Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 232/2010. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 232/2010
Ședința publică de la 02 Februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Danusia Pușcașu
JUDECĂTOR 2: Axente Irinel Andrei
JUDECĂTOR 3: Claudia
GREFIER:
S-a luat spre examinare recursul declarat de debitoarea - SRL împotriva sentinței comerciale nr. 1833 din 11 mai 2009, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Comercial Cluj, în contradictoriu cu intimații - GRUP SRL și, având ca obiect procedura insolvenței deschiderea procedurii generale a insolvenței.
La apelul nominal se prezintă avocat, în reprezentarea intereselor recurentei.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul nu este timbrat cu taxa judiciară de timbru în valoare de 60 lei și timbru judiciar în valoare de 0,15 lei.
S-a făcut referatul cauzei după care, se constată că la data de 25 ianuarie 2010, s-a înregistrat la dosar întâmpinare și acte anexă, (filele 16-21), din partea intimatei - Grup SRL, prin care se invocă excepția tardivității recursului și se solicită în principal respingerea recursului ca tardiv introdus, iar în subsidiar, respingerea recursului ca fiind neîntemeiat.
La data de 2 februarie 2010, s-a înregistrat la dosar, transmise prin fax, două cereri din partea intimatei - Grup SRL, prin care se arată că societatea nu mai susține excepția tardivității recursului formulat, excepție invocată prin întâmpinare și nici apărările formulate prin această întâmpinare, precum și judecarea cauzei în lipsă în conformitate cu prevederile art. 242 al.2 cod procedură civilă, filele 26,27.
Reprezentanta recurentei-debitoare depune la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru în valoare de 60 lei și timbru judiciar în valoare de 0,5 lei, Curtea constatând că recursul este legal timbrat.
Mai depune la dosar un proces verbal de conciliere încheiat la data de 24.07.2009, între - Grup SRL în calitate de creditor, - SRL în calitate de debitor și în calitate de fidejusor, (fila 29). Solicită repunerea în termenul de recurs, întrucât debitoarea a luat la cunoștință întâmplător de existența acestuia dosar și imediat a formulat recurs împotriva sentinței comerciale prin care s-a dispus deschiderea procedurii insolvenței.
Curtea, după deliberare, invocă din oficiu, ca motiv de ordine publică, excepția tardivității introducerii recursului de către debitoarea - SRL, întrucât acesteia i s-a comunicat hotărârea atacată la data de 09.10.2009 la sediul declarat de aceasta, conform filei 41 din dosarul de fond, iar recursul a fost formulat la data de 30 octombrie 2009 și acordă cuvântul cu privire la excepția invocată precum și la cererea de repunere în termen formulată de recurentă.
Reprezentanta recurentei solicită admiterea cererii de repunere în termenul de recurs, întrucât la data de 22.10.2009 societatea a luat cunoștință de existența dosarului și de hotărârea pronunțată de instanța de fond și imediat a făcut diligențele necesare pentru a declara recurs. Arată că, dacă societatea ar fi știut de acest dosar, ar fi depus la Tribunal tranzacția încheiată între părți. Apreciază că debitoarea nu și-a putut exercita dreptul la apărare.
Cu privire la excepția invocată din oficiu de către instanță, solicită respingerea acesteia, apreciind că recursul a fost formulat în termen, raportat la data când debitoarea a luat cunoștință de existența dosarului și conținutul hotărârii atacate.
Curtea, reține cauza în pronunțare cu privire la cererea de repunere în termenul de recurs și cu privire la excepția tardivității introducerii recursului de către debitoare.
CURTEA
Prin sentința comercială nr. 1833 din 11 mai 2009, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Comercial Cluj, s-a admis cererea formulată de către creditoarea - GRUP SRL A I împotriva debitoarei - SRL C-
S-a dispus deschiderea procedurii generale a insolvenței față de debitoare.
A fost numit administrator judiciar C-
A fost ridicat dreptul debitoarei de a-și mai conduce afacerile.
Au fost indisponibilizate părțile sociale ale asociaților societății debitoare.
A fost obligată debitoarea să depună la dosarul cauzei actele și informațiile prevăzute de art. 28, alin. 1 din Legea nr. 85/2006, în termen de 10 zile de la comunicarea deschiderii procedurii.
S-a dispus efectuarea de către administratorul judiciar a notificărilor prevăzute de Legea nr. 85/2006.
În motivare se arată că prin cererea înregistrată la data de 15 aprilie 2009 la Tribunalul Comercial Cluj, creditoarea - GRUP SRL, având sediul în A I, a solicitat deschiderea procedurii insolvenței față de debitoarea - SRL cu sediul în C-N, apreciind că această societate se află în stare de insolvență și nu mai poate face față obligațiilor sale comerciale, invocând existența unei creanțe certe, lichide și exigibile în cuantum de 39.891,34 lei, cererea fiind întemeiată pe dispozițiile art. 31 din Legea nr. 85/2006.
