Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 1824/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1824/2009
Ședința publică de la 26 mai 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Claudia Idriceanu
JUDECĂTOR 2: Danusia Pușcașu
JUDECĂTOR 3: Axente Irinel
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul declarat de debitoarea - SRL împotriva sentinței comerciale nr. 595 din 17.02.2009, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Comercial Cluj, în contradictoriu cu intimații - - SRL ȘI CABINETUL INDIVIDUAL DE PRACTICIAN ÎN INSOLVENȚĂ, având ca obiect procedura insolvenței, deschiderea procedurii generale a insolvenței.
La apelul nominal se prezintă domnul avocat, în reprezentarea intereselor debitoarei și lichidatorul judiciar, lipsă fiind intimata - - SRL.
Procedura este legal îndeplinită.
Recursul este legal timbrat cu 20 lei taxă judiciară de timbru și 0,3 lei timbru judiciar.
S-a făcut referatul cauzei după care, se constată că la data de 7 mai 2009, s-a înregistrat la dosar motive de recurs și acte anexă, din partea recurentei, (filele 27-50).
Atât reprezentantul recurentei, cât și lichidatorul judiciar, arată că nu cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat.
Curtea, după deliberare, nefiind cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, constată că prezenta cauză se află în stare de judecată, declară închise dezbaterile și acordă cuvântul pe fond asupra recursului.
Reprezentantul recurentei solicită admiterea recursului, casarea în tot a sentinței comerciale atacate prin care s-a dispus deschiderea procedurii generale a insolvenței față de debitoare și reținerea cauzei spre rejudecare, cu consecința admiterii contestației formulate la instanța de fond și obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată, pentru motivele expuse pe larg în scris și susținute oral în fața instanței. Arată faptul că există contradicții între practicaua sentinței atacate în care se menționeză faptul că s-a formulat contestație, potrivit dispozițiilor art. 33 al.2 din Legea 85/2006, aducând la cunoștința judecătorului sindic existența acordului de mediere încheiat între părți și solicitând acestuia ca la pronunțarea hotărârii ce o va da să aibă în vedere măsurile prevăzute de codul d e procedură civilă privind învoiala părților, însă judecătorul sindic nu s-a pronunțat asupra contestației.
Arată că, la data pronunțării sentinței atacate, deși exista o creanță certă, lichidă și exigibilă, care depășea valoarea prag cerută de lege, această creanță nu era exigibilă de mai mult de 30 de zile, astfel cum prevederile art. 3 pct. 6 din Legea insolvenței impun pentru ca o cerere de admitere a creanței să poată fi admisă, iar la data pronunțării hotărârii, era achitată prima tranșă, iar datele la care trebuiau achitate celelalte două tranșe erau stabilite ulterior pronunțării sentinței, în prezent fiind achitată întreaga creanță față de creditoare.
Lichidatorul judiciar, referitor la primul aspect invocat de recurentă, arată că întradevăr aceasta a formulată contestație în conformitate cu dispozițiile art. 33 al.2 din Legea nr. 85/2006, asupra căreia judecătorul sindic nu s-a pronunțat prin hotărâre, iar cu privire la al doilea aspect, arată că cele 3 creante nu erau lichide, certe și exigibile la data pronunțării sentinței prin care s-a dispus deschiderea procedurii generale a insolvenței, în prezent creanța față de creditoare este achitată. Învederează faptul că nu este întocmit tabelul creditorilor față de debitoare, întrucât sentința atacată a fost suspendată până la soluționarea recursului, însă are cunoștință că debitoarea are de achitat o creanță la Bank și că în ultima lună față de această bancă a fost achitată suma de 5 miliarde de lei.
CURTEA
Prin sentința comercială nr. 595 din 17.02.2009, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Comercial Clujs -a admis cererea formulată de creditoarea - - SRL B, și în consecință:
S-a dispus deschiderea procedurii generale a insolvenței față de debitoarea - SRL Câmpia.
S-a desemnat în calitate de administrator judiciar CABINETUL INDIVIDUAL DE PRACTICIAN ÎN INSOLVENȚĂ.
