Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 17/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ nr.17/2008
Ședința publică din data de 08.01.2008
Instanța este constituită din:
PREȘEDINTE: Danusia Pușcașu
JUDECĂTOR 2: Adriana Iluț
JUDECĂTOR 3: Claudia Idriceanu
GREFIER: - -
S-au luat în examinare recursurile declarate de creditoarele DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI C și AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI - împotriva sentinței comerciale nr. 3742 din 23.10.2007 pronunțată de Tribunalul Comercial Cluj în dosarul cu nr. unic -, în contradictoriu cu intimații: BANCA COMERCIALĂ ROMÂNĂ - SUCURSALA D, ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI D, INSPECTORATUL TERITORIAL D E MUNCĂ C, SC ROMÂNIA SRL, SC ROMÂNIA SA, SC ROMÂNIA SRL, SC SRL, SC SA, DIRECȚIA REGIONALĂ VAMALĂ C, SC SRL, intimata-debitoare SC TRANS COM SRL, intimat-lichidator judiciar, având ca obiect închiderea procedurii insolvenței.
La apelul nominal se constată lipsa părților.
Procedura de citare s-a realizat în conformitate cu disp. art. 8 alin. 3 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, prin publicarea citației în Buletinul procedurilor de insolvență nr.3280/21.12.2007
Recurenta AVAS este scutită de plata taxelor judiciare în conformitate cu prevederile art. 17 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, coroborat cu prevederile art. 86 din nr.OUG 51/1998 aprobată și modificată prin Legea nr. 409/2001, iar recurenta DGFP C potrivit art. 17 din Legea nr. 146/1997 și art. 197. fiscală.
S-a prezentat referatul cauzei, după care instanța constată că recurenta a solicitat judecarea cauzei și în lipsă, potrivit disp. art. 242 alin. 2. civ.
Instanța în lipsa vreunei cereri prealabile a părților, constată recursul în stare de judecată și lasă cauza în pronunțare.
CURTEA,
Prin sentința comercială nr. 3742 din 23 octombrie 2007 pronunțată în dosarul nr.- al Tribunalului Comercial Cluj privind procedura insolvenței debitoarei SC P & 4 TRANS SRL D judecătorul sindic a aprobat raportul final înaintat de lichidatorul judiciar și a dispus închiderea procedurii insolvenței privind pe debitoare și radierea acesteia din evidențele Oficiului registrului comerțului de pe lângă Tribunalul Cluj, în baza art. 131 raportat la art. 135 și art. 136 din Legea nr. 85/2006, întrucât așa cum rezultă din conținutul raportului final întocmit de lichidatorul judiciar în patrimoniul debitoarei nu mai există sume de bani care ar putea fi utilizate pentru acoperirea creanțelor creditorului și nici alte bunuri care să poată să fie valorificate așa încât nu se mai justifică continuarea procedurii și grevarea în continuare cu cheltuieli din fondul de lichidare.
Împotriva sentinței au formulat recurs în termenul legal DGFP pentru ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE și AVAS .
Prima recurentă solicită admiterea recursului, casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond iar în subsidiar modificarea acesteia în sensul continuării procedurii.
În motivarea recursului se susține că, hotărârea este nelegală și netemeinică deoarece nu și-au putut exprima poziția față de propunerea lichidatorului de închidere a procedurii deoarece reprezentantul instituției nu a fost prezent la dezbateri fiind în concediu de odihnă.
Pe de altă parte, prin sentința comercială nr. 3301 din 3 septembrie 2007 ce a fost anulată de către Tribunalul Comercial Cluj aceasta a avut ca obiect cererea de antrenare a răspunderii administratorilor și lichidatorul avea posibilitatea să o atace cu recurs.
Cum acesta nu a uzat de calea prevăzută de lege există posibilitatea ca și comitetul creditorilor să fie autorizat să facă această cerere.
