Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 2338/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 2338/2009
Ședința publică de la 06 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Axente Irinel Andrei
JUDECĂTOR 2: Claudia Idriceanu
JUDECĂTOR 3: Danusia
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul împotriva sentinței comerciale nr. 979 din 16 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Comercial Cluj în dosarul nr. 1232/12185/2008, în contradictoriu cu intimații SOCIETATEA LICHIDARE și SC SRL
având ca obiect procedura insolvenței - angajarea răspunderii membrilor organelor de conducere.
La apelul nominal se prezintă pentru recurent avocat.
Procedura de citare este viciată cu intimata - debitoare SC SRL.
Recursul este legal timbrat.
S-a făcut referatul cauzei după care,
Curtea, după deliberare, având în vedere că în cauză a fost citată SOCIETATEA LICHIDARE desemnată în procedura de insolvență a debitoarei SC SRL, apreciază procedura de citare cu societatea debitoare este îndeplinită.
Reprezentantul recurentei arată că nu are cereri de formulat sau excepții de invocat.
Curtea, după deliberare, nefiind cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, apreciază că prezenta cauză este în stare de judecată, declară închise dezbaterile și acordă cuvântul pe fond asupra recursului.
Reprezentantul recurentei solicită admiterea recursului, modificarea sentinței comerciale atacate, în sensul respingerii cererii de antrenare a răspunderii personale a administratorului, formulată de lichidator, pentru motivele expuse pe larg în scris și susținute oral în fața instanței cu ocazia acordării cuvântului pe fond.
CURTEA
Prin sentința comercială 979 din 16 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Comercial Cluj în dosarul nr. 1232/12185/2008 s-a admis cererea formulată de către lichidatorul judiciar LICHIDARE Z desemnat în procedura privind-o pe debitoarea SC SRL C-
A fost obligat pârâtul la plata pasivului debitoarei în cuantum de 23.445 lei.
În motivare se arată că prin sentința comercială nr. 3222/C/2008 a Tribunalului Comercial Cluj, a fost admisă cererea formulată de către creditoarea DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI C împotriva debitoarei SC SRL Câmpia, dispunându-se deschiderea procedurii generale a insolvenței față de debitoare, fiind numită ca și administrator judiciar LICHIDARE
Prin sentința comercială nr. 11/C/2009 a fost admisă cererea administratorului judiciar LICHIDARE Z desemnată în procedura privind-o pe debitoarea SC SRL CÂMPIA, s-a dispus deschiderea procedurii falimentului în formă simplificată față de debitoare și dizolvarea acesteia, fiind numită în calitate de lichidator judiciar LICHIDARE
Prin cererea formulată la termenul din data de 9 februarie 2009, lichidatorul judiciar a solicitat judecătorului sindic, ca prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună antrenarea răspunderii personale a pârâtului, domiciliat în P și obligarea acestuia la plata întregului pasiv al debitoarei în cuantum de 23.445 lei.
Lichidatorul judiciar a învederat că prin notificarea nr. 2487/02.12.2008 a comunicat debitoarei la sediul declarat la Registru Comerțului C și asociaților la domiciliile acestora, deschiderea procedurii insolvenței împotriva acesteia și obligația de a pune la dispoziția administratorului judiciar actele și documentele financiar contabile ale debitoarei, conform prevederilor art. 28 din Legea nr. 85/2006. cu confirmare de primire adresate asociaților au fost confirmate de primire la data de 08.12.2008. Din declarația administratorului debitoarei dată la data de 29.01.2009 rezultă că în 25.08.2005 asociatul s-a retras din societate și din calitatea de administrator al debitoarei, dar actul adtițional modificator nu a fost înregistrat la Oficiul Registrului Comerțului, iar societatea nu mai funcționează de la începutul anului 2006, responsabilitatea debitului aparținând în totalitate administratorului. S-a mai arătat că debitoarea nu are de încasat creanțe de la clienți, deși în situația activelor la data de 30.06.2007, debitoarea a înscris creanțe de încasat în suma de 23.445 lei. În vederea analizării situației economico-financiare a societății debitoare, a fost accesat site-ul Ministerului Economiei și Finanțelor pentru a intra în posesia ultimului bilanț contabil, constatându-se cu aceasta ocazie faptul că debitoarea a depus organelor fiscale situațiile financiare obligatorii, bilant contabil pe anii 2005-2007. Rezultă faptul că debitoarea nu a mai desfășurat activitate din anul 2006, nu deține