A fost obligată debitoarea, prin reprezentantul legal, să depună la dosar, în termen de 10 zile de la data prezentei hotărâri, toate actele prev. de art.28 din Legea nr.85/2006, sub sancțiunea prev. de art.147 din același act normativ.
S-a dispus ridicarea dreptului de administrare al debitoarei.
S-a dispus indisponibilizarea părților sociale ale asociaților societății debitoare și înscrierea acestei mențiuni în registrele de evidență.
S-a dispus în sarcina administratorului judiciar efectuarea notificărilor prev. de art.61.
S-a stabilit în sarcina adunării generale a asociaților debitoarei obligația de a desemna, pe cheltuiala sa, administratorul special, conform prev. art.18 alin.1 din Legea nr.85/2006, care va îndeplini atribuțiile prev. de art.18 alin.2.
În motivarea sentinței se reține că prin cererea înregistrată la data de 16 ianuarie 2009, creditoarea - - SRL a solicitat deschiderea procedurii insolvenței față de debitoarea - SRL, apreciind că această societate se află în stare de insolvență și nu mai poate face față obligațiilor sale comerciale, invocând existența unei creanțe certe, lichide și exigibile în cuantum de 97.250 lei, cererea fiind întemeiată pe disp. art. 31 din Legea nr.85/2006.
Cererea creditoarei a fost comunicată debitoarei, iar la data de 28 ianuarie 2009 debitoarea a formulat contestație, solicitând respingerea cererii creditoarei, contestând starea de insolvență, arătând că face plăți zilnice și a încheiat cu creditoarea acordul de mediere la biroul mediatorului cu nr. de autorizație 273/25.07.2008. S-a arătat că prin acordul de mediere încheiat între părți la data de 20.01.2009, debitoarea a hotărât să achite suma de 97.250 lei în trei tranșe, menționându-se faptul că creditoarea renunță la orice fel de pretenții împotriva debitoarei pe perioada achitării debitului.
S-a mai arătat că concomitent cu introducerea cererii de deschidere a procedurii insolvenței creditoarea a mai înregistrat pe rolul Judecătoriei Turdao cerere de emitere a somației de plată care are ca termen de judecată data de 12.02.2009, solicitând plata aceleiași sume. Neînțelegerile cu creditoarea privind achitarea acestei sume au fost rezolvate între timp, debitoarea făcând dovada faptului că are de încasat la rândul ei de la alte societăți comerciale sume mai mari decât aceea pe care trebuie să o achite creditoarei, astfel că între părți s-a încheiat acordul de mediere arătat. debitoarea arată că admiterea cererii creditoarei ar perturba în mod grav activitatea societății debitoare și ar crea multiple probleme și în ceea ce privește angajații societății și contractele în derulare.
Potrivit art.58 din Legea nr.192/2006, când părțile aflate în conflict au ajuns la o înțelegere, se redactează un acord care va cuprinde toate clauzele consimțite de acestea și care are valoarea unui înscris sub semnătură privată, iar conform art.59 înțelegerea părților poate fi supusă notarului public în vederea autentificării ori, după caz, încuviințării instanței de judecată în condițiile prev. de art.63 din același act normativ, respectiv se va pronunța la cererea părților o hotărâre conform disp. art.271 pr.civ.
În speță, anexat contestației sale debitoarea a depus acordul de mediere încheiat la data de 20 ianuarie 2009, deci ulterior formulării cererii de deschidere a procedurii insolvenței, iar în cuprinsul acestui acord se menționează că acest înscris sub semnătură privată poate fi supus verificării instanței de judecată - Judecătoria Turda, în dosar nr-, cu termen de judecată la 12.02.2009, instanța având obligația să ia act de învoiala părților.
Din cuprinsul contestației rezultă că litigiul aflat pe rolul Judecătoriei Turda are ca obiect o cerere de somație de plată pentru aceeași sumă pentru care s-a cerut deschiderea procedurii insolvenței, iar din cuprinsul acordului de mediere rezultă că părțile ar fi convenit ca suma de 97.250 lei să fie achitată în trei tranșe, de câte 32.416 lei, respectiv ultima 32.418 lei, scadența de plată a primei tranșe fiind la 31 ianuarie 2009.
