Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 2196/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 2196/2009
Ședința publică din 31 august 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Augusta Chichișan
JUDECĂTOR 2: Mihaela Sărăcuț
JUDECĂTOR 3: Mirela Budiu
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul promovat de debitoarea - SRL, împotriva sentinței comerciale nr. 1641 din 29.04.2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Comercial Cluj, cauza privind și pe intimații - LEASING SA și SOCIETATEA LICHIDARE Z, având ca obiect procedura insolvenței - deschiderea procedurii insolvenței.
La apelul nominal făcut în cauză s-a prezentat pentru intimata - Leasing SA, avocat, lipsă fiind celelalte părții.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este timbrat cu 19,5 lei taxă judiciară de timbru și timbru judiciar de 0,15 lei.
S-a făcut referatul cauzei, după care se contată că, în data de 25.08.2009 s-a înregistrat la dosarul cauzei întâmpinare din partea intimatei - Leasing SA, prin care s-a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Reprezentantul intimatei - Leasing SA, a arătat că, nu mai are de formulat alte cereri în probațiune, solicitând acordarea cuvântului pe fond.
Curtea, în urma deliberării, constatând că, nu mai sunt de invocat excepții prealabile sau de formulat alte cereri în probațiune, în temeiul art. 150.pr.civ. declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul reprezetantului intimatei - Leasing SA, asupra recursului promovat în cauză.
Reprezentantul intimatei - Leasing SA a solicitat respingerea recursului, cu cheltuieli de judecată, conform dovezilor depuse la dosar, pentru motivele detaliate pe larg prin întâmpinarea depusă la dosar și susținute oral cu prilejul acordării cuvântului în dezbateri judiciare asupra recursului.
CURTEA
Deliberând reține că,
Prin sentința civilă nr. 1641, pronunțată la data de 29 aprilie 2009 în dosarul nr- al Tribunalului Comercial Clujs -a admis cererea formulată de creditoarea - LEASING SA împotriva debitoarei - SRL, s-a dispus deschiderea procedurii insolvenței împotriva debitoarei - SRL, J-, CUI - și în consecință:
A fost numit administrator judiciar SOCIETATEA LICHIDARE Z, care să îndeplinească atribuțiile prevăzute de art. 20 din Legea nr. 85/2006.
S-a stabilit în sarcina debitoarei obligația de a depune la dosarul cauzei actele și informațiile prevăzute de art. 28 alin. 1 din Legea nr. 85/2006, în termen de 10 zile de la deschiderea procedurii.
S-a dispus ridicarea dreptul de administrare al debitoarei și s-a dispus desemnarea administratorului special.
S-a stabilit în sarcina administratorului judiciar obligația de a depune la dosar un raport asupra cauzelor și împrejurărilor ce au dus la apariția stării de insolvență a debitoarei, cu menționarea persoanelor cărora le-ar fi imputabilă conform prevederilor art. 59 din Legea nr. 85/2006.
S-a mai dispus comunicarea prezentei instanțelor judecătorești în a căror jurisdicție se află sediul debitoarei, tuturor băncilor unde debitoarea are deschise conturi, aceasta din urmă obligație fiind în sarcina administratorului judiciar.
S-a dispus indisponibilizarea părților sociale ale debitoarei în registrul special de evidență.
S-a stabilit în sarcina debitoarei obligația de a pune la dispoziția administratorului judiciar toate informațiile cerute cu privire la activitatea debitoarei, precum și lista cuprinzând plățile și transferurile patrimoniale efectuate în cele 120 de zile anterioare deschiderii procedurii.
S-a dat dispoziție tuturor băncilor la care debitoarea are disponibil în conturi să nu dispună de acestea fără ordinul judecătorului sindic sau al administratorului judiciar, sub sancțiunea prevăzută de art. 48 alin. 2 din Legea nr. 85/2006, obligația de notificare revenind administratorului judiciar.
S-a dispus în sarcina administratorului judiciar obligația de a efectua notificările prevăzute de art. 61 din Legea nr. 85/2006.
S-a fixat termenul limită pentru depunerea cererilor de admitere a creanțelor la data de 27 iunie 2009, termenul limită pentru verificarea creanțelor, întocmirea, afișarea și comunicarea tabelului preliminar al creanțelor la data de 3 august 2009, data limită pentru depunerea contestațiilor cu privire la creanțele și drepturile de preferință trecute de administratorul judiciar în tabelul preliminar la 29 august 2009 și termenul pentru soluționarea eventualelor contestații și pentru afișarea tabelului definitiv al creanțelor la 9 septembrie 2009.