active imobilizate în cei trei ani anteriori deschiderii procedurii, nu a încasat creanțele de la debitorii săi în sumă de 23.445 lei, conform indicatorilor financiari pe anul 2006 si 2007, în vederea reîntregirii patrimoniului, fapt care i-ar fi permis să achite datoriile acesteia către creditori. Lichidatorul judiciar a mai arătat că principalele cauze care au condus la apariția stării de insolvență a debitoarei au fost managementul deficitar al resurselor financiare ale debitoarei, realizat în anul 2005, când debitoarea a înregistrat un profit considerabil care i-ar fi permis achitarea obligațiilor de plată față de creditori, a căror valoare a crescut an de an, neîncasarea creanțelor de la diverși debitori, în sumă de 23.445 lei lei, înscrise în bilanț la data de 31.12.2007, pentru reîntregirea patrimoniului debitoarei, fapt care ar fi permis plata creanțelor debitoarei către creditorii săi, încasarea în anul 2006 unei părți considerabile din valoarea creanțelor înregistrate în bilanțul la data de 31.12.2005, achitate asociaților cu titlu de dividende, conform balanței la 31.12.2006, ramânând un sold nerecuperat de 23.445 lei. Având în vedere faptul că administratorul debitoarei nu deține documente justificative privind situația creanțelor de încasat se prezumă că administratorul debitoarei nu a condus contabilitatea în conformitate cu prevederile legale sau există prezumția că a încasat suma în cauză și a folosit- în folosul propriu, ducând debitoarea la încetare de plăți, elemente incidente prevăzute de art. 138 alin. 1 lit a și d din Legea insolventei în ceea ce priveste administratorul debitoarei.
Conform dispozițiilor art. 138 din Legea nr. 85/2006, judecătorul sindic poate dispune ca o parte din pasivul debitorului persoană juridică ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de către membrii organelor de supraveghere din cadrul societății sau de conducere, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului.
Cazurile de responsabilitate sunt limitate la comiterea faptelor prevăzute în aliniatul 1 al art. 138, lit. a- Natura juridică a răspunderii membrilor organelor de conducere și control decurge din natura raporturilor dintre aceste persoane și societate, fiind vorba de o răspundere civilă, patrimonială, iar sursa obligației încălcate determină natura răspunderii. Încălcarea unei obligații decurgând din contractul de mandat - cuprins în actul constitutiv - atrage răspunderea contractuală a administratorului, iar încălcarea unei obligații legale atrage răspunderea delictuală a administratorului. răspunderii membrilor organelor de supraveghere și conducere presupune constatarea îndeplinirii unor condiții, respectiv prejudicierea creditorilor, existența raportului de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu și respectiv culpa personală a celui față de care se antrenează răspunderea.
Prejudiciul creditorilor constă în imposibilitatea încasării creanțelor scadente din cauza ajungerii debitoarei în insolvență, definită de art. 3 ca fiind acea stare a patrimoniului debitoarei care se caracterizează prin insuficiența fondurilor bănești disponibile pentru plata datoriilor exigibile. Simpla constatare a stării de insolvență constituie o condiție suficientă pentru angajarea răspunderii, dat fiind faptul că are drept rezultat direct neplata datoriilor scadente față de către creditori și implicit prejudicierea acestora.
Referitor la raportul de cauzalitate textul legal, dispozițiile art. 138 din Legea nr. 85/2006, impun condiția ca fapta membrilor organelor de supraveghere și conducere ori fapta oricărei alte persoane să fi contribuit la ajungerea societății în stare de insolvență, prejudiciind astfel societatea și indirect creditorii săi. Fapta trebuie să fi produs starea de insolvență, respectiv încetarea plăților sau să fi constituit numai o condiție favorabilă producerii acestei stări.
Vinovăția poate îmbrăca forma culpei sau a intenției și trebuie să fi existat la data săvârșirii faptei. Simpla reprezentare a faptului că prin săvârșirea unei fapte din cele enumerate la art. 138 se prejudiciază societatea și creditorii, prin producerea sau numai condiționarea stării de insolvență este suficientă pentru antrenarea răspunderii. În măsura în care culpa îmbracă forma intenției, unele din faptele enumerate constituie de altfel infracțiuni. Procedura de antrenare a răspunderii este reglementată de art. 138 din Legea nr. 85/2006, putând fi antrenată pentru întregul prejudiciu produs prin fapta săvârșită, prejudiciu ce se raportează la întreaga masă a creditorilor.