Cererea creditoarei a fost comunicată debitoarei în condițiile art. 33, al. 1 din această lege, aceasta neformulând contestație.
Analizând cererea formulată de către creditoare, judecătorul sindic a observat că ea întrunește cerințele prevăzute de art. 31 coroborate cu prevederile art. 3, pct. 1, 6 și 12 și art. 1 alin. 2, lit. f din Legea nr. 85/2006.
Aceasta, întrucât creditoarea a făcut dovada faptului că deține împotriva debitorului o creanță certă, lichidă și exigibilă de mai mult de 30 de zile, iar această creanță depășește valoarea prag, respectiv cuantumul minim de 10.000 lei prevăzută de lege.
Ținând cont de actele depuse la dosar de către creditoare, judecătorul sindic a apreciat că debitoarea se află în stare de insolvență, întrucât nu este în măsură cu fondurile bănești disponibile să achite datorii mai vechi de 30 de zile de la data scadenței, existând prezumția că aceasta a încetat plățile.
Așa fiind, în temeiul dispozițiilor art. 31 coroborate cu prevederile art. 33 din Legea nr. 85/2006, s-a dispus deschiderea procedurii generale a insolvenței împotriva debitoarei.
În temeiul art. 34 din Legea nr. 85/2006, a fost desemnat în calitate de administrator judiciar, ținându-se seama și de ofertele de servicii depusă la dosar și de dorința creditoarei.
În baza art. 35 din lege, s-a stabilit în sarcina debitoarei obligația de a depune la dosarul cauzei actele și informațiile prevăzute de art. 28, alin. 1, în termen de 10 zile de la comunicarea deschiderii procedurii.
În temeiul art. 42, alin. 2 din Legea nr. 85/2006, s-a dispus indisponibilizarea părților sociale ale asociaților debitoarei în registrul special de evidență și în conturile înregistrate electronic.
Conform art. 47, al. 3 din Legea nr. 85/2006, s-a dispus ridicarea dreptului debitoarei de a-și mai conduce afacerile.
S-a dispus notificarea de către lichidator a intrării în procedura generală a creditorilor notificați conform prevederilor art. 61, alin. 3, debitorului, Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Cluj pentru efectuarea mențiunii.
S-a fixat termen pentru examinarea stadiului procedurii pentru data de 7 septembrie 2009, sala 249, ora 12,00.
Împotriva sentinței a formulat recurs - SRL, solicitând repunerea în termenul de recurs, admiterea recursului și pe cale de consecință, desființarea sentinței atacată și respingerea cererii de deschidere a procedurii de insolvență împotriva recurentei formulată de către - Grup SRL și suspendarea procedurii de insolvență până la soluționarea definitivă și irevocabilă a prezentului recurs.
În motivarea recursului, recurenta arată că în fapt, prin sentința comercială nr. 1833/2009 Tribunalul Comercial Cluja dispus deschiderea procedurii generale de insolvență împotriva acesteia. Această sentință este supusă căii de atac a recursului, în termen de 10 zile de la comunicare.
Recurenta nu a primit la sediul statutar notificarea privind cererea de deschidere a procedurii insolventei, și nu a avut cunoștință despre existența cererii de deschidere a procedurii, nici despre pronunțarea sentinței comerciale atacate. A aflat de faptul că față de recurenta debitoare s-a deschis procedura insolvenței de la contabilul care a dorit să depună anumite declarații la administrația financiară în data de 22.10.2009. Pentru acest motiv, solicită repunerea în termenul de recurs și judecarea acestuia.
Recurenta contestă caracterul cert, lichid și exigibil al creanței deținute de către - Grup SRL, precum și încadrarea acestei creanțe în condiția de admisibilitate privind valoarea-prag.
În absența îndeplinirii de către creanța creditoarei GRUP SRL a condițiilor de admisibilitate prevăzute de Legea insolvenței, instanța de fond ar fi fost obligată să respingă cererea de deschidere a procedurii insolvenței, chiar și în absența unei apărări din partea recurentei. Faptul că această creanță pretinsă de creditoarea GRUP SRL nu are caracter cert, lichid și exigibil rezultă din chiar actele existente la dosarul cauzei, motiv pentru care instanța de fond nu ar fi trebuit să considere activată prezumția de insolvență a recurentei debitoare, ci ar fi trebuit să respingă cererea formulată de creditoare ca fiind inadmisibilă.
