Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 20/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ nr.20/2008
Ședința publică din data de 08.01.2008
Instanța este constituită din:
PREȘEDINTE: Danusia Pușcașu
JUDECĂTOR 2: Adriana Iluț
JUDECĂTOR 3: Claudia Idriceanu
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de creditoarea AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI - împotriva sentinței civile nr. 1968 din 24.09.2007 pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosarul cu nr. unic -, în contradictoriu cu intimații: DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE S, MUNICIPIUL Z, intimata debitoare SC COM SRL S, având ca obiect închiderea procedurii.
La apelul nominal se constată lipsa părților.
Procedura de citare s-a realizat în conformitate cu disp. art. 8 alin. 3 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, prin publicarea citației în Buletinul Procedurilor de Insolvență nr.3240/18.12.2007.
Recurenta AVAS este scutită de plata taxelor judiciare în conformitate cu prevederile art. 17 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, coroborat cu prevederile art. 86 din nr.OUG 51/1998 aprobată și modificată prin Legea nr. 409/2001.
S-a prezentat referatul cauzei, după care instanța constată că recurenta a solicitat judecarea cauzei și în lipsă, potrivit disp. art. 242 alin. 2. civ.
Instanța în lipsa vreunei cereri prealabile a părților, constată recursul în stare de judecată și lasă cauza în pronunțare.
CURTEA,
Prin sentința comercială nr. 1968 din 24 septembrie 2007 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Sălaj privind procedura insolvenței debitorului SC COM SRL, judecătorul sindic a admis cererea formulată de către lichidatorul judiciar numit în procedura de faliment a debitoarei; a fost aprobat raportul final întocmit de către lichidator, s-a dispus închiderea procedurii insolvenței debitoarei.
S-a dispus radierea debitoarei din evidențele Oficiului Registrului Comerțului C și s-a dispus descărcarea lichidatorului de toate îndatoririle și responsabilitățile.
S-a încuviințat plata sumei de 2000 RON din fondul de lichidare prevăzut la art 4 alin 4 din legea nr. 85/2006.
Pentru a hotărî astfel, judecătorul sindic a considerat că se impune închiderea procedurii falimentului debitoarei întrucât în patrimoniul acesteia nu mai există sume de bani care ar putea fi utilizate pentru acoperirea creanțelor creditorilor, fiind pe deplin incident textul art. 131 din Legea nr. 85/2006, ne mai justificându-se continuarea procedurii.
De asemenea, judecătorul sindic a avut în vedere împrejurarea că în averea debitoarei nu există bunuri sau creanțe care prin valorificare să asigure stingerea pasivului precum și acoperirea cheltuielilor administrative pe care le presupune prezenta procedură. S-a apreciat că derularea acestei proceduri ar genera cheltuieli suplimentare ce ar greva în mod nejustificat fondul special de lichidare constituit conform prevederilor art. 4 din Legea nr. 85/2006.
În contul unic al averii debitoarei, de altfel, nu mai există disponibilități bănești și nici unul dintre creditori nu a înțeles să avanseze sumele necesare continuării procedurii.
S-a avut în vedere și faptul că lichidatorul judiciar a urmat procedura prevăzută de art. 129 din Legea nr. 85/2006 respectiv a comunicat raportul final și situațiile financiare tuturor creditorilor și debitorului fiind afișate și la ușa instanței, convocând adunarea creditorilor care au avut posibilitatea de a formula obiecții însă nu au uzat de această cale de atac.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs creditorul AVAS B care a solicitat casarea hotărârii judecătorului sindic și trimiterea cauzei spre rejudecare în vederea continuării procedurii falimentului și declanșarea în cadrul acestei proceduri, la cererea lichidatorului judiciar a executării silite împotriva administratorului statutar al debitoarei responsabil de insolvența debitoarei.
În motivarea recursului în principal se susține că hotărârea judecătorului sindic este nelegală prin prisma aplicării greșite a legii. În opinia recurentei închiderea procedurii falimentului debitoarei ar fi prematură și contrară spiritului legii insolvenței sub aspectul neconcordanței dispozitivului hotărârii cu prevederile art. 142 alin (2) din Legea nr. 85/2006 care devin inaplicabile în condițiile descărcării lichidatorului judiciar de "orice îndatoriri și responsabilități".
De asemenea, se apreciază că prin închiderea procedurii anterior desemnării unui executor judecătoresc care să execute silit patrimoniul persoanei culpabile de insolvența societății, creditorii sunt puși în imposibilitate de a-și valorifica drepturile obținute împotriva acestor persoane neavând posibilitatea legală să execute silit individual bunurile persoanelor culpabile, fiind încălcate prevederile art. 2, art. 5 alin (1), art. 138 alin (1), art. 140, art. 136 și art. 142 alin (1) din legea insolvenței.
Analizând recursul formulat, prin prisma motivelor invocate și a actelor atașate și având în vedere dispozițiile art. 3041Cod procedură civilă, curtea constată că este nefondat pentru următoarele considerente:
Din conținutul raportului final efectuat de lichidatorul judiciar existent la fila 75 din dosarul de fond rezultă că principala cauză care a dus la apariția stării de insolvență a debitoarei este abandonarea activității acesteia de către administratorul.
Societatea este dizolvată de drept prin încheierea nr. 2989 din 20 iulie 2006 judecătorului delegat la ORC iar din data de 7 mai 2007 prin încheierea nr. 1219 din 7 mai 2006 s-a numit lichidator.
Sentința de deschidere a procedurii s-a realizat la 7 mai 2007 prin sentința civilă nr. 1219.