S-a dispus în sarcina administratorului judiciar obligația de a depune rapoarte privind modul de îndeplinire a atribuțiilor sale, cu justificarea cheltuielilor, la fiecare termen de continuare a procedurii, potrivit art. 21 alin. 1 din Legea nr. 85/2006.
S-a dispus în sarcina administratorului judiciar obligația de a depune raportul prevăzut de art. 54 din Legea nr. 85/2006 în termen de maximum 30 de zile de la data desemnării sale, cu obligația de a notifica creditoarea și debitoarea în cazul formulării unei propuneri de trecere a debitoarei în faliment în procedură simplificată și fixează termen pentru dezbaterea acestui raport pentru data de 10 iunie 2009, sala 249, ora 8.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că debitoarea se află în stare de vădită insolvență, în sensul dispozițiilor art. 3 pct. 1 lit. a din Legea nr. 85/2006. Concret, prezumția de vădită insolvență a debitoarei în sensul dispozițiilor art. 3 pct. 1 lit. a din Legea nr. 85/2006 rezultă din neplata de către debitoare a ratelor convenite cu creditoarea prin contractele de leasing financiar nr. 28941/20 aprilie 2008 (26-35), nr. 28600/3 aprilie 2008 (37-47) și nr. 29734/15 mai 2008 (63-71), titluri executorii conform art. 8 din OG nr. 51/1997 în ceea ce privește obligațiile debitoarei rezultate din raporturile juridice specifice convenției de leasing.
Dată fiind natura juridică de titlu executoriu a actelor juridice în baza cărora s-a născut creanța de care se prevalează creditoarea - LEASING SA - contracte de leasing, această creanță nu este supusă verificării judecătorului sindic, astfel cum rezultă din dispozițiile art. 66 alin. 1 din Legea nr. 85/2006, iar creanța care rezultă din acest contracte este prezumată a fi certă în sensul dispozițiilor art. 379 alin. 3.proc.civ. în conformitate cu dispozițiile art. 7.2. liniuța a 2-a din fiecare contract de leasing financiar mai sus menționat, coroborat cu facturile de la 10-14 și art. 22-24 și în conformitate cu dispozițiile art. 15.3, 15.7 și 15.9 din fiecare contract de leasing financiar mai sus menționat, este lichidă prin modul său de stabilire (în bani) și este exigibilă, pro rata la fiecare dintre scadențele înscrise în facturile arătate și în scrisorile de reziliere. În fine, creanța creditoarei - LEASING SA este superioară valorii prag de 10000 lei, fiind astfel respectate cerințele art. 3 pct. 6 și 3 pct. 12 din Legea nr. 85/2006.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs debitoarea - SRL solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârilor judecătorești atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond cu obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
În dezvoltarea motivelor de recurs, debitoarea arată că instanța a încălcat principiile fundamentale ale procesului civil și a art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, nesocotind dreptul la apărare, atât prin respingerea cererii de amânare pentru imposibilitatea de prezentare cât și prin neinstrumentarea probatorie în susținerea contestației la cererea de deschidere a procedurii, cu nesocotirea prevederilor art. 168 Cod procedură civilă.
De asemenea, instanța a încălcat principiul aflării adevărului prin aceea că nu a ținut seama de faptul că a propus probe în susținerea contestației spre a fi administrate în cauză și a încălcat principiul egalității părților și al contradictorialității, prin respingerea cererilor de amânare depuse la dosarul cauzei, situație în care a înlăturat posibilitatea recurentei de a pune concluzii atât pe excepția ridicată cât și pe fondul cauzei.
Din cuprinsul actelor depuse la dosar faptul că la termenul din 18 februarie 2009, nu a fost îndeplinită procedura de citare cu nici una din părți, cauza fiind amânată pentru data de 25 martie 2009.
Cu toate că s-a formulat cerere de amânare pentru angajare apărător, judecătorul sindic acceptă excepția tardivității depunerii contestației formulată de apărătorul creditoarei.
Este real că nu există potrivit art. 156 Cod procedură civilă obligația instanței de a acorda termen în orice împrejurare, dar, amânarea procesului presupune aprecierea instanței în raport cu natura litigiului și împrejurările specifice în care cererea de amânare a fost formulată.