Astfel, reclamanta - Grup SRL a promovat o acțiune înregistrată pe rolul Judecătoriei Cluj -N sub nr-, întemeiată pe dispozițiile OG 5/2001, împotriva reprezentantului legal al recurentei - în calitate de fidejusor întemeindu-se pe aceleași acte (facturile nr. 6946/2008 și 10074/2008, contractul nr. 28/2007). În cadrul acestei cauze a formulat apărări în sensul contestării acestei creanțe, cererea reclamantei fiind respinsă în mod irevocabil prin sentința nr. 4853/2009, anexată prezentului recurs.
În cadrul cauzei care a făcut obiectul dosarului nr- a formulat apărări, care reies din cuprinsul sentinței anexate, pe care le reiterează și le completează raportat la actele depuse în cauză, astfel:
Din interpretarea textelor Legii 85/2006 coroborate cu prevederile articolului 379 (3) din Codul d e Procedură Civilă, rezultă că nu se poate deschide procedura generală a insolvenței decât în situația în care existența creanței rezultă din însuși actul de creanță sau și din alte acte, chiar neautentice, emanate de la debitor sau recunoscute de dânsul. Acesta nu este cazul în speță.
Reclamanta consideră că dovedește existența creanței, în cazul în speță, prin contractul de vânzare-cumpărare de produse - beton - nr. 28/23.08.2007 și prin facturile nr. -/15.04.2008 și nr. 10074/30.04.2008.
Pe baza contractului de vânzare-cumpărare invocat, nu se poate determina întinderea creanței, având în vedere că nu sunt determinate cantități ale produselor. Aceasta poate fi determinată pe bază de factură acceptată la plată.
Însă factura nr. 10074/30.04.2008 nu este acceptată la plată de către societatea cumpărătoare. Se poate lesne observa că semnătura existentă pe factura nr. 6946/15.04.2008 nu este aceeași cu cea prezentă pe factura nr. 10074/30.04.2008, ceea ce semnifică o nerecunoaștere a acesteia, iar din actele depuse la dosar reiese faptul că doar factura nr. 6946/2008 a fost achitată parțial.
Mai mult decât atât, între cele două societăți a mai fost încheiat un contract de vânzare-cumpărare produse - beton - nr. 2085/09.04.2008. r, având în vedere faptul că facturile pe care reclamanta își întemeiază pretențiile nu precizează clar în baza cărui contract sunt emise, există posibilitatea ca aceste facturi să fie emise în baza altui contract decât cel invocat de către reclamantă.
Faptul că factura nr. 10074/30.04.2008 depusă de reclamantă în probațiune nu constituie titlu (act) de creanță în sensul articolului 379 (3) din Codul d e Procedură Civilă, astfel că nu este certă creanța reclamantei fată de recurentă.
Nu în ultimul rând solicită instanței să rețină faptul că facturile neacceptate nu pot constitui mijloc de probă. Potrivit articolului 46 din Codul comercial constituie mijloc de probă "facturile acceptate", per-a-contrario fiind dovedit faptul că facturile care nu au fost acceptate nu pot constitui mijloc de probă.
În acest sens a statuat și Judecătoria Cluj -N, considerând faptul că semnăturile prezente pe facturi este posibil să aparțină unei persoane care nu angajează în mod legal societatea, iar pe acestea nu există nicio ștampilă a recurentei, existența acesteia constituind un indiciu că aceste facturi ar fi fost acceptate la plată.
Pe de altă parte, creanța nu este nici lichidă, nefiind clar determinată întinderea acestei creanțe.
Astfel, reclamanta a depus în probațiune avize de însoțire a mărfii care sunt, toate, nesemnate de către reprezentantul legal al recurentei, prin urmare nu se poate determina, pe baza facturilor sau a avizelor nesemnate de către reprezentantul legal al recurentei, precum și pe baza unui alt contract decât cel depus în probațiune, existența și întinderea creanței.
De asemenea, în cadrul aceleiași cauze - dosar nr- - instanța a reținut faptul că apărările invocate sunt întemeiate, dreptul comun fiind calea de urmat pentru determinarea caracterului cert și lichid al creanței invocate de către creditoare, respingând astfel cererea de emitere a somației de plată.
Fiind de bună-credință, recurenta, împreună cu reprezentantul legal al acesteia, a încercat să ajungă la o tranzacție cu reprezentanții - Grup SRL, sens în care a făcut inițial o ofertă care presupunea preluarea de către creditoare a leasingului asupra unui autoturism, ofertă care nu s-a concretizat într-o tranzacție.
Ulterior a revenit cu o altă ofertă și a ajuns la o tranzacție cu reprezentanții - Grup SRL, conform căreia a cuantificat suma datorată de către recurentă la 15.000 lei, plus penalități de întârziere în cuantum de 1.000 lei, suma totală rezultată fiind în cuantum de 16.000 lei.
