Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 224/2010. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 224/2010
Ședința publică de la 02 Februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Danusia Pușcașu
JUDECĂTOR 2: Axente Irinel Andrei
JUDECĂTOR 3: Claudia
GREFIER:
S-a luat în examinare contestația în anulare declarată de pârâții și împotriva deciziei civile nr. 2120 din 29 iunie 2009, pronunțată de Curtea de APEL CLUJ în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații - SRL și, având ca obiect procedura insolvenței angajarea răspunderii membrilor organelor de conducere.
La apelul nominal se prezintă lichidatorul judiciar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Contestația în anulare nu este timbrată.
S-a făcut referatul cauzei după care, se constată că la data de 2 februarie 2010, s-a înregistrat la dosar, transmisă prin fax, o cererea din partea reprezentantei contestatorilor, av., prin care solicită amânarea cauzei, întrucât din motive medicale nu se poate prezenta la acest termen. cererii și împuternicirea avocațială.
Curtea pune în discuție cererea de amânare formulată de reprezentanta contestatorilor.
Intimatul-lichidator judiciar lasă la aprecierea instanței soluționarea cererii de amânare și arată că nu are cereri de formulat în probațiune.
Curtea, după deliberare, respinge cererea de amânare a cauzei formulată de reprezentanta contestatorilor, ca nedovedită, întrucât nu s-au depus la dosar acte medicale justificative, iar cauza a mai suferit o amânare, la termenul de judecată din data de 12 ianuarie 2010, tot la cererea contestatorilor, în vederea angajării unui apărător.
Se reține că, deși contestatorii au fost citați cu mențiunea de a depune la dosar originalul chitanțelor prin care s-a achitat taxa judiciară de timbru (filele 21, 23), aceștia nu s-au conformat dispozițiilor instanței.
Curtea, din oficiu, raportat la dispozițiile art. 20 al. 3 din Legea nr. 146/197, invocă excepția netimbrării contestației în anulare și acordă cuvântul pe excepția invocată.
Intimatul-lichidator judiciar lasă la aprecierea instanței.
Curtea, reține cauza în pronunțare asupra excepției invocate.
CURTEA
Prin decizia civilă nr. 2120 din 29 iunie 2009, pronunțată de Curtea de APEL CLUJ în dosarul nr- s-a respins recursul declarat de pârâții și împotriva sentinței civile nr. 657 din 18.03.2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Maramureș, care a fost menținută în întregime.
În considerentele deciziei curtea reține că prin sentința civilă nr. 657 din 18 martie 2009 pronunțată în dosarul nr- s-a admis acțiunea formulată de administratorul judiciar desemnat pentru insolvența debitoarei - SRL împotriva pârâților domiciliat în B M,-/40, CNP - și.
Pârâții au fost obligați să suporte pasivul societății debitoare la nivelul sumei de 919.510 lei și să plătească această sumă în contul de faliment.
S-a fixat termen pentru continuarea procedurii la 10.06.2009.
Prin sentința civilă nr. 241/13.02.2008 (235-236 vol.1) s-a dispus deschiderea procedurii generale de insolvență împotriva debitoarei - SRL B M, la cererea creditoarei Leasing SA Administrator judiciar a fost numit dl..
Întrucât nimeni dintre cei îndreptățiți nu a depus vreun plan de reorganizare, prin sentința civilă 1426/09.07.2008 ( 54-55, vol. 2) s-a dispus deschiderea procedurii de faliment, lichidator fiind numit administratorul judiciar.
Administratorii statutari ai debitoarei nu au depus la dosar actele cerute de art. 28 din legea 85/2006 privind procedura insolvenței (lista bunurilor, lista creditorilor) motiv pentru care lichidatorul a formulat denunț penal înregistrat sub nr. 176/03.07.2008 ( 49 vol. 2) la parchetul de pe lângă Tribunalul Maramureș.
Au fost identificate bunuri care să aparțină debitoarei doar scriptic. Nici un bun nu a fost predat lichidatorului.
În tabelul definitiv al creditorilor din 28.10.2008 (134 vol. 2) au fost înscriși 9 creditori cu un total de 919.520,8 lei, astfel:
- BM- 105.309 lei,
- Primăria BM- 3.465,63 lei
- Leasing SA B - 463.547,32 lei
- - Leasing România SA - 123.693,16 lei
- - Motor SRL B - 1203,58 lei
- - BM- 56.854,1 lei
- Leasing B - 3.187,74 lei,
- - BM- 87.642,5 lei
- - BM- 74.607,8 lei.