Ulterior, la data de 31 august 2007 lichidatorul judiciar a solicitat judecătorului sindic prin raportul final depus închiderea procedurii insolvenței debitoarei arătând pe de o parte că în patrimoniul acesteia nu mai există active și nici un bun care să poată fi valorificat iar pe de altă parte nici unul dintre creditori nu au înțeles să avanseze sumele necesare continuării procedurii prin punerea în executare a hotărârii de angajare a răspunderii membrilor organelor de conducere.
Împotriva raportului final nici unul dintre creditori nu au uzat de posibilitățile oferite de textul art. 129 din legea insolvenței de a formula obiecțiuni împotriva acesteia așa încât judecătorul sindic a aprobat acest raport final și a constatat incidente prevederile art. 131 din Legea nr. 85/2006 dispunând închiderea procedurii.
Problema de drept invocată în recurs este aceea de a știi dacă închiderea procedurii falimentului debitoarei poate fi dispusă înainte de executarea efectivă a hotărârii privind angajarea răspunderii instituită de prevederile art. 138 din Legea insolvenței și stabilită prin încheierea nr. 2881 din 29 mai 2007 judecătorului sindic.
Potrivit art. 142 alin (1) din Legea nr. 85/2006 executarea silită împotriva persoanelor prevăzute la art. 138 alin (1) se efectuează de către executorul judecătoresc conform Codului d e procedură civilă.
De asemenea, se poate lesne observa că potrivit art. 142 alin (2) din lege, după închiderea procedurii sarcina repartizării sumelor provenite din executarea silită a persoanelor vinovate de cauzarea insolvenței nu revine lichidatorului, ci executorului judecătoresc, deoarece după închiderea procedurii lichidatorul este descărcat de orice îndatoriri sau responsabilități cu privire la procedură, debitor și averea lui, creditori, titulari de garanții, acționari sau asociați, aspect ce rezultă cu claritate din prevederile art. 136 din lege.
La o analiză sumară a textului legal citat s-ar putea trage concluzia că există o contradicție între închiderea procedurii și distribuirea sumelor rezultate din executarea silită a patrimoniului persoanelor responsabile de insolvența debitorului deoarece după închiderea procedurii sumele vor intra în averea debitorului și vor fi destinate în caz de faliment acoperirii pasivului debitorului, așa cum prevede art. 140 din lege, ceea ce ar putea duce la concluzia că această acoperire a pasivului nu s-ar putea realiza decât în cadrul procedurii, nu și după închiderea acesteia.Această teză a fost de altfel împărtășită și invocată și de către recurentă.
Cu toate acestea curtea apreciază că o asemenea concluzie nu poate fi primită deoarece prin art. 142 alin (2) din lege legiuitorul a transferat această obligație executorului judecătoresc căruia îi revine responsabilitatea de a proceda la repartizarea sumelor în conformitate cu prevederile legii privind procedura insolvenței în temeiul tabelului definitiv consolidat de creanțe pus la dispoziția sa de către lichidator și aceasta chiar după închiderea procedurii falimentului.
Având în vedere aceste aspecte curtea apreciază că obligația lichidatorului de a pune la dispoziția executorului judecătoresc tabelul definitiv de creanțe nu este de natură să intre în contradicție cu prevederile art. 136 din lege deoarece prin obligația instituită de art. 142 din Legea nr. 85/2006 s-a urmărit asigurarea finalizării acestei etape procedurale, desigur, cu respectarea prevederilor legale speciale privind efectuarea plăților.
O altă critică invocată de recurentă se referă la aplicabilitatea textului legal analizat din perspectiva obligației pe care ar avea-o judecătorul sindic de a desemna un executor judecătoresc înainte de închiderea procedurii.
Această problemă se impune a fi soluționată în contextul în care, ca efect al închiderii procedurii, în conformitate cu prevederile art. 136 din lege, legiuitorul este descărcat de orice fel de obligații, inclusiv de obligația de a pune la dispoziția executorului judecătoresc tabelul definitiv consolidat de creanțe.
Cu toate acestea prin prevederile art. 142 ale Legii nr. 85/2006 legiuitorul nu a instituit în sarcina judecătorului sindic, obligația ca, anterior închiderii procedurii, să desemneze un executor judecătoresc deoarece, hotărârea pronunțată de către judecătorul sindic prin care s-a admis acțiunea în răspundere prevăzută de art. 138 din lege, constituie titlu executoriu și, ca atare, acesta urmează a fi pus în executare potrivit prevederilor Codului d e procedură civilă, la care face trimitere însăși textul legal analizat. Practic, legiuitorul a înțeles să transfere în sarcina executorului judecătoresc obligația de a acoperi pasivul debitorului prin repartizarea sumelor obținute din executarea silită în baza tabelului definitiv consolidat pus la dispoziție de către lichidator. Această obligație a lichidatorului nu reprezintă altceva decât o măsură cu caracter administrativ menită să asigure încheierea etapei privind efectuarea plății datoriilor.
În concluzie, judecătorul sindic în conformitate cu textele legale sus amintite a aprobat raportul final și a dispus închiderea procedurii falimentului, iar motivele invocate în recurs de către creditorul AVAS B fiind nefondate urmează ca în temeiul art. 312 alin (1) Cod procedură civilă să fie respins recursul declarat de acest creditor.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI B împotriva sentinței civile nr. 1968/24.09.2007 pronunțată în dosar nr- al Tribunalului Sălaj pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 8 ianuarie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - - - -
Red./
2 ex./11.01.2008
Jud.fond.-
Președinte:Danusia PușcașuJudecători:Danusia Pușcașu, Adriana Iluț, Claudia Idriceanu
| ← Acțiune în anulare. Decizia 28/2008. Curtea de Apel Alba Iulia | Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... → |
|---|