Cea de-a doua recurentă a solicitat casarea hotărârii atacate și continuarea procedurii și declanșarea în cadrul acesteia la cererea lichidatorului judiciar a executării silite împotriva persoanelor responsabile de insolvența falitei după cum s-a făcut identificarea prin încheierea comercială nr. 5830 din 21 noiembrie 2006.
În motivarea recursului susține că, prin închiderea procedurii anterior desemnării unui executor judecătoresc care să execute silit patrimoniul persoanelor culpabile creditorii sunt puși în imposibilitate de a-și valorifica drepturile obținute împotriva acestor persoane neavând posibilitatea legală să execute silit individual bunurile acelor persoane.
Procedura de instituire a răspunderii patrimoniale a membrilor organelor de conducere este parte componentă a procedurii prevăzute de Legea nr. 85/2006 iar sumele recuperate în urma punerii în executare a hotărârilor pronunțate de judecătorul sindic sunt destinate acoperirii pasivului.
Sentința atacată nu precizează cum va fi pusă în executare sentința de atragere a răspunderii și din conținutul dispozițiilor prevăzute de art. 142 din Legea nr. 85/2006 rezultă că lichidatorul judiciar are obligația să pună în executare titlurile de creanță pe care debitorul le are față de debitorii săi.
Examinând recursurile, Curtea de apel constată că sunt nefondate pentru următoarele considerente:
În speță, prin raportul final efectuat de lichidatorul judiciar desemnat în procedura insolvenței debitoarei înregistrat la data de 13 martie 2007 s-a solicitat închiderea procedurii față de debitoare arătând că în patrimoniul acesteia nu mai există active și nici un bun care să poată fi valorificat în vederea acoperirii cel puțin parțiale cheltuielilor aferente procedurii.
De asemenea, s-a menționat că bunurile din averea debitoarei au fost lichidate prin vânzare, sumele fiind distribuite creditorilor în măsura în care au fost încasate.
Prin încheierea comercială nr. 3265 din 20 iunie 2006 pronunțată de Tribunalul Comercial Cluj au fost respinse cererile lichidatorului judiciar pentru anularea convenției de cesiune a contractului de leasing nr. CJ/C/-/237 precum și anularea contractului de novație și a transferului patrimonial.
Prin încheierea comercială nr. 5830 din 21 noiembrie 2006 Tribunalului Comercial Clujs -a admis cererea lichidatorului și s-a dispus atragerea răspunderii patrimoniale față de administratorii societății debitoare, pentru plata pasivului acesteia.
Împotriva raportului final nici unul dintre creditori nu au uzat de posibilitățile oferite de textul art. 129 din legea insolvenței de a formula obiecțiuni împotriva acesteia așa încât judecătorul sindic a aprobat acest raport final și a constatat incidente prevederile art. 131 din Legea nr. 85/2006 dispunând închiderea procedurii.
Problema de drept invocată în recurs este aceea de a știi dacă închiderea procedurii falimentului debitoarei poate fi dispusă înainte de executarea efectivă a hotărârii privind angajarea răspunderii instituită de prevederile art. 138 din Legea insolvenței și stabilită prin încheierea nr. 2881 din 29 mai 2007 judecătorului sindic.
Potrivit art. 142 alin (1) din Legea nr. 85/2006 executarea silită împotriva persoanelor prevăzute la art. 138 alin (1) se efectuează de către executorul judecătoresc conform Codului d e procedură civilă.
De asemenea, se poate lesne observa că potrivit art. 142 alin (2) din lege, după închiderea procedurii sarcina repartizării sumelor provenite din executarea silită a persoanelor vinovate de cauzarea insolvenței nu revine lichidatorului, ci executorului judecătoresc, deoarece după închiderea procedurii lichidatorul este descărcat de orice îndatoriri sau responsabilități cu privire la procedură, debitor și averea lui, creditori, titulari de garanții, acționari sau asociați, aspect ce rezultă cu claritate din prevederile art. 136 din lege.