La data de 08.07.2008, lichidatorul a formulat acțiune împotriva administratorilor statutari ai debitoarei, și, pentru ca prin sentința ce se va pronunța pârâții să fie obligați să suporte în solidar, din averea proprie, pasivul societății declarate în faliment, respectiv să fie obligat la plata sumei de 919.510,8 lei ( precizare de acțiune 136).
În drept au fost invocate prevederile art. 138 lit. "a", "c" și "d" din Legea 85/2006 modificată privind procedura insolvenței.
Cererea formulată lichidatorul desemnat în procedura privind pe debitoarea - SRL a fost motivată prin invocarea dispozițiilor art. 138 alin. 1 lit.a, c, d și e din Legea nr.85/2006, arătându-se că judecătorul sindic poate dispune ca o parte din pasivul debitorului persoană juridică ajuns în stare de insolvență a debitorului.
Declanșarea demersului judiciar având ca finalitate antrenarea răspunderii membrilor organelor de conducere - administratori, directori, cenzori și orice altă persoană - căreia i-ar fi imputabilă apariția stării de insolvență impune indeniabil și primordial existenta unei proceduri în baza Legii nr. 85/2006, condiție îndeplinită prin pronunțarea sentinței nr. 241 din data de 13.02.2008.
Răspunderea administratorilor față de societate se circumscrie sferei răspunderii contractuale determinata de limitele mandatului conferit acestora, mandat care include și obligațiile legale instituite în Legea nr. 31/1990, iar răspunderea administratorilor față de terți apare ca fiind întotdeauna o răspundere extracontractuală, o răspundere delictuală, așadar, acesta fiind și contextul în care judecătorul sindic a circumscris faptele sferei dispozițiilor art. 138 alin 1 lit. a din Legea nr. 85/2006 reținându-se că au folosit bunurile sau creditele persoanei juridice în folosul propriu sau în cel al unei alte persoane.
Obligația și răspunderea administratorilor sunt structurate pe doi piloni, unul care are drept temei prevederile art. 7, teza întâi, din Legea societăților comerciale respectiv obligațiile și răspunderea circumscrisă mandatului și cel de-al doilea pilon, constituit de dispozițiile legale, întemeiat pe prevederile art. 72, teza a doua, Legea nr. 31/1990 care constituie, în fapt, o dispoziție de trimitere la dreptul societăților comerciale.
Răspunderea este fundamentată pe culpă, însă, în ipoteza răspunderii pentru neîndeplinirea obligațiilor ce decurg din funcție, elementul subiectiv este prezumat, întrucât este vorba despre obligațiile de rezultat, în timp ce regimul răspunderii pentru actele de gestiune propriu-zise presupune dovedirea culpei administratorului.
Legiuitorul a instituit cerința existenței unei fapte culpabile care să ducă la apariția insolvenței fapt care relevă voința legiuitorului de a da valoare cauzală și acelor fapte care, deși nu au determinat direct starea de insolvență, au contribuit la apariția ei.
Instituirea acestui tip de răspundere specială agravată a membrilor organelor de conducere - administratori, directori, cenzori și de orice altă persoană - cărora le-ar fi imputabilă apariția stării de insolvență a urmărit identificarea unei alternative subsidiare, la îndemâna creditorilor, pentru satisfacerea masei credale.
Legiuitorul a creat în mod expres această formă de răspundere pentru repararea prejudiciului cauzat creditorilor societății de către membrii organelor de conducere ale persoanei juridice, care prin activitatea lor neloială au adus societatea în stare de insolvență și ca o consecință a acestei stări patrimoniale s-a produs o reducere în valoarea reală creanțelor pe care o aveau creditorii față de societate.
dispoziției legale, potrivit căreia judecătorul sindic poate dispune că o parte a pasivului debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de membrii organelor de conducere în ipoteza săvârșirii faptelor enumerate limitativ, trebuie coroborat cu dispozițiile art. 2 din Legea insolvenței, care statuează că scopul legii este instituirea unei proceduri colective pentru acoperirea pasivului debitorului aflat în insolvență.
Determinarea cuantumului prejudiciului trebuie să se realizeze în condiții identice celor dintr-o acțiune în răspundere civilă, prin administrarea tuturor probelor de natură a conduce la aflarea acestor limite iar în speță probatoriul administrat a confirmat cuantumul, prejudiciul fiind în raport de cauzalitate demonstrat cu fapta.
