Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 2/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 2.194/2009
Ședința publică din 31 august 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Augusta Chichișan
JUDECĂTOR 2: Mihaela Sărăcuț
JUDECĂTOR 3: Mirela Budiu
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de creditoarea ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE S M, împotriva sentinței civile nr. 756 din 25.03.2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Maramureș, cauza privind și pe intimații PRIMĂRIA MUNICIPIULUI S M, DIRECȚIA GENERALĂ A FINAȚELOR PUBLICE și SC SRL prin lichidator, având ca obiect procedura insolvenței - închiderea procedurii falimentului.
La apelul nominal făcut în cauză nu s-a prezentat nimeni.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxelor de timbru.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că, în data de 24.08.2009 s-a înregistrat la dosarul cauzei întâmpinare din partea lichidatorului numit în cauză, prin care a expus starea de fapt din litigiu, poziția sa procesuală și a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Curtea, în urma deliberării, apreciază cauza ca fiind în stare de judecată în baza înscrisurilor existente la dosar, în temeiul art. 150.pr.civ. declară închisă faza probatorie și o reține în pronunțare.
CURTEA:
Prin sentința nr. 756 din data de 25 martie 2009 pronunțată în dosarul nr- de Tribunalul Maramureș, s-a aprobat raportul final depus la data de 10.09.2009 de către lichidatorul și, în consecință, s-a ispus închiderea procedurii de faliment privind pe debitoarea S, descărcarea lichidatorului de orice îndatoriri și responsabilități cu privire la procedură și radierea societății din Registrul Comerțului.
Totodată, s-a dispus plata din fondul de lichidare a sumei de 2.000 lei pentru lichidatorul, reprezentând cheltuielile ocazionate cu procedura insolvenței și notificarea sentinței debitorului, creditorilor, lichidatorului și Oficiului Registrului Comerțului M, pentru publicarea în Buletinul procedurilor de insolvență.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că rin p. cererea înregistrată la 16.05.2008, lichidatorul solicitat deschiderea procedurii simplificate a falimentului debitoarei u
În lipsa unor contestații, prin sentința nr. 833 din 11 iunie 2008, s-a dispus deschiderea procedurii simplificate și intrarea direct în faliment a debitoarei, fiind desemnat lichidatorul.
Au fost înregistrate două declarații de creanță pentru suma de 9.994 lei din partea Administrația Finanțelor Publice u M și Primăria u Mp entru 175 lei, totalul masei credale fiind de 10.169 lei, aspect ce a rezultat din tabelul definitiv consolidat al creanțelor.
A mai reținut prima instanță că administratorul statutar al debitoarei a prezentat acte și evidențe contabile, precum și informații privind cauzele intrării în insolvență a debitoarei, precizând că nu deține active în patrimoniu.
Lichidatorul nu a formulat cerere pentru atragerea răspunderii administratorului statutar, lăsând la aprecierea creditorilor inițierea unei asemenea acțiuni, considerând totodată că nu se impune continuarea procedurii de insolvență pentru a nu efectua cheltuieli inutile.
Ultimul raport depus de lichidator la 10.09.2009 a fost comunicat creditorilor conform borderoului de recomandate din 8.03.2009 și publicat în Buletinul procedurilor de insolvență nr. 1.235 din 16.03.2009.
Împotriva raportului final nu s-au înregistrat obiecții.
Față de cele de mai sus și ținând seama de dispozițiile art. 131 din Legea nr. 85/2006, instanța de fond a dispus închiderea procedurii de faliment, radierea societății debitoare din Registrul Comerțului, și aprobarea cheltuielilor de lichidare, conform dispozitivului.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs creditoarea ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE S M, ntemeiat pe prevederile art. 299, art. 304 pct. 5 si pct. 9.pr.civ. raportat la art. 8 din Legea insolventei nr. 85/2006, solicitând admiterea recursului și casarea în întregime a sentintei atacate.
În dezvoltarea motivelor de recurs, creditoarea a arătat că sentința este nelegală, întrucât au fost încălcate prev. art. 129 alin. 1 din Legea nr. 85/2006, nefiind respectat termenul de cinci zile pentru depunerea obiecțiunilor la raportul final, astfel încât i-au fost încălcate drepturile ce derivă din calitatea sa de creditoare, conform tabelului definitiv consolidat.
