Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 1701/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR.1701/COM
Ședința publică de la 17 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Georgiana Pulbere
JUDECĂTOR 2: Claudiu Răpeanu
JUDECĂTOR 3: Adriana Pintea
Grefier - -
S-a luat în examinare recursul comercial d eclarat de creditorul AVAS, cu sediul în B, sector 1,--11, împotriva încheierii nr.4192 din 05.06.2009, pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul debitor SC SRL - prin lichidator judiciar CC, cu sediul în C,-, județ C și intimatul Oficiul Registrului Comerțului, cu sediul în C,-, județ C, având ca obiect procedura insolvenței.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare legal îndeplinită, potrivit art.87 și urm. cod procedura civilă.
Recursul este declarat și motivat în termen, scutit de plata taxei judiciare de timbru, conform art.86/ OUG 51/1998, rep. aprobată prin Legea nr. 409/2001.
Curtea constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare, față de solicitarea recurentului creditor AVAS B, de a se soluționa cauza în lipsă, conform art.242 pct.2 Cod procedura civilă.
CURTEA:
Asupra recursului comercial d e față.
Din actele și lucrările dosarului, instanța constată următoarele:
Prin încheierea nr.4192/COM/05.06.2009 pronunțată de judecătorul sindic în dosarul nr- al Tribunalului Constanțas -au respins ca nefondate obiecțiunile formulate de AVAS B la raportul lichidatorului judiciar CC al debitoarei SC SRL, fixând termen la 05.10.2009.
Pentru a pronunța această soluție, judecătorul sindic a reținut că lichidatorul judiciar a arătat în raportul său asupra închiderii procedurii că nu poate stabili cauzele care au dus la starea de insolvență a debitoarei, întrucât nu a putut intra în posesia documentelor contabile ale societății debitoare.
A reținut judecătorul sindic că, potrivit art.59 din Legea 85/2006, administratorul/lichidatorul judiciar este obligat să întocmească un raport asupra cauzelor și împrejurărilor care au dus la starea de insolvență, însă această obligație trebuie analizată din perspectiva derulării întregii proceduri. În condițiile în care lichidatorul judiciar nu a putut intra în posesia documentelor societății, în ciuda demersurilor efectuate, nu este posibilă o asemenea analiză, neexistând niciun fel de date care să fundamenteze un asemenea raport.
A motivat judecătorul sindic că raportul lichidatorului judiciar nu este raportul final prevăzut de art.129 din Legea nr.85/2006, raport care se întocmește exclusiv în situația în care au fost valorificate bunurile societății și au fost distribuite sume pentru acoperirea creanțelor, ci este doar un ultim raport, întocmit în condițiile în care nu mai este posibilă continuarea procedurii, cu propunerea de închidere a acesteia în condițiile art.131 din lege.
Se reține că nu există niciun temei legal ca instanța să oblige lichidatorul judiciar să formuleze o cerere în temeiul art.138 din Legea 85/2006 și nici să pună în discuția comitetului creditorilor formularea unei asemenea cereri. De altfel, în cauză nu a fost numit un comitet al creditorilor, deoarece la masa credală nu s-a înscris decât creditoarea AVAS.
Față de considerentele expuse, instanța de fond a respins ca nefondate obiecțiunile.
Împotriva sentinței menționate a declarat recurs Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, care a criticat soluția judecătorului sindic ca fiind nelegală.
A susținut recurenta că instanța de fond a apreciat în mod eronat asupra cererii de închidere a procedurii de lichidare a debitoarei, pentru următoarele motive:
- existau premizele aplicării dispozițiilor art.138 din Legea nr.85/2006 pentru a atrage la masa credală sume suplimentare destinate acoperirii pasivului debitoarei, deoarece lichidatorul judiciar avea datoria de a căuta modalități de recuperare a patrimoniului pentru a putea plăti cât mai multe din creanțele pe care debitoarea le are către creditori.
- lichidatorul judiciar ar fi trebuit să facă cunoscut creditorilor în mod explicit intenția de a nu uza de dispozițiile art.138 alin.1 din legea insolvenței, pentru a da posibilitatea Comitetului creditorilor să analizeze și să aprecieze dacă se impune abordarea dispozițiilor art.138 alin.3.
- aplicarea dispozițiilor art.138 din Legea 85/2006 reprezintă, de fapt, găsirea persoanei din conducerea debitoarei, vinovată de deturnarea sumelor oprite de la angajatul asigurat și folosite în alte scopuri decât cel prevăzut de lege, respectiv virarea sumelor reținute către CAS, o încălcarea flagrantă și constantă a dispozițiilor art.94 din OUG nr.150/2002 modificată, conform cărora utilizarea în alte scopuri sau nevirarea la fond a contribuției reținute de la asigurați constituie infracțiune de deturnare de fonduri și se pedepsește conform prev. art.3021din Codul penal (în prezent art.454 Cod penal) și art.280 din Codul Muncii.
