Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 1698/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 1698/COM
Ședința publică de la 17 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Georgiana Pulbere
JUDECĂTOR 2: Claudiu Răpeanu
JUDECĂTOR 3: Adriana Pintea
Grefier - -
S-a luat în examinare recursul comercial d eclarat de creditorul AVAS, cu sediul pe--11, sector 1, împotriva încheierii nr.4434 din 18.06.2009, pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul debitor Societatea Agricolă prin lichidator judiciar, cu sediul în C,-, județ C, intimatul creditor, cu sediul în C,-, județ C și intimatul Oficiul Registrului Comerțului, cu sediul în C,-, județ C, având ca obiect procedura insolvenței.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită, potrivit art.87 și urm. cod pr. civilă.
Recursul este declarat și motivat în termen, scutit de plata taxei judiciare de timbru, conform art.86 - OUG 51/1998 republicată, aprobată prin Legea nr.409/2001.
Curtea constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare.
CURTEA:
Asupra recursului comercial d e față, constată următoarele:
Din actele și lucrările dosarului, instanța constată următoarele:
Prin cererile înregistrate pe rolul Tribunalului Constanța la datele de 20.02.2009, respectiv 9.03.2009, DGFP C și AVAS, în calitate de creditoare ai debitoarei SOCIETATEA AGRICOLĂ, în faliment, a învestit judecătorul sindic cu soluționarea obiecțiunilor la raportul final întocmit de către lichidatorul judiciar.
În motivarea obiecțiunilor, contestatoarele au apreciat că, în speță, nu sunt îndeplinite cerințele pentru aprobarea raportului final în forma propusă de lichidatorul judiciar.
Din dispozițiile art.129 din Legea nr.85/2006 rezultă că raportul final, ca ultim act efectuat în cadrul procedurii insolvenței, reprezintă o sinteză, cuprinzând toate aspectele majore care au caracterizat-o, legate de: momentul deschiderii procedurii, dificultățile întâmpinate în cadrul procesului de valorificare a patrimoniului debitoarei, identificarea creanțelor pe care aceasta le avea de încasat, inclusiv identificarea persoanelor răspunzătoare pentru generarea stării de incapacitate de plată și cauzele insolvenței.
Contestatoarele au mai arătat că în opinia lichidatorului, cauzele care au dus la apariția insolvenței au fost de natură obiectivă, neimputabile fostei conduceri a societății, dar precizează că recuperarea creanțelor falitei nu a fost posibilă datorită intervenirii prescrierii și situației juridice a unor debitori aflați în faliment.
Ori, există o contradicție vădită între multitudinea și gravitatea faptelor care au condus la intrarea debitoarei în insolvență ce pot fi imputabile foștilor administratori și concluziile finale ale acestuia prin care propune închiderea procedurii, fără a pune în discuția comitetului creditorilor incidența art.138 din lege.
În acest context, contestatoarele au apreciat că se impune completarea raportului final și continuarea procedurii insolvenței debitoarei SOCIETATEA AGRICOLĂ cu măsuri care să conducă la recuperarea tuturor sumelor datorate de debitoare.
Intimatul lichidator judiciar a formulat concluzii scrise, solicitând respingerea obiecțiunilor ca nefondate.
A susținut lichidatorul că raportul final este întocmit conform art.129 din Legea nr.85/2006 reflectând operațiunile lichidării, iar obiecțiunile nu privesc aspecte legate de fondurile obținute în lichidare și distribuția efectuată.
Prin sentința civilă nr. 4434/COM/18.06. 2009, pronunțată de Tribunalul Constanța, s-au respins obiecțiunile formulate de creditorii Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului și Direcția Generală a Finanțelor Publice C și în temeiul art.129 alin.2 din Legea nr.85/2006 a aprobat raportul final întocmit de lichidatorul judiciar al debitoarei SOCIETATEA AGRICOLĂ.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că obiecțiunile formulate de creditoarele AVAS și DGFP C împotriva raportului final întocmit de lichidatorul judiciar al debitoarei SOCIETATEA AGRICOLĂ, conform art.129 din Legea nr.85/2006 sunt nefondate.
Potrivit art.129 din Legea nr.85/2006 "După ce bunurile din averea debitorului au fost lichidate, lichidatorul va supune judecătorului sindic un raport final însoțit de situațiile financiare finale".
Din dispozițiile legale mai sus citate, rezultă că finalizarea lichidării bunurilor din averea debitorului este consemnată în raportul final întocmit de către lichidator.
Raportul final și situațiile financiare finale reprezintă o sinteză a tuturor rapoartelor și planurilor de distribuție parțială întocmite conform art.122 alin.1 și 2 din Legea nr.85/2006.
Reține instanța de fond că, în condițiile art.122 alin.3 din Legea nr. 85/ 2006 creditoarele nu au contestat rapoartele privind fondurile obținute din lichidarea și recuperarea de creanțe și planurile de distribuție întocmite de lichidatorul judiciar conform art. 122 din Legea nr.85/2006, criticile privind necesitatea continuării procedurii și luarea tuturor măsurilor prevăzute de lege pentru recuperarea creanțelor, inclusiv apelarea la dispozițiile art.138 din lege, neputând fi primite în acest stadiu procesual.
Constatând îndeplinite cerințele prevăzute de lege pentru aprobarea raportului final, ca act ce reflectă operațiunile lichidării, în temeiul disp. art.129 alin.2 din Legea nr.85/2006 judecătorul sindic a aprobat raportul final întocmit de lichidatorul judiciar.