Prin aceeași tranzacție părțile au convenit ca plata acestei sume să fie făcută în tranșe, respectiv până la data de 04.08.2009 să fie achitată suma de 5.000 lei, iar câte 2.500 lei până la data de 04 fiecărei luni, respectiv 4 tranșe a câte 2.500 lei scadente la datele de 04.09.2009, 04.10.2009, 04.11.2009 și 04.12.2009. Prin urmare, chiar dacă s-a stabilit întinderea creanței existente, aceasta nu este exigibilă, părțile stabilind datele scadente enumerate mai sus. Până În prezent recurenta a achitat la scadență ratele stabilite, următoarele date scadente fiind la 04.11.2009 și, respectiv 04.12.2009.
Reprezentantul - Grup SRL nu i-a adus la cunoștință, în data când a semnat tranzacția, despre cererea pe care a formulat-o pentru deschiderea procedurii de insolvență, susținând, în data de 22.10.2009 când reprezentantul recurentei l-a contactat, faptul că a uitat de această cerere.
Mai mult decât atât, în urma încheierii acestei tranzacții, creditoarea - Grup SRL a renunțat la executarea formulată în dosarul execuțional nr. 711/2008 (anexează în acest sens adresa formulată de către BEJ și din data de 01.09.2009) și a predat reprezentantului legal al recurentei biletul la ordin în original.
În prezent, creanța creditoarei Grup SRL împotriva recurentei este sub pragul legal, și anume în cuantum de 5.000 lei în total, din care suma de 2.500 lei este scadentă în data de 04.11.2009 și suma de 2.500 lei în data de 04.12.2009.
De asemenea, contestă și starea de insolvență a patrimoniului recurentei debitoare. În acest sens anexează prezentului recurs și copie a extrase lor de cont ale acesteia, din care rezultă fără putință de tăgadă faptul că recurenta nu se află în stare de insolvență, existând rulaje în acest cont.
Intimata prin întâmpinare a invocat excepția tardivității recursului, solicitând în principal admiterea acestei excepții, iar în subsidiar solicită respingerea recursului ca neîntemeiat. Ulterior, intimata a precizat că nu mai susține excepția tardivității.
Examinând recursul, instanța constată următoarele:
Prin motivele de recurs recurenta solicită repunerea în termenul de recurs pe considerentul că nu a primit la sediul societății notificarea privind cererea de deschidere a procedurii și astfel nu a avut cunoștință nici despre existența cererii de deschidere a procedurii și nici de pronunțarea hotărârii atacate.
Din actele de la dosar rezultă că hotărârea recurată a fost comunicată debitoarei la sediul acesteia din C-N, str. - nr. 1 apartamentul 57, la data de 9.10.2009 (fila 41), nefiind găsită nicio persoană, actul fiind afișat la ușa principală.
Raportat la faptul că există dovada de comunicare hotărârii recurate, nu subzistă motivul invocat de recurentă în susținerea cererii de repunere în termenul de recurs, respectiv faptul că nu i-a fost comunicată sentința la sediul ei, sediu la care a fost comunicată și copia de pe acțiune, actele anexe și notificarea privind cererea de deschidere insolvenței.
Din aceste considerente, cererea de repunere în termenul de recurs va fi respinsă, astfel că se va soluționa recursul pe excepția tardivității, excepție de ordine publică.
Potrivit art. 301(1) Cod proc.civ. "termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii dacă legea nu dispune altfel", iar potrivit art. 8 alin. 2 din Legea nr. 85/2006, "termenul de recurs este de 10 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu prevede altfel".
În cauză hotărârea recurată a fost pronunțată în materia insolvenței, astfel că termenul de recurs este de 10 zile de la comunicare.
Hotărârea recurată a fost comunicată la data de 9.10.2009, iar recursul trebuia formulat cel mai târziu până în data de 20.10.2009.
În cauză recursul fost promovat în data de 30.10.2009, deci după împlinirea termenului de recurs, astfel că în baza art. 301 (1) Cod proc.civ. art. 8(2) din Legea nr. 85/2006 se va respinge ca tardiv recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge ca neîntemeiată cererea de repunere în termenul de recurs.
Respinge ca tardiv recursul declarat de debitoarea - SRL împotriva sentinței comerciale nr. 1833 din 11 mai 2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Comercial Cluj pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 2 februarie 2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - -
Red. dact. GC
5 ex/25.02.2010
Jud.primă instanță:
Președinte:Danusia PușcașuJudecători:Danusia Pușcașu, Axente Irinel Andrei, Claudia
| ← Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... | Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... → |
|---|