Judecătorul sindic a apreciat că fapta pârâtului poate fi încadrată în prevederile art. 138, lit. a din Legea nr. 85/2006, respectiv că acesta a folosit bunurile persoanei juridice în folosul propriu.
Lipsa documentelor contabile și nepredarea acestora lichidatorului poate fi încadrată la lit. daa rt. 138, angajarea răspunderii făcând-se în condițiile în care membrii organelor de conducere ori supraveghere sau orice altă persoană au contribuit la starea de insolvență a debitoarei. sugerează existența raportului de cauzalitate între faptele personale și prejudiciul suferit de averea debitoarei și implicit de către creditori, textul găsindu-și aplicabilitatea și în situația în care fapta a constituit doar o condiție favorabilă pentru realizarea efectului. Nepredarea documentelor contabile și neținerea contabilității în conformitate cu dispozițiile legale atestă încălcarea dispozițiilor art. 138, lit. d din Legea nr. 85/2006, în condițiile în care corecta ținere a registrelor contabile este o obligație stabilită în sarcina administratorilor societății de Legea nr. 31/1990, care în art. 71 stabilește că administratorii sunt solidari răspunzători față de societate pentru existența registrelor cerute de lege și corecta lor ținere, iar art. 11 din Legea nr. 82/1991 a contabilității, prevede că răspunderea pentru organizarea și conducerea contabilității revine administratorului. Neținerea contabilității în mod corect nu face posibilă sesizarea dificultăților cu care se confruntă societatea și face insesizabilă starea de insolvență care poate să apară la un moment dat, aspecte care ar fi înlăturate în condițiile unei contabilități ținute corect care ar permite administratorilor să ia măsurile necesare pentru preîntâmpinarea unor astfel de situații. În condițiile neținerii contabilității în conformitate cu legea se prezumă existența unui raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciul produs care constă în pasivul înregistrat în tabelul creditorilor. Raportul de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu se prezumă atâta timp cât există încetarea de plăți și una din faptele enumerate de art. 138 din Legea nr. 85/2006, prezumția având un caracter juris de jure nefiind posibil a fi răsturnată prin proba contrarie.
Față de considerentele mai sus reținute, judecătorul sindic a apreciat că cererea formulată de către lichidatorul judiciar se impune a fi admisă ca fiind fondată și pe cale de consecință, pârâtul va fi obligat să suporte pasivul debitoarei în conformitate cu dispozițiile art. 138, lit. a și d din Legea nr. 85/2006.
În susținerea acestei poziții procesuale, judecătorul sindic a considerat că după cum statuează și dispozițiile art. 138 din actul normativ menționat, poate fi antrenată răspunderea pentru pasivului debitoarei rămas neacoperit, iar acest pasiv al debitoarei este cel care rezultă din tabelul definitiv consolidat al creditorilor.
Împotriva sentinței declarat recurs -, solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul respingerii cererii de antrenare răspunderii personale a administratorului, calitate pe care a deținut-o în cadrul SC "" SRL, formulată de lichidatorul Lichidare Solicită obligarea lichidatorului la plata cheltuielilor de judecată în recurs, conform chitanței anexate.
În motivarea recursului recurentul arată că, lichidatorul susține în cererea sa că SC "" SRL nu mai desfășurat activitate din anul 2006 și că nu încasat creanțe de la debitori în sumă de 23.445 lei, conform indicatorilor financiari pe anii 2006 și 2007 în vederea reîntregirii patrimoniului, fapt ce i-a permis să achite datoriile către alți creditori.
Deoarece recurentul nu deține acte și documente justificative privind situația creanțelor de încasat, s-ar prezuma că nu condus contabilitatea și că suma încasată ar fi fost folosită in scop strict personal.
Prin urmare, în lipsa unor dovezi temeinice care să ateste o anumită vinovăție sau existența unei culpe a sa, instanța de fond admis acțiunea, recurgând la aplicarea principiilor generale de antrenare răspunderii administratorilor prev. de art. 138 lit. a-
Art. 138 din legea insolvenței arată că instanța poate dispune ca o parte din pasivul societății să poată fi suportat de conducerea societății sau de alte persoane care au determinat starea de insolvență. Este unanim acceptat în jurisprudență faptul că răspunderea personală prevăzută de disp. art. 138 din Legea nr. 85/2006 este o răspundere specială,întemeiată pe răspunderea civilă delictuală. Pentru angajarea acestei răspunderi trebuie făcută dovada întrunirii cumulative a tuturor celor 4 elemente ale răspunderii civile delictuale, respectiv fapta, prejudiciul, legătura de cauzalitate între faptă și prejudiciu și vinovăția.
