMÂNIA SRL, BANK SA, - PETRO SRL, - PETRO SRL PRIN MANDATAR - SRL, - SRL, - COM SRL, LEASING SA, - - SRL, ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE C-N PRIN DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE C-N, - SRL C, CABINET INDIVIDUAL DE PRACTICIAN ÎN INSOLVENȚĂ, având ca obiect procedura insolvenței- cerere de încuviințare plan de reorganizare.
S-au înregistrat la dosar în data de 23.06.2008 respectiv 24.06.2008, concluzii scrise din partea administratorului judiciar și din partea recurentului .
dezbaterilor, concluziile și susținerile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 17 iunie 2008, când pronunțarea hotărârii s-a amânat pentru termenul de azi, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
CURTEA,
Prin sentința comercială nr. 720 din 31 martie 2008 pronunțată de judecătorul sindic în dosarul nr- al Tribunalului Comercial Clujs -au respins cererile fostului administrator statutar, ca fiind inadmisibile.
Pentru a dispune astfel, judecătorul sindic a reținut că, prin sentința care a fost deschisă procedura a fost respinsă ca neîntemeiată contestația formulată de debitoare, prin reprezentantul său legal la acea dată, administratorul statutar, el fiind astfel decăzut din dreptul de a mai propune vreun plan de reorganizare. Desigur, fostul administrator statutar a încercat să "ocolească" textul de lege menționat, susținând că el nu a propus un astfel de plan de reorganizare. Din modul cum a fost formulată cererea, se deduce totuși limpede că nu dorește fostul administrator statutar intrarea în faliment a societății, el crezând că există șanse pentru reorganizarea activității debitoarei.
Cererea formulată nu poate fi interceptată decât ca un veritabil plan de reorganizare, dorindu-se printre altele, recuperarea creanțelor societății, el crezând că există șanse pentru reorganizarea activității debitoarei.
Un astfel de plan de reorganizare a și fost depus la dosar la filele 158-200, la termenul din data de 3 martie 2008. În această speță, orice solicitare formulată de către fostul administrator statutar, mai mult sau mai puțin direct, care să aibă ca finalitate adoptarea unui plan de reorganizare este inadmisibilă, singurii îndreptățiți să propună așa ceva fiind doar creditorii și administratorul judiciar.
Activitatea comercială a societății trebuie să fie condusă de către administratorul judiciar, așa cum crede acesta de cuviință, sub directa supraveghere a creditorilor, aceștia fiind cei care sunt direct interesați în cauză, în vederea recuperări creanțelor pe care le pretind.
Împotriva acestei hotărâri, a formulat recurs pârâtul solicitând în principal, admiterea acestuia, casarea hotărârii atacate, cu dispunerea trimiterii cauzei spre rejudecare instanței de fond, în subsidiar, solicită modificarea hotărârii atacate în temeiul art. 304 pct 7 și 9 Cod procedură civilă.
În dezvoltarea motivelor de recurs, pârâtul arată că hotărârea primei instanțe este nelegală deoarece judecătorul sindic a fost sesizat cu soluționarea unei cereri privind încuviințarea unui plan de reorganizare supus aprobării în adunarea creditorilor debitoarei și cum creditorul DGFP a invocat excepția decăderii debitoarei din dreptul de a propune un plan de reorganizare, excepția asupra căreia judecătorul sindic nu s-a pronunțat sunt incidente dispozițiile art. 312 alin (3) respectiv art. 312 alin (5) și (6) Cod procedură civilă.
Totodată judecătorul sindic a prorogat pronunțarea cu privire la anularea votului privind aprobarea planului de reorganizare fapt ce determină ca sentința primei instanțe să primească un caracter de nelegalitate prin aceea că, instanța nu s-a pronunțat asupra unei cereri ce avea caracter determinant asupra soluției pe fondul cauzei.
Cât privește fondul cauzei, hotărârea judecătorului sindic este nelegală deoarece planul de reorganizare nu a făcut obiectul cererii administratorului special ci dimpotrivă acesta s-a adresat adunării creditorilor cu propunere de a vota și a-și însuși planul de reorganizare.