Astfel că susținerile recurentului că nu a depus documentele contabile întrucât nu a fost notificat despre deschiderea procedurii apar ca nereale dovezile privind citarea în calitate de pârât a administratorului statutar confirmă că aceste apărări puteau fi realizate iar existența faptei prevăzute de art.138 lit.d din Legea nr.85/2006 putea fi negată prin prezentarea documentelor contabile din care să se rețină că nu a ținut o contabilitate fictivă și nu a făcut să dispară unele documente contabile și a ținut contabilitatea în conformitate cu legea.
Fapta ilicită care determină nașterea prejudiciului trebuie să fie săvârșită anterior deschiderii procedurii întrucât cerința legii este ca acestora să le fie imputabilă apariția stării de insolvență, fapt demonstrat prin înscrisurile prezentate în probațiune.
Dacă sunt îndeplinite toate condițiile antrenării răspunderii, atât cele generale, prevăzute de dreptul comun în materia răspunderii civile respectiv fapta ilicită a unei persoane determinate, prejudiciu, raportul de cauzalitate dintre prejudiciu și faptă ilicită, vinovăția făptuitorului, suprapuse peste cele speciale, fapta ilicită constând în una din următoarele fapte au folosit bunurile sau creditele persoanei juridice în folosul propriu sau în cel al unei alte persoane; au făcut acte de comerț în interes personal, sub acoperirea persoanei juridice; au dispus, în interes personal, continuarea unei activități care ducea în mod vădit persoana juridică la încetarea de plăți; au ținut o contabilitate fictivă, au făcut să dispară unele documente contabile sau nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea; au deturnat sau au ascuns o parte din activul persoanei juridice ori au mărit, în mod fictiv, pasivul acesteia; au folosit mijloace ruinătoare pentru a procura persoanei juridice fonduri, în scopul întârzierii încetării de plăți; în luna precedentă încetării plăților au plătit sau au dispus să se plătească cu preferință unui creditor, în dauna celorlalți creditori să fie săvârșită de o persoană care să aibă calitatea membru al organelor de conducere - administrator, director, cenzor și de orice altă persoană - cărora le este imputabilă apariția stării de insolvență va putea fi angajată în sarcina membrilor organelor de conducere ale debitoarei răspunderea patrimonială reglementată de art. 138 din Legea privind procedura insolvenței.
Legiuitorul a instituit prin dispozițiile art.138 lit.d din Legea nr.85/2006 o prezumție în ceea ce privește faptul că săvârșirea unor abateri de la regulile de conducere a contabilității este de natură a determina starea de insolvență iar omisiunea prezentării documentelor contabile justifică declanșarea procedurii instituite de art.138 de către administratorul judiciar împotriva persoanelor considerate a fi responsabile.
Pentru întocmirea rapoartelor specifice activității în insolvență precum și pentru formularea cererii de angajare a răspunderii administratorilor societății debitoare, lichidatorul a avut la dispoziție situațiile financiare ale anului 2006 și cele depuse la 30.06.2007 precum și informațiile existente la Oficiul registrului comerțului M, neexistând, însă, nici un document din contabilitatea primară a debitoarei.
Probele administrate în cauză de către judecătorul sindic au evidențiat împrejurarea că pasivul societății a fost determinat exclusiv ca urmare a depunerii de către creditorii acesteia a declarațiilor de creanță însoțite de documente justificative, verificate și ulterior evidențiate în tabelul definitiv consolidat al creditorilor. Se poate observa, de asemenea, că pasivul determinat prin acest procedeu de către lichidator este inferior celui recunoscut de către administratorii statutari la data de 30 iunie 2009.
Nu în ultimul rând trebuie remarcat că activul scriptic al debitoarei reprezentat de mijloace fixe (autovehicule, investiții în derulare, mobilier birotica, etc.) precum și creanțele de încasat au fost stabilite la aceeași dată - 30.06.2009 -, prin același procedeu ca fiind în sumă de 1.285,168 lei, însă, bunurile nu au fost predate lichidatorului judiciar pentru a putea fi inventariate și ulterior valorificate, astfel că se poate susține cu temei că administratorii acestor bunuri au ascuns activul persoanei juridice.
Împotriva deciziei au formulat contestație în anulare contestatorii și, solicitând suspendarea deciziilor atacate până la soluționarea cererii de revizuire.