Lichidatorul nu face în nici un fel dovada faptei prejudiciabile de care consideră că recurentul se face vinovat. Simpla enunțare textului de lege și referirea la situații clasice și tipice, fără o particularizare concretă pe specificul speței, nu poate duce automat la atragerea răspunderii.
Prin art. 138 din Legea nr. 85/2006 legiuitorul nu instituit o prezumție legală de vinovăție și de răspundere, ci a prevăzut posibilitatea atragerii răspunderii administratorului sau a altor persoane care au determinat starea de insolvență, după administrarea de probe concludente și pertinente care să conducă la concluzia că prin săvârșirea acestor fapte s-a determinat starea de insolvență. Culpa nu se prezumă, ci trebuie dovedită, ceea ce lichidatorul nu o face.
În ceea ce privește folosirea sumei sus menționate în folosul propriu, recurentul arată că această faptă ca să fie prejudiciabilă, trebuie să se regăsească în realitate în anumite activități concrete, licite, apte să atragă răspunderea civilă delictuală, în sensul prevăzut de art. 998, 999. Civil. În jurisprudența acestei activități au fost enumerate: sustragerea, deturnarea bunurilor sau fondurilor societății prin vânzarea lor sau constituirea de garanții reale în interes propriu sau al altora, utilizarea bunurilor societății în scop personal, închirieri, împrumuturi, avansări, preluări din casieria societății în scopul unor cheltuieli personale, garantarea prin cauțiune reală cu averea societății datoriilor personale ale administratorului sau altei persoane, nedecontarea avansurilor, operațiuni fictive în scopul încasării unor fonduri sau cu scopul încasării de la terți a unor avansuri pentru lucrări inexistente. Lichidatorul nu poate identifica nici una dintre aceste activități prejudiciabile și nici măcar unele similare acestora.
Examinând recursul, instanța constată următoarele:
Răspunderea în temeiul art. 138 din Legea nr. 85/2006 presupune îndeplinirea cumulativă următoarelor condiții:
- săvârșirea unei fapte ilicite dintre cele enumerate de lege;
- existența prejudiciului
- existența legăturii de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu și vinovăția persoanei care răspunde.
În cauză s-a reținut în sarcina recurentului săvârșirea faptei prev. la art. 138 lit a și d din Legea nr. 85/2006, respectiv "au folosit bunurile sau creditele persoanei juridice în folosul propriu sau în cel al unei alte persoanei și au ținut o contabilitate fictivă sau au făcut să dispară unele documente contabile sau nu au ținut o contabilitate în conformitate cu legea".
În cazul prev. de lit. a, bunurile sau creditele persoanei juridice pot fi folosite în interes propriu sau în interesul unui terț.
Folosirea constă în întrebuințarea temporară a unui bun sau a mai multor bunuri ori a creditului debitorului. Folosirea presupune scoaterea bunului din patrimoniul debitorului și trecerea lui în stăpânirea făptuitorului.
Prin nerecuperarea unor datorii de la partenerii de afaceri, organele de conducere rămânând în pasivitate, bunurile persoanelor juridice sunt folosite în interesul persoanelor în favoarea cărora au fost lăsate.
Conform actelor de la dosar, respectiv situațiile financiare și bilanțul contabil pe anii 2005-2007, rezultă că debitoarea nu încasat creanțele de la debitorii săi în sumă de 23445 lei RON înscrise în bilanțul la 31.12.2007 pentru reintregirea patrimoniului debitoarei, fapt ce i-ar fi permis plata creanțelor debitoarei către creditorii ei, iar din încasarea în anul 2006 unei părți considerabile din valoarea creanțelor înregistrate în bilanțul din data de 31.12.2005, s-a achitat asociaților cu titlu de dividende.
De asemenea, administratorul debitoarei nu deține documente justificative privind "situația creanțelor de încasat", ceea ce creează prezumția că administratorul debitoarei nu ținut contabilitatea în conformitate cu legea.
Deci în cauză sunt îndeplinite condițiile art. 138 lit. a și din Legea nr. 85/2006,astfel că în baza art. 312(1) Cod proc.civ. recursul va fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâtul împotriva sentinței comerciale nr. 979/16.03.2009, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Comercial Cluj pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 6 octombrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - -
Red. dact. GC
5 ex/22.10.2009
Jud.primă instanță:
Președinte:Axente Irinel AndreiJudecători:Axente Irinel Andrei, Claudia Idriceanu, Danusia
| ← Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... | Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... → |
|---|