În drept, au fost invocate dispozițiile art.304 pct.9, art.3041Cod de procedură civilă, art.2, art.5 alin.1, art.136, 138, 140 și art.142 alin.1 din Legea nr.85/2006.
Analizând cauza sub aspectul motivelor invocate, Curtea constată că recursul este nefondat.
Astfel, potrivit art.131 din Legea nr.85/2006, "În orice stadiu al procedurii prevăzute de prezenta lege, dacă se constată că nu există bunuri în averea debitorului ori că acestea sunt insuficiente pentru a acoperi cheltuielile administrative și niciun creditor nu se oferă să avanseze sumele corespunzătoare, judecătorul-sindic va putea da o sentință de închidere a procedurii, prin care se dispune și radierea debitorului din registrul în care este înmatriculat."
De asemenea, art.129 alin.1 din Legea nr.85/2006 prevede că, "După ce bunurile din averea debitorului au fost lichidate, lichidatorul va supune judecătorului-sindic un raport final însoțit de situațiile financiare finale; copii de pe acestea vor fi comunicate tuturor creditorilor și debitorului și vor fi afișate la ușa tribunalului. Judecătorul-sindic va convoca adunarea creditorilor în termen de maximum 30 de zile de la afișarea raportului final. Creditorii pot formula obiecții la raportul final cu cel puțin 5 zile înainte de data convocării."
Din interpretarea celor două texte de lege rezultă fără echivoc că obligația întocmirii raportului final supus obiecțiunilor din partea creditorilor există doar în ipoteza prevăzută de art.129, respectiv după ce bunurile din averea debitorului au fost lichidate, nu și în cazul în care procedura se închide datorită lipsei bunurilor.
Ori, având în vedere incidența în cauză a disp. art.131, Curtea consideră că raportul întocmit de lichidator în vederea închiderii procedurii nu reprezintă un raport final în sensul disp. art.129, astfel că nu este obligatorie procedura de comunicare a raportului către creditori, iar aceștia nu au deschisă calea obiecțiunilor.
Curtea constată că, în fapt, susținerile recurentei cuprinse în obiecțiuni și reluate în motivele de recurs nu privesc aspecte legate de neregularitatea raportului întocmit de lichidator, ci singura critică adusă constă în faptul că lichidatorul judiciar nu a formulat cererea de antrenare a răspunderii prevăzute de art.138 din Legea nr.85/2006.
Curtea reține că nu poate fi impusă lichidatorului judiciar obligația de a formula o cerere de antrenare a răspunderii foștilor administratori în condițiile în care prerogativa formulării acțiunii în temeiul art.138 din Legea nr.85/2006 revine administratorului/lichidatorului judiciar și, în cazul în care acesta a omis să indice, în raportul său asupra cauzelor insolvenței, persoanele culpabile de starea de insolvență a patrimoniului debitorului persoană juridică ori dacă a omis să formuleze acțiunea și răspunderea persoanelor din fosta conducere a societății amenință să se prescrie, comitetul creditorilor poate cere judecătorului-sindic să fie autorizat să introducă acțiunea.
În situația dată, având în vedere poziția lichidatorului și faptul că unicul creditor în cauză este recurenta, aceasta era ținută să depună toate diligențele pentru formularea unei cereri de atragere a răspunderii patrimoniale a fostului administrator. Având în vedere că nu a întreprins niciun demers în acest sens, recurenta nu poate invoca inoportunitatea măsurii de închidere a procedurii.
Pentru considerentele expuse, apreciind că motivele invocate de recurentă sunt nefondate, urmează a respinge recursul ca atare în baza art.312 alin.1 Cod de procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul comercial d eclarat de creditorul AVAS, cu sediul în B, sector 1,--11, împotriva încheierii nr.4192 din 05.06.2009, pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul debitor SC SRL - prin lichidator judiciar CC, cu sediul în C,-, județ C și intimatul Oficiul Registrului Comerțului, cu sediul în C,-, județ C, având ca obiect procedura insolvenței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 17 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
22 2009
Jud.fond-
Jud.red--/17.01.2010
Dact.gref.CV/18.01.2010
Președinte:Georgiana PulbereJudecători:Georgiana Pulbere, Claudiu Răpeanu, Adriana Pintea
| ← Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... | Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... → |
|---|