La o analiză sumară a textului legal citat s-ar putea trage concluzia că există o contradicție între închiderea procedurii și distribuirea sumelor rezultate din executarea silită a patrimoniului persoanelor responsabile de insolvența debitorului deoarece după închiderea procedurii sumele vor intra în averea debitorului și vor fi destinate în caz de faliment acoperirii pasivului debitorului, așa cum prevede art. 140 din lege, ceea ce ar putea duce la concluzia că această acoperire a pasivului nu s-ar putea realiza decât în cadrul procedurii, nu și după închiderea acesteia. Această teză a fost de altfel împărtășită și invocată și de către recurentă.
Cu toate acestea curtea apreciază că o asemenea concluzie nu poate fi primită deoarece prin art. 142 alin (2) din lege legiuitorul a transferat această obligație executorului judecătoresc căruia îi revine responsabilitatea de a proceda la repartizarea sumelor în conformitate cu prevederile legii privind procedura insolvenței în temeiul tabelului definitiv consolidat de creanțe pus la dispoziția sa de către lichidator și aceasta chiar după închiderea procedurii falimentului.
Având în vedere aceste aspecte curtea apreciază că obligația lichidatorului de a pune la dispoziția executorului judecătoresc tabelul definitiv de creanțe nu este de natură să intre în contradicție cu prevederile art. 136 din lege deoarece prin obligația instituită de art. 142 din Legea nr. 85/2006 s-a urmărit asigurarea finalizării acestei etape procedurale, desigur, cu respectarea prevederilor legale speciale privind efectuarea plăților.
O altă critică invocată de recurentă se referă la aplicabilitatea textului legal analizat din perspectiva obligației pe care ar avea-o judecătorul sindic de a desemna un executor judecătoresc înainte de închiderea procedurii.
Această problemă se impune a fi soluționată în contextul în care, ca efect al închiderii procedurii, în conformitate cu prevederile art. 136 din lege, legiuitorul este descărcat de orice fel de obligații, inclusiv de obligația de a pune la dispoziția executorului judecătoresc tabelul definitiv consolidat de creanțe.
Cu toate acestea prin prevederile art. 142 ale Legii nr. 85/2006 legiuitorul nu a instituit în sarcina judecătorului sindic, obligația ca, anterior închiderii procedurii, să desemneze un executor judecătoresc deoarece, hotărârea pronunțată de către judecătorul sindic prin care s-a admis acțiunea în răspundere prevăzută de art. 138 din lege, constituie titlu executoriu și, ca atare, acesta urmează a fi pus în executare potrivit prevederilor Codului d e procedură civilă, la care face trimitere însăși textul legal analizat. Practic, legiuitorul a înțeles să transfere în sarcina executorului judecătoresc obligația de a acoperi pasivul debitorului prin repartizarea sumelor obținute din executarea silită în baza tabelului definitiv consolidat pus la dispoziție de către lichidator. Această obligație a lichidatorului nu reprezintă altceva decât o măsură cu caracter administrativ menită să asigure încheierea etapei privind efectuarea plății datoriilor.
În concluzie, judecătorul sindic în conformitate cu textele legale sus amintite a aprobat raportul final și a dispus închiderea procedurii falimentului, iar motivele invocate în recurs de către recurentele DGFP C pentru ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE D și AVAS B fiind nefondate urmează ca în temeiul art. 312 alin (1) Cod procedură civilă să fie respinse recursurile declarate de aceste creditoare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursurile declarate de DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE C- pentru ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI D și AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI împotriva sentinței civile nr.3742 din 23.10.2007 pronunțată în dosarul nr.- al Tribunalului Comercial Cluj pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 8 ianuarie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - - - -
Red./
2 ex./11.01.2008
Jud.fond.-
Președinte:Danusia PușcașuJudecători:Danusia Pușcașu, Adriana Iluț, Claudia Idriceanu
| ← Acțiune în anulare. Decizia 1158/2009. Curtea de Apel Bacau | Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... → |
|---|