Împotriva sentinței menționate a declarat recurs creditoarea AVAS B care a criticat soluția judecătorului sindic ca fiind netemeinică și nelegală.
Precizează recurenta creditoare AVAS B că o aplicare a dispozițiilor art.138 din Legea nr.85/2006 reprezintă, de fapt, găsirea persoanei din conducerea debitoarei vinovate de deturnarea sumelor oprite de la angajatul asigurat și folosite în alte scopuri decât cel prevăzut de lege, respectiv virarea sumelor reținute către CAS, o încălcare flagrantă și constantă a dispozițiilor art.94 din OUG nr.150/2002 modificată, conform cărora utilizarea în alte scopuri sau nevirarea la fond a contribuției reținute de la asigurați constituie infracțiunea de deturnare de fonduri și se pedepsește conform prevederilor art.3021din Codul penal, în prezent art.454 Cod penal și art.280 din Codul Muncii.
Consideră recurenta că aceste considerente ar trebui să constituie motive suficiente pentru ca lichidatorul judiciar să formuleze cerere de chemare în judecată în temeiul dispozițiilor art.138 din Legea nr.85/2006.
Totodată, consideră că prin soluționarea obiecțiunilor, judecătorul sindic s-a pronunțat implicit și pe aspectul prevăzut de art.138 din Legea nr.85/2006, deși nu a fost investit cu o astfel de cerere.
Însă, prin neabordarea căii prevăzută de dispozițiile art.138 din Legea nr.85/2006, ca urmare a săvârșirii faptei de deturnare de fonduri, statul român, reprezentat în cauză de față prin AVAS a suferit un prejudiciu "a cărui existență certă se stabilește prin constatarea de către judecătorul-sindic nu numai a faptului că societatea a ajuns în încetare de plăți, ci și a împrejurării că obligațiile față de creditori nu pot fi plătite integral din averea debitorului.
Având în vedere contextul prezentat, opinia recurentei este că lichidatorul judiciar nu a aplicat corect rejulile răspunderii instituite de dispozițiile art.138 și urm. din Legea 85/2006.
Analizând cauza sub aspectul motivelor invocate, Curtea constată că recursul este nefondat.
Astfel, potrivit art.129 alin.1 din Legea nr.85/2006, "După ce bunurile din averea debitorului au fost lichidate, lichidatorul va supune judecătorului-sindic un raport final însoțit de situațiile financiare finale; copii de pe acestea vor fi comunicate tuturor creditorilor și debitorului și vor fi afișate la ușa tribunalului. Judecătorul-sindic va convoca adunarea creditorilor în termen de maximum 30 de zile de la afișarea raportului final. Creditorii pot formula obiecții la raportul final cu cel puțin 5 zile înainte de data convocării."
Verificând actele și lucrările dosarului, se reține că la data de 12.02.2009 a fost depus de către lichidatorul judiciar la dosarul cauzei raportul final, care a fost afișat la Tribunalul Constanța. S-a solicitat, totodată, închiderea procedurii în temeiul art.132 alin.2 din Legea nr.85/2006.
Lichidatorul judiciar a concluzionat că societatea debitoare nu a deținut bunuri în patrimoniu, iar recuperarea creanțelor înregistrate în contul clienți 411 și în contul debitori diverși 461, nu a putut fi realizată deoarece o parte dintre sume erau prescrise la data deschiderii procedurii, iar unii dintre debitori se aflau la rândul lor în procedura falimentului.
Față de cele prezentate, Curtea constată că susținerile recurentei cuprinse în obiecțiuni și reluate în motivele de recurs nu privesc aspecte legate de neregularitatea raportului final, ci singura critică adusă constă în faptul că lichidatorul judiciar a refuzat să convoace comitetul creditorilor în vederea autorizării lui pentru introducerea cererii de antrenare a răspunderii prevăzute de art.138 din Legea nr.85/2006.
În situația dată, având în vedere poziția lichidatorului și faptul că, datorită numărului mic de creditori nu s-a desemnat un comitet al creditorilor, recurenta era ținută să depună toate diligențele pentru formularea unei cereri de atragere a răspunderii patrimoniale a fostului administrator. Având în vedere că nu a întreprins niciun demers în acest sens, recurenta nu poate invoca inoportunitatea măsurii de închidere a procedurii.
În ceea ce privește aprobarea raportului final prin aceeași hotărâre cu închiderea procedurii, instanța reține că nu există dispoziții legale care să nu permită luarea celor două măsuri la același termen de judecată, iar recurenta nu a făcut dovada vreunui prejudiciu suportat din această cauză.
Pentru considerentele expuse, apreciind că motivele invocate de recurentă sunt nefondate, urmează a respinge recursul ca atare în baza art.312 alin.1 Cod de procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul comercial d eclarat de creditorul AVAS, cu sediul pe--11, sector 1, împotriva încheierii nr.4434 din 18.06.2009, pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul debitor Societatea Agricolă prin lichidator judiciar, cu sediul în C,-, județ C, intimatul creditor, cu sediul în C,-, județ C și intimatul Oficiul Registrului Comerțului, cu sediul în C,-, județ C, având ca obiect procedura insolvenței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 17 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
22 2009
Jud.fond-
Jud.red--/17.01.2010
Dact.gref.CV/17.01.2010
Președinte:Georgiana PulbereJudecători:Georgiana Pulbere, Claudiu Răpeanu, Adriana Pintea
| ← Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... | Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... → |
|---|