Un alt motiv de critică se referă la modul în care lichidatorul judiciar a înțeles să întocmească raportul prev. de art. 59 alin. 1 din Legea nr. 85/2006, respectiv omisiunea acestuia de a indica într-un raport cauzele intrării debitoarei în insolvență precum și persoanele din conducerea societății vinovate, condiții în care nu s-a solicitat atragerea răspunderii administratorului statutar, lăsându-se la aprecierea creditorilor inițierea unei asemenea acțiuni, în temeiul art. 138 alin.(3) din Legea nr. 85/2006.
Se face referire în recurs și la faptul că, deși se arată că există creanțe neîncasate, prescrise ale debitoarei, nu se arată care sunt acestea și care au fost motivele pentru care administratorul debitoarei nu a acționat în interiorul termenului de prescripție.
S-au învederat și particularitățile acestui dosar, raportat la faptul că există doar doi creditori, neputând fi constituit un comitet, iar în lipsa acestuia, orice inițiativă a recurentei ar fi neavenită, astfel încât, în concluzie, se solicită admiterea recursului, în vederea clarificării cauzelor si împrejurărilor care au dus la apariția insolvenței, analizarea tuturor faptelor prev. la art. 138 din Legea insolvenței si menționarea persoanelor cărora le-ar fi imputabilă.
Prin întâmpinarea formulată în cauză, lichidatorul judiciar al debitoarei a arătat că, raportat la stadiul dosarului, cauzele intrării debitoarei în insolvență au fost obiective, motiv pentru care a apreciat că nu se impune formularea unei acțiuni pentru atragerea răspunderii.
Analizând recursul declarat, Curtea reține următoarele:
Prin sentința nr. 833 din 11 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul cu numărul de mai sus, s-a dispus deschiderea procedurii simplificate și intrarea direct în faliment a debitoarei SC SRL u M, fiind desemnat lichidatorul.
Au fost înregistrate două declarații de creanță: pentru suma de 9.994 lei, din partea Administrația Finanțelor Publice u M și Primăria u M, pentru 175 lei, totalul masei credale fiind de 10.169 lei, aspect ce a rezultat din tabelul definitiv consolidat al creanțelor.
Lichidatorul nu a formulat cerere pentru atragerea răspunderii administratorului statutar, lăsând la aprecierea creditorilor inițierea unei asemenea acțiuni, considerând totodată că nu se impune continuarea procedurii de insolvență pentru a nu efectua cheltuieli inutile.
Ultimul raport depus de lichidator la 10.09.2009 a fost comunicat creditorilor conform borderoului de recomandate din 8.03.2009 și publicat în Buletinul procedurilor de insolvență nr. 1.235 din 16.03.2009.
Împotriva raportului final nu s-au înregistrat obiecții.
Față de cele de mai sus și ținând seama de dispozițiile art. 131 din Legea nr. 85/2006, instanța de fond a dispus, prin sentința recurată, închiderea procedurii de faliment, radierea societății debitoare din Registrul Comerțului, și aprobarea cheltuielilor de lichidare.
Prin recursul declarat, creditoarea u Ma rată, în primul rând, că, având în vedere data la care i-a fost comunicat raportul final, nu a avut la dispoziție cinci zile pentru a formula obiecții.
Din actele dosarului de fond rezultă că raportul final întocmit de către lichidatorul judiciar a fost depus la poștă, în vederea comunicării cu recurenta, la data de 8.03.2009, a fost afișat la sediul tribunalului la data de 10.03.2009 și a fost publicat în nr. 1235/16.03.2009.
Din analiza prev. art. 129 alin. 1, raportat la art. 7 alin. 9 din Legea nr. 85/2006, rezultă că sunt reale susținerile recurentei, conform cărora procedura de comunicare cu creditorii a raportului final a fost îndeplinită la data de 16.03.2009, în condițiile în care adunarea creditorilor a fost convocată pentru data de 18.03.2009.
De remarcat este însă că judecătorul sindic a dispus amânarea pronunțării hotărârii pentru data de 25.03.2009, iar în acest interval, la dosarul cauzei nu s-a înregistrat la dosar, din partea recurentei, o cerere de repunere pe rol, însoțită de obiecțiunile la raportul final.
Curtea apreciază că numai într-o astfel de situație și în măsura în care cererea de repunere pe rol ar fi fost respinsă, s-ar putea prevala creditoarea cu succes de încălcarea drepturilor sale procesuale, cu atât mai mult cu cât termenul de 30 de zile prevăzut de art. 129 alin. 1 din Legea nr. 85/2006, are ca punct de plecare data afișării raportului final la ușa instanței.