Înscrisul anexat contestației nu face dovada că debitoarea ar fi plătit prima tranșă din creanța recunoscută.
Până la acest termen de judecată creditoarea nu a formulat vreo cerere de amânare sau vreo cerere de renunțare la judecată și nici nu a învederat că i s-ar fi plătit o parte din creanță.
Nici una dintre părți nu a fost prezentă în instanță și nu a făcut dovada modului în care s-a pronunțat Judecătoria Turda în dosarul menționat mai sus.
În aceste condiții, judecătorul sindic nu poate aprecia că această creanță, recunoscută de către debitoare ca fiind certă și lichidă, nu ar fi exigibilă, respectiv nu poate lua act de acordul de mediere în sensul admiterii contestației.
Aceasta întrucât creditoarea a făcut dovada faptului că deține împotriva debitorului o creanță certă, lichidă și exigibilă de mai mult de 30 de zile, iar această creanță depășește valoarea prag, respectiv cuantumul minim de 10.000 RON prevăzută de lege.
Judecătorul sindic a apreciat că debitoarea se află în stare de insolvență, întrucât nu este în măsură cu fondurile bănești disponibile să achite datorii mai vechi de 30 de zile de la data scadenței, existând prezumția că aceasta a încetat plățile.
Așa fiind, în temeiul art.33 alin.4 coroborat cu disp. art.31 din Legea nr. 85/2006, a dispus deschiderea procedurii generale a insolvenței împotriva debitoarei - SRL.
Împotriva sentinței a declarat recurs SRL, solicitând admiterea recursului astfel formulat și casarea în tot a sentinței comerciale nr. 595/2009 pronunțată în ședința publică din data de 17. 02.2009 de către Tribunalul Comercial Cluj, în dosarul nr-, prin care s-a dispus deschiderea procedurii generale a insolvenței față de - SRL.
În fapt - - SRL a formulat la data de 16.01.2009 o cerere de deschidere a procedurii de insolvență față de recurentă pentru o creanță în cuantum de 97.250 lei izvorâtă din contractul de închiriere nr. 37/21.05.2007 încheiat între părți.
La data de 20.01.2009 a fost încheiat între - SRL și - Ro SRL un acord de mediere cu privire la achitarea sumei de 97.250 lei de către recurentă în favoarea creditoarei prin care părțile au convenit plata sumei de 97.250 lei în 3 tranșe, după cum urmează:
- tranșa 1, în valoare de 32.416 lei, până la data de 31.01.2009;
- tranșa 2, în valoare de 32.416 lei, până la data de 28.02.2009;
- tranșa 3, în valoare de 32.418 lei până la data de 31.03.2009.
La data de 20.01.2009, recurenta a formulat contestație împotriva cererii de deschidere a procedurii, aducând la cunoștința judecătorului sindic existența acordului de mediere încheiat între părți și solicitând acestuia ca la pronunțarea hotărârii ce o va da să aibă în vedere măsurile prevăzute de codul d e procedură civilă privind învoiala părților.
Referitor la eîndeplinirea condițiilor prevăzute de lege, recurenta arată că, otrivit p. act. 3 pct.6 coroborat cu pct.12 din Legea nr. 85/2006 creditorul îndreptățit
solicita deschiderea procedurii de insolvență este acela care deține împotriva averii debitorului o creanță certă, lichidă și exigibilă de mai mult de 30 de zile a cărei valoare este de cel puțin 10.000 lei. Prin urmare, textul legal impune anumite condiții care trebuie îndeplinite în vederea admiterii cererii de deschidere a procedurii insolvenței. Sentința prin care s-a dispus deschiderea procedurii prevăzută de Legea nr. 85/2006 față de - SRL a fost dată cu nerespectarea condițiilor prevăzute în materie, fiind astfel nelegală și netemeinică.