În continuare, recurenta mai arată că instanța s-a pronunțat greșit printr-o încheiere, în condițiile în care, potrivit dispozițiilor art. 33 alin (4), "dacă judecătorul sindic stabilește că debitorul este în stare de insolvență, îi va respinge contestația și va deschide printr-o sentință procedura."
Instanța de judecată era obligată, conform prevederilor art. 129 alin (4) și art. 167-168 Cod procedură civilă asupra tuturor probelor solicitate de părți, fiind datoare să verifice problema concludenței probelor cerute.
Intimata - LEASING SA prin întâmpinarea depusă la data de 25 august 2009 solicită respingerea recursului ca nefondat, cu consecința menținerii hotărârii atacate ca fiind legală și temeinică, cu obligarea debitoarei recurente la plata cheltuielilor de judecată.
În susținerea poziției sale procesuale intimata arată că, recursul nu conține o expunere sistematică a motivelor de recurs și nu indică punctul din art. 304 Cod procedură civilă pe care se sprijină recursul, deși această cerință este prevăzută de art. 304 Cod procedură civilă care se regăsește și în procedura insolvenței, conform art. 149 al Legii nr. 85/2006.
Intimata mai arată că, debitoarea recurentă afirmă că nu a fost legal citată la primul termen, respectiv la 18 februarie 2009 și nu i-a fost notificată cererea creditorului la termenul următor, astfel că sentința judecătorului-sindic prin care s-a respins ca tardivă contestația debitoarei ar fi nelegală.
Într-adevăr la 18 februarie 2009 s-a constatat viciul de procedură cu părțile absente și s-a stabilit un nou termen pentru 25 martie 2009, când s-a amânat la cererea debitoarei pentru noul termen din 29 aprilie 2009.
Între timp, la 26 februarie 2009 s-a notificat debitoarei cererea creditorului, iar contestația la această notificare trebuia să fie înregistrată în termen de 10 zile, conform art. 33 alin (2) din Legea nr. 85/2006.
Contestația debitoarei nu s-a încadrat în acest termen și a fost înregistrată numai la 12 martie 2009, așa cum a reținut sentința judecătorului-sindic, ca urmare a dezbaterilor contradictorii în ședința publică din 25 martie 2009.
Termenul de contestație de 10 zile prevăzut de alin (2) al art. 33 din Legea nr. 85/2006 este un termen de decădere și nu un termen de prescripție.
Drept consecință, acestui termen nu îi sunt aplicabile dispozițiile legale referitoare la întrerupere și suspendare.
Unica modalitate legală de citare a recurentei debitoare este aceea care respectă prevederile art. 87 pct (2) Cod procedură civilă, art. 7 lit b și art. 36 alin (1) din Legea nr. 31/1990, art. 22 și 23 alin (2) din Legea nr. 85/2006.
O altă afirmație cuprinsă în cererea de recurs se referă la faptul că nu i s-a permis debitoarei să conteste cuantumul creanței, deoarece creditorul a inclus și ratele neexigibile.
Tardivitatea contestației înseamnă neînvestirea instanței cu această contestație.
Chiar dacă ar fi fost în termen înregistrată contestația, aspectul criticat nu ar fi putut fi rezolvat în favoarea debitoarei, deoarece, potrivit clauzelor contractului de leasing, care constituie izvorul creanței subscrisului intimat, neplata tranșelor la data exigibilității acestora conduce la rezilierea contractului și la exigibilitatea întregii creanțe.
Analizând recursul declarat de către debitoarea - SRL prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor art.304 și 3041.pr.civ. Curtea l-a apreciat ca fiind nefondat pentru următoarele considerente:
Demersul judiciar al creditoarei - LEASING SA vizează deschiderea procedurii insolvenței debitoarei - SRL pentru recuperarea unei creanțe în cuantum de 1.695.908,63 lei.
În scopul soluționării cererii formulate de către creditoare, instanța de judecată prin judecătorul-sindic a dispus citarea părților potrivit art.87 și urm. pr.civ. art. 7 lit. b și art. 36 alin (1) din Legea nr. 31/1990, art. 22 și 23 alin (2) din Legea nr. 85/2006; pentru data de 18 februarie 2009 s-a constatat viciul de procedură cu părțile litigante și s-a stabilit un nou termen pentru 25 martie 2009, când s-a amânat la cererea debitoarei pentru noul termen din 29 aprilie 2009.
Între termene, la data de 26 februarie 2009 s-a notificat debitoarei cererea creditoarei, iar contestația la această notificare trebuia să fie înregistrată în termen de 10 zile, conform art. 33 alin (2) din Legea nr. 85/2006.