Intimata - SRL prin întâmpinarea depusă la dosar, solicită respingerea recursului formulat și menținerea în întregime a hotărârii atacate.
Recurentul a depus concluzii scrise în cauză solicitând admiterea recursului.(18-19).
Intimata - SRL a depus de asemenea concluzii scris prin care solicită respingerea recursului formulat în cauză (26-29).
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate și având în vedere dispozițiile art. 3041Cod procedură civilă, Curtea de Apel constată că este nefondat pentru următoarele considerente:
Prin sentința comercială nr. 2326/2008 judecătorul sindic a respins contestația formulată de debitoarea - SRL C-N prin care aceasta a contestat starea de insolvență și pe cale de consecință a dispus deschiderea procedurii generale a insolvenței față de debitoare fiind desemnat în calitate de administrator judiciar.
Ulterior, judecătorul sindic a dispus ridicarea dreptului de administrare al debitoarei respectiv a administratorului statutar. Acesta la data de 3 martie 2008 depus un plan de reorganizare solicitând convocarea adunării creditorilor în vederea discutării și susținerii unui plan de reorganizare.
Problema de drept ce urmează a fi lămurită este aceea de a știi dacă planul de reorganizare propus de administratorul statutar și supus spre aprobare adunării creditorilor poate fi aprobat de judecătorul sindic.
După cum rezultă, din hotărârea judecătorească sus amintită debitorul a contestat starea de insolvență iar judecătorul sindic respingând contestația acestuia a stabilit potrivit art. 33 alin (4) din Legea nr. 895/2006 că se află în stare de insolvență pronunțând sentința de deschidere a procedurii generale.
În această situație debitorul nu mai are dreptul să solicite reorganizarea judiciară și drept urmare nici nu mai poate propune un plan de reorganizare.
Din această perspectivă, invocarea unor texte din legea insolvenței și susținerea faptului că, planul de reorganizare urma să fie aprobat de adunarea creditorilor și drept urmare de către judecătorul sindic sunt lipsite de relevanță juridică.
Mai mult decât atât cu ocazia votării în cadrul adunării creditorilor, creditorii DGFP C, PRIMĂRIA MUN C-N și - SRL au votat împotriva planului de reorganizare așa încât nu este întrunită nici condiția ca cel puțin 20 % din creditorii ce dețin împreună sau separat procentul din valoarea masei credale să voteze pentru încuviințarea planului de reorganizare.
Cât privește criticile cu privire la faptul că judecătorul sindic nu a soluționat excepția de inadmisibilitate invocată de creditorul DGFP C, acestea sunt eronate întrucât prin hotărârea pronunțată s-a reținut excepția decăderii administratorului statutar din dreptul de a propune un plan de reorganizare. În considerarea dispozițiilor art. 33 alin (2) din legea insolvenței.
Cu privire la susținerile recurentului potrivit cărora judecătorul sindic a prorogat pronunțarea asupra anulării votului privind aprobarea planului de reorganizare, aceasta nu este susținută de nici o probă.
Astfel, o atare cerere trebuia formulată în scris iar instanța urma să se pronunțe asupra acesteia după sesizarea și investirea legală, cu comunicarea ei tuturor părților în vederea discutării în contradictorialitate.
Ori în condițiile în care această cerere nu a fost formulată procedural soluția adoptată de instanță este una legală.
La fel de neîntemeiată sunt și susținerile recurentului potrivit cărora judecătorul sindic nu a fost sesizat cu planul de reorganizare, în condițiile în care acest plan a fost depus la dosarul cauzei la filele 158-200 și prin care s-a solicitat obligarea administratorului judiciar la consultarea și convocarea creditorilor.
Față de toate considerentele mai sus expuse, în temeiul dispozițiilolr art. 312 alin (1) Cod procedură civilă urmează a se respinge ca nefondat recursul declarat de administratorul statutar al debitoarei-.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de împotriva sentinței comerciale nr. 720 din 31.03.2008, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Comercial Cluj pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 24 iunie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - - - -
Red./
2 ex./9.07.2008
Jud.fond.-
Președinte:Adriana IluțJudecători:Adriana Iluț, Claudia Idriceanu, Danusia Pușcașu
| ← Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... | Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... → |
|---|