Cu referire la lipsa caracterului exigibil al creanței, recurenta arată că, la data de 20.01.2009 a fost încheiat între aceasta și creditoare un acord de mediere prin care s-a convenit asupra eșalonării plății creanței în cuantum de 97.250 lei pe care creditoarea o deținea împotriva recurentei. Acest acord a intervenit ulterior datei la care a fost înregistrată cererea privind deschiderea procedurii de insolvență din partea - Ro SRL, respectiv 16.01.2009. Prin urmare, de la data la care s-a formulat cererea de deschidere a procedurii, până la data soluționării acesteia au intervenit modificări în ceea ce privește starea de fapt, modificări de care, în mod nejustificat, judecătorul sindic nu a ținut cont, deși acestea erau susceptibile a schimba soarta cererii de declanșare a procedurii insolvenței.
Cu privire la inexistența stării de insolvență, judecătorul sindic în mod nejustificat a considerat că recurenta se află în stare de insolvență prin sentința prin care a dispus deschiderea procedurii de insolvență. Astfel, la data la care sentința a fost pronunțată, prima tranșă în cuantum de 32.416 lei, singura care era scadentă fusese deja achitată de - SRL. în acest sens documentele justificative.
Examinând recursul, instanța constată că este fondat, pentru următoarele considerente:
La termenul din data de 26.05.2009, instanta din oficiu a pus in discutia partilor in baza dispozitiilor art. 306 alin. 2. faptul ca prima instanta nu s-a pronuntat prin dispozitivul sentintei recurate cu privire la contestatia formulata de catre debitoare la cererea de deschidere a procedurii de insolventa. Potrivit textului enuntat,motivele de ordine publica pot fi invocate si din oficiu de instanta de recurs, care insa este obligata sa le puna in dezbatere partilor, Omisiunea instantei de a se pronunta prin dispozitiv cu privire la o cerere cu a carei solutionare a fost legal investita este un motiv de ordine publica care poate fi pus in discutia partilor din oficiu. Pronuntarea prin dispozitiv cu privire la cererile procedural deduse judecatii reprezinta o obligatie a instantei legata indisolubil de realizarea actului de justitie ca serviciu public. In acest context trebuie enuntat si faptul ca doar dispozitivul unei hotarari judecatoresti produce efecte juridice, este pus in executare si intra in puterea lucrului judecat.
Prin omisiunea instantei de a se pronunta cu privire la o cerere rezulta faptul ca respectiva cerere nu a fost analizata in fond. In consecinta, instanta a solutionat procesul fara a intra in cercetarea fondului cu privire la o cerere incidentala asa cum este contestatia dedusa judecatii in cadrul procedurii speciale a insolventei.
In mod constant practica si doctrina au apreciat ca prin dispozitiv trebuie rezolvate toate cererile partilor, indiferent daca sunt cereri principale, accesorii sau incidentale. Nu este procedural ca instanta sa se pronunte selectiv, doar cu privire la unele cereri, chiar si in conditiile in care in considerente sunt analizate toate cererile. In opinia instantei de recurs, dispozitivul trebuie sa cuprinda solutia data cu privire la fiecare capat de cerere, chiar daca acel capat de cerere si-a gasit o rezolvare implicita prin solutia data altuia.
Sunt incidente dispozitiile art. 312 alin. 5. situatie in care se impune casarea sentintei si trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Comercial Cluj. Avand in vedere stransa legatura dintre cererea de deschidere a procedurii de insolventa si contestatia debitorului, determinata in principal de faptul ca solutionarea uneia dintre cele doua cereri deduse judecatii depinde indisolubil de modul de solutionare al celeilalte, instanta de recurs apreciaza ca se impune casarea in intregime a sentintei recurate si o rejudecare unitara.
Cu prilejul rejudecarii, Tribunalul Comercial Cluj, subsecvent reanalizarii intregului probatoriu se va pronunta prin dispozitivul sentintei cu privire la toate cererile legal deduse judecatii, inclusiv cu privire la contestatia debitorului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de debitoarea - SRL Cîmpia împotriva sentinței comerciale nr. 595 din 17.02.2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Comercial Cluj pe care o casează și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 26 mai 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - ---
Red. dact. GC
3 ex/25.06.2009
Jud.primă instanță:
Președinte:Claudia IdriceanuJudecători:Claudia Idriceanu, Danusia Pușcașu, Axente Irinel
| ← Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... | Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... → |
|---|