În motivarea contestației în anulare, contestatorii arată că rin p. Decizia civilă dată în dosarul nr-, atacata au solicitat modificarea în tot a sentinței civile nr. 657/18.03.2009 pronunțata în același dosar de Tribunalul Maramureș si prin care învedera faptul că la cererea înregistrată la Tribunalul Maramureș la 29.10.2007 formulată de SA împotriva societății la care au fost administratori s-a dispus deschiderea procedurii de insolvență ( - SRL ) prin sentința civilă nr. 241/13.02.2008. Lichidatorul judiciar desemnat pentru insolvență a formulat acțiune în răspunderea îndreptată împotriva contestatorilor, în calitate de foști administratori, solicitând obligarea acestora la plata pasivului societății debitoare în cuantum de 919.510 lei, invocând faptul că societatea a înregistrat pierderi cumulat pe ultimii 3 ani, că nu au mai depus situații financiare la organul fiscal, că ar fi condus defectuos contabilitatea și faptul ca am fi refuzat lichidatorului cererea acestuia de a depune documentele prevăzute de art. 28 alin. 1 din Legea 85/2006.
In fapt, aceste susțineri ale lichidatorului nu au fost dovedite de către acesta, contrazicându-se în sensul că susține că nu au depus acte la organul fiscal, că au condus defectuos contabilitatea, însă arată că au depus inclusiv balanța contabilă pentru anul fiscal 2007, aspecte reluate de lichidator și în întâmpinarea formulată în prezenta cauză "balanța contabilă întocmită la 30.06.2007 ".
Mai mult, având în vedere faptul că fiecare au activități în altă parte decât în B M, au mandatat avocatul ales să predea lichidatorului toate actele contabile pe care le deținea până la acea data, respectiv până la finele anului 2007, sens în care de la biroul avocatului, lichidatorul a ridicat toate actele contabile precizate, solicitându-i respectuos ca pentru anul fiscal 2008 să ridice actele contabile ale societății debitoare de la contabil, indicându-i în acest sens unde-și are sediul social acesta (contabilul), motivarea lor fiind faptul ca nu sunt în B Domnul lichidator nu a luat legătura cu contabilul căruia să-i ceara actele contabile pentru anul fiscal 2008. Nu este culpa lor că nu a făcut acest demers.
Nici una dintre notificările trimise nu sunt semnate de către contestatori, notificări ce vizau înștiințarea acestora de a depune actele contabile.
Mai mult, după termenul de judecată din 22.06.2009 împreună cu lichidatorul s-au deplasat la firma de contabilitate care ținea evidenta contabilă, sens în care împreună au constatat c domnul lichidator a ridicat toate actele la zi, dezinformând în acest sens instanța fondului cât și judecătorii recursului.
Însă de aici și până la susținerea lichidatorului că nu au pus la dispoziția acestuia documentele prevăzute de art. 28 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 este o Md iferență. Astfel, pentru a fi admisibilă cererea trebuia să se plieze pe dispozițiile art. 138. alin. 1 din Legea nr. 85/2006, ori în speță nu s-a făcut dovada sub nici o formă ca ar fi folosit bunurile societății în interes propriu; că ar fi dispus în interes personal continuarea activității societății, deși în mod vădit aceasta ar fi dus la încetarea de plăți. Au intrat în încetare de plăti datorită faptului că la rândul lor, creditorii au refuzat plata mașinilor vândute, iar unele dintre mașini au fost furate, existând pe rol plângeri penale împotriva celor care sub pretextul că verifică calitățile mașinilor au fugit cu acestea. Așa cum au arătat activitatea contabilă a fost ținută de o firmă specializată și nu de contestatori, căruia îi achită contravaloarea prestației ( tinerea evidentei contabile), în nici un caz nu au ținut o altă contabilitate fictivă, nici nu au făcut să dispară documente din contabilitate, ci așa cum au arătat, până în anul 2007 se găsesc la domnul lichidator, iar pentru 2008 la contabil. Contestatorii nu au ascuns nici măcar o mică parte din activul societății debitoare, drept urmare creditoarea Leasing a recuperat o Mp arte din autoturisme. La societatea debitoare sau la contestatori nu se mai găsește nici o parte din activul societății, însă domnul lichidator nu a făcut nici un demers pentru a afla situația reală. Dimpotrivă, a înlesnit la înscrierea la masa credală a unor presupuși creditori, care dețineau autoturisme cumpărate de la - și care susțineau că au de recuperat și creanțe.