Contestația debitoarei nu a respectat acest termen și a fost înregistrată numai la 18 martie 2009, după cum corect a reținut judecătorul-sindic, ca urmare a dezbaterilor contradictorii din ședința publică din 25 martie 2009, cunoscut fiind faptul că termenul de contestație prevăzut de alin. (2) al art. 33 din Legea nr. 85/2006 este un termen de decădere și nu de prescripție, susceptibil de întrerupere sau suspendare.
Se poate conchide, așadar, analizând derularea procedurii insolvenței, că debitoarei i-au fost respectate toate drepturile și garanțiile oferite de legiuitor și care reglementează dreptul la apărare, aceasta beneficiind de un termen apreciat ca fiind rezonabil pentru formularea apărărilor sale.
Împrejurarea că debitoarea a nesocotit termenul prevăzut de art. 33 alin (2) din Legea nr. 85/2006 nu poate fi imputabil judecătorului-sindic, însă, încălcarea termenului imperativ de depunere a contestației face ca, din perspectiva procedurii insolvenței aceasta să nu existe iar apărările și susținerile cuprinse în aceasta să nu fie analizate de instanță.
În consecință, pentru considerentele enunțate mai sus, Curtea va aprecia recursul declarat de către debitoarea - SRL ca fiind nefundat iar în temeiul art. 312 alin.1 pr.civ. îl va respinge și va menține în întregime hotărârea recurată.
La adoptarea acestei soluții, Curtea a dat eficiență practicii Curții Europene a Drepturilor Omului care statuează că autoritățile trebuie să asigure aplicarea normelor cu claritate și o coerență rezonabilă pentru a evita posibila insecuritate juridică și incertitudinea pentru subiectele de drept vizate de măsurile care însoțesc aplicarea acestei soluții.
De altfel, Curtea a statuat constant că revine în primul rând instanțelor naționale competența de a interpreta legislația internă, fiind vorba în special de reguli de natură procedurală, rolul său limitându-se la a verifica compatibilitatea cu Convenția a efectelor unei asemenea interpretări (CauzaTejedor împotriva Spaniei,Hotărârea din 16 decembrie 1997,de hotărâri și decizii1997-VIII, paragraful 31, p. 2.796). Cu toate acestea, având în vedere că reglementarea privind formalitățile și termenele ce trebuie respectate este menită să asigure buna administrare a justiției și respectul principiului securității juridice, cei interesați trebuie să se poată aștepta ca aceste reguli să fie puse în aplicare (CauzaStone Court împotriva Spaniei,Cererea nr. 55.524/2000, paragraful 34, 28 octombrie 2003).
Cum Convenția nu își propune să garanteze drepturi teoretice sau iluzorii, ci drepturi concrete și efective (CauzaArtico împotriva Italiei,Hotărârea din 13 mai 1980, seria A nr. 37, p. 16, paragraful 33), dreptul la un proces echitabil nu poate fi considerat efectiv decât dacă cererile și observațiile părților sunt într-adevăr "auzite", adică examinate conform normelor de procedură de către tribunalul sesizat. Altfel spus, art. 6 impune "tribunalului" obligația de a proceda la o examinare efectivă a motivelor, argumentelor și a cererilor de probatoriu ale părților, cu excepția aprecierii pertinenței (CauzaVan de împotriva Olandei,Hotărârea din 19 aprilie 1994, seria A nr. 288, p. 19, paragraful 59, și CauzaDulaurans împotriva Franței,Hotărârea din 21 martie 2000, Cererea nr. 34.553/1997, paragraful 33).
Debitoarea aflându-se în culpă procesuală, în temeiul art. 274 Cod procedură civilă, va fi obligată la plata sumei de 7550,19 lei cheltuieli de judecată către creditoarea - LEASING SA.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de debitoarea - SRL împotriva sentinței civile nr. 1641 din 29.04.2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Comercial Cluj pe care o menține în întregime.
Obligă debitoarea la plata sumei de 7550,19 lei cheltuieli de judecată către creditoarea - LEASING SA.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 31 august 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - - - -
Red./
2 ex./30.09.2009
Jud.fond.-
Președinte:Augusta ChichișanJudecători:Augusta Chichișan, Mihaela Sărăcuț, Mirela Budiu
| ← Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... | Alte cereri. Decizia 2443/2009. Curtea de Apel Cluj → |
|---|