De asemenea, termenele de 30 de zile, respectiv, 5 zile, la care se face referire în recursul declarat, sunt termene de recomandare, iar nu imperative, apreciere care se bazează pe împrejurarea că legiuitorul nu a prevăzut expres o sancțiune pentru nerespectarea lor.
În opinia Curții, o astfel de calificare respectă specificul dosarelor de insolvență și drepturile participanților la o astfel de procedură.
Pe de altă parte, nu sunt fondate nici criticile conform cărora, prin modul în care și-a îndeplinit atribuțiile, lichidatorul judiciar ar fi pus creditorii în imposibilitate să se prevaleze de prev. art. 138 alin. 3 din Legea nr. 85/2006.
Astfel, așa cum rezultă din rapoartele periodice ale lichidatorului, întocmite pentru termenele de judecată din 17.11.2008, 26.11.2008 și 4.02.2009, acesta a subliniat dificultățile de comunicare cu fostul administrator statutar al debitoarei, care, inițial, nu a predat documentele contabile ale acesteia.
Ulterior, și-a adus însă la îndeplinire această obligație, astfel că lichidatorul a arătat, în raportul periodic nr. 151/29.01.2009, că administratorul statutar al debitoarei a prezentat acte și evidențe contabile, precum și informații privind cauzele intrării în insolvență a debitoarei, precizând că nu deține active în patrimoniu (144, dosar fond).
În cuprinsul aceluiași înscris, care a fost comunicat cu recurenta, conform dispozițiilor procedurale, s-a menționat că activul de 10.852 lei este compus din creante de încasat care nu se pot valorifica, deoarece sunt drepturi prescrise și pierdute, inclusiv prin hotărâri judecătoresti anterioare dizolvării societăți, iar administratorul statutar a explicat intrarea în insolvență ca urmare a neîncasării unor livrări de material lemnos, afirmații considerate reale de către lichidator.
Raportat la cele mai sus expuse, Curtea apreciază că, la acest moment procedural, sunt neavenite susținerile din recurs conform cărora omisiunea lichidatorului judiciar de a indica într-un raport cauzele intrării debitoarei în insolvență precum și persoanele din conducerea societății vinovate, constituie motive de nelegalitate ale sentinței recurate.
În situația în care creditoarea nu a fost mulțumită de măsurile luate de către lichidatorul judiciar, ca urmare a predării actelor contabile, avea posibilitatea de a se prevala de prev. art. 21 alin. 2 din Legea nr. 85/2006, însă o astfel de contestație nu a fost înregistrată la dosar.
De asemenea, recurenta nu a făcut uz în cadrul procedurii nici de prev. art. 13 alin. 3 sau art. 17 alin. 2 din Legea nr. 85/2006, în vederea convocării adunării creditorilor, pentru a discuta despre incidența în cauză a prev. art. 138 alin. 3 din lege, în condițiile în care, în practică s-a apreciat în mod constant că, în situațiile în care, din motive obiective, nu se poate constitui comitetul creditorilor, atribuțiile acestuia sunt exercitate de către adunarea creditorilor.
În plus, criticile referitoare la conținutul raportului prev. de art. 59 alin. 1 din Legea nr. 85/2006, sunt tardive la acest moment.
În final, important de subliniat este și faptul că, raportat la temeiul legal invocat de către judecătorul sindic pentru închiderea procedurii, respectiv art. 131 din lege, orice referire la activitatea prestată de către lichidator, apreciată prin recurs ca fiind superficială, în lipsa clarificării cauzelor și împrejurărilor care au dus la aparitia insolvenței, este neavenită, în condițiile în care, pentru continuarea demersurilor în acest sens nu există fonduri în averea debitoarei, iar creditoarea nu s-a oferit, nici chiar prin recurs, să avanseze sumele corespunzătoare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de creditoarea ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE S M împotriva sentinței civile nr. 756 din 25 martie 2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Maramureș, pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 31 august 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
- - - - - - - -
Red.
Dact /2 ex./02.09.2009/Jud.fond:.
Președinte:Augusta ChichișanJudecători:Augusta Chichișan, Mihaela Sărăcuț, Mirela Budiu
| ← Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... | Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... → |
|---|