La alineatul 1 din art. 138 din Legea nr. 85/2006 se precizează că judecătorul sindic poate dispune ca o parte din pasivul debitoarei ajuns în stare de insolvență să fie suportata de către membrii organelor de conducere, însă acțiunea formulată de lichidator vizează întregul pasiv al debitoarei - SRL, iar prin sentința atacată judecătorul sindic dispune ca întregul pasiv să fie recuperat de la contestatori.
Sentința atacată este netemeinică si nelegală, întrucât nu sunt întrunite nici unul din motivele prevăzute la art. 138 alin. 1 lit. a, c, d si e din Legea nr. 85/2006, judecătorul sindic nefăcând dovada susținerilor sale în fața instanței de fond. Nici instanța de recurs nu a verificat temeinicia susținerilor acestora din concluziile scrise.
Lichidatorul judiciar a ridicat de la firma de contabilitate toate actele contabile, însă la întocmirea rapoartelor către judecitorul sindic nu a cuprins facturi, ordine de plată achitate de contestatori in perioada martie - decembrie 2007. In atari condiții, la pronunțarea sentinței atacate cu recurs, din vina exclusivă a lichidatorului judiciar, care a fost dus în eroare, a stabilit în sarcina contestatorilor suma de 919.510 lei. Lichidatorul judiciar nu a depus aceste înscrisuri nici la dosarul de fond ( lichidare) si nici în fața completului care a judecat recursul. Insă după pronunțarea recursului, respectiv la data de 08.07.2009, după eforturi, au reușit să intre în posesia facturilor și ordinelor de plată care au fost reținute abuziv de lichidatorul judiciar și care dacă ar fi fost înfățișate ar fi determinat instanța să pronunțe o hotărâre conformă cu realitatea de fapt, motiv pentru care solicită admiterea cererii de revizuire și pe cale de consecință schimbarea în tot a deciziei atacate.
Prin întâmpinare lichidatorul judiciar a solicitat respingerea ca nefondată a contestației în anulare și menținerea în întregime a deciziilor Curții de Apel, precum și a sentințelor Tribunalului Maramureș, întrucât sunt temeinice și legale.
Examinând contestația în anulare, instanța constată că aceasta este netimbrată, urmând a fi anulată din următoarele considerente:
Deși contestatorii au fost citați cu mențiunea de depune la dosar originalul chitanțelor prin care s-a achitat taxa judiciară de timbru ( 21-23), aceștia nu s-au conformat dispozițiilor instanței.
În temeiul dispozițiilor art.20 alin.2 din Legea nr.146/1997 contestatorii au fost înștiințați ca, în termen de 5 zile de la data comunicării înștiințării să achite sumele datorate cu titlu de taxe de timbru, sub sancțiunea prevăzută de art.20 alin.3 din Legea nr.146/1997 și art.308 alin.4 pr.civ.
Prin art.1 din Legea nr.146/1997 privind taxele judiciare de timbru a fost statuat principiul potrivit căruia acțiunea și cererile introduse la instanța judecătorească sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute de acest act normativ. Aceste taxe sunt datorate atât de persoanele fizice cât și de persoanele juridice și ele se plătesc anticipat.
Constatând că contestația în anulare nu a fost timbrată cu suma stabilită, că contestatorii nu s-au conformat obligației de timbrare potrivit înștiințării transmise, că nu ne aflăm în prezența unei acțiuni sau persoane față de care operează scutirea legală de obligația timbrării, instanța de judecată urmează să dea eficiență dispozițiilor art.308 alin.4 pr.civ, raportat la art.20 alin.1 și 3 din Legea nr.146/1997, respectiv ale art.35 alin.5 din Normele metodologice de aplicare a acestui act normativ, precum și OG nr.32/1995 privind timbrul judiciar și să dispună anularea contestației ca netimbrată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Anulează ca netimbrată contestația în anulare formulată de contestatorii și împotriva deciziei civile nr. 2120 din 29 iunie 2009 pronunțată în dosarul nr- al Curții de APEL CLUJ pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 2 februarie 2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - -
Red. dact. GC
7 ex/25.02.2010
Jud.primă instanță:,
Președinte:Danusia PușcașuJudecători:Danusia Pușcașu, Axente Irinel Andrei, Claudia
| ← Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... | Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... → |
|---|
