Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 627/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV
Dosar nr-
DECIZIA Nr. 627
Ședința publică din data de 16 aprilie 2009
PREȘEDINTE: Maria Pohoață
JUDECĂTOR 2: Valentin Niță
JUDECĂTOR 3: Alexandrina Urlețeanu
Grefier - - -
&&&&&
Pe rol fiind soluționarea recursului formulat deGși G domiciliați în comuna, județul în calitate de foști administratori ai debitoarei, împotriva sentinței nr. 28 din 29.01.2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița în contradictoriu cu intimata debitoare SC SA- prin lichidator judiciar, cu sediul în Târgoviște, str. - -, -. A,. 4,.19, județul D și intimații creditoriAUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI, cu sediul în B, sector 1,--11, PRIMĂRIA, cu sediul în Târgoviște,-, județul D,SATârgoviște. cu sediul in Targoviște,--1 judelui D,SC SATârgoviște, str. -, bloc 23,parter,SRLTârgoviște, - Domnească.nr. 155,ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE, - Domnească, 166,R SA.--19, MECANICĂ SA B, str.- -. nr.5-25. sector 2, SERVICIUL PUBLIC PENTRU PAZĂ ȘI PROTECȚIE D,-, . SRL Târgoviște, str.-. nr.6A,T SATr. M,-. jud.MECANICĂ SAC str.-, Tg.M, str.-. -.nr.300, județ M, str. - pentru (soț. decedat) bloc 4B,.4, Târgoviște,- Târgoviște, comuna, jud. D, SC SA, - Domnească, nr.236.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurenții și ambii reprezentanți de avocat din Baroul Dâmbovița potrivit împuternicirii avocațiale depusă la dosarul cauzei intimata creditoare B reprezentată de consilier juridic, lipsind celelalte intimate creditoare.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că recursul este îndreptat împotriva sentinței de închidere a procedurii falimentului debitoarei, este netimbrat iar prin serviciul registratură din cadrul instanței intimata creditoare Târgoviște a depus întâmpinare, după care,
Reprezentantul recurenților, avocat depune la dosarul cauzei dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 20 lei potrivit chitanței nr. - din 16.04.2009 și timbru judiciar de 0,30 lei, ce au fost anulate de instanță și atașată la dosarul cauzei, arătând totodată că nu mai are alte cereri de formulat.
Curtea, luând act că în cauză nu se formulează alte cereri constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat pentru recurenții și în susținerea recursului arată, în esență, că la pronunțarea sentinței atacate s-au încălcat dispozițiile art. 304 pct. 5 Cod proc. civ. întrucât recurenții de mai sus nu au fost citați în mod legal conform codului d e procedură civilă așa cum prevede de altfel și Legea 85/2006, fiind privați de dreptul lor de a se apăra. Față de acest aspect arată că se impune ca sentința atacată să fie casată în ceea ce privește admiterea cererii de atragere a răspunderii celor doi foști administratori.
Un alt aspect învederat instanței, care în opinia sa impune modificarea sentinței atacate, este și acela că instanța a acordat mai mult decât s-a cerut ori ceea ce nu s-a cerut deoarece dispune atragerea răspunderii patrimoniale pentru motivele prevăzute de art. 138 lit. d și e din Legea 85/2006 când cererea fusese formulată în temeiul dispozițiilor art. 138 lit. a și din aceeași lege.
Netemeinicia cererii de atragere a răspunderii, arată reprezentantul recurenților, se datorează și faptului că pentru a putea fi reținută existența răspunderii în condițiile legii este necesar să fie îndeplinite cele patru condiții și anume prejudiciul, fapta ilicită, legătura de cauzalitate dintre prejudiciu, fapta ilicită și vinovăția persoanelor vizate care poate fi dovedită numai pe baza administrării unui probatoriu complet, ceea ce nu s-a întâmplat în cauza de față.
Față de aceste aspecte învederate solicită admiterea recursului, casarea în parte a sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare în ceea ce privește cererea de atragere a răspunderii patrimoniale a celor doi administratori.
Consilier juridic pentru intimata-creditoare B, având cuvântul în combaterea recursului arată că actualii recurenți, foști administratori a debitoarei, au fost citați la instanța de fond la șapte termene la care nu s-au prezentat, iar în ceea ce privește probatoriul administrat în cauză, faptele de care se fac vinovați cei doi recurenți au reieșit și din concluziile raportului de expertiză întocmit în cauză.
Față de aceste aspecte solicită respingerea recursului ca nefondat.
CURTEA:
La data de 27 01 2009 lichidatorul judiciar desemnat in prezenta cauză a solicitat să se dispună închiderea-procedurii, ca urmare a aprobării raportului final și a distribuirii tuturor sumelor obținute, constatându-se de asemenea că s-a întocmit raportul final de lichidare și planul de distribuire finală care au fost aprobate in ședința publică din 29 ianuarie 2009, conform art.129 din legea privind procedura insolvenței, că toarte bunurile din averea debitorului au fost lichidate și toate sumele au fost distribuite conform Raportului asupra fondurilor obținute din vânzarea bunurilor și recuperarea de creanțe și a tabelului de distribuire finală aprobat, dovada plăților fiind făcută cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei.
Prin sentința nr. 28 din 29 ianuarie 2009 judecătorul sindic din cadrul Tribunalului Dâmbovița a dispus în temeiul art. 132 alin. 2 din Legea 85/2006 închiderea procedurii falimentului și radierea debitorului din Registrul comerțului și s-a descărcat lichidatorul de orice îndatoriri și responsabilități, conform art. 136 din aceeași lege.
Pentru a pronunța această sentință Tribunalul a reținut că în cursul procedurii, respectiv prin încheierea din 28 februarie 2008 judecătorul sindic a luat act de cererea formulată de lichidatorul judiciar împotriva administratorilor societății debitoare G și G prin care solicită atragerea răspunderii patrimoniale a acestora, in temeiul dispozițiilor art. 138 alin. 1 lit. a și c din Legea 85/2006, motiv pentru care a dispus introducerea in cauză și citarea in calitate de pârâți a celor doi administratori.
In vederea soluționării cererii s-a dispus efectuarea in cauză a unei expertize contabile prin care să se analizeze modul in care a fost ținută contabilitatea societății debitoare prin prisma dispozițiilor legii contabilității nr.-82/l991 cât și a susținerilor lichidatorului judiciar cuprinse in cererea de atragere a răspunderii patrimoniale.
Din raportul de expertiză contabilă întocmit in cauza a rezultat că administratorii - pârâți G și G nu au ținut contabilitatea societății conform Legii 82/1991, întrucât pentru perioada 2002- 2004 in arhiva societății nu există toate documentele obligatorii cerute de legea contabilității, operațiunile cu clienții nu s-au înregistrat corect in toate cazurile ducând la o evidență contabilă eronată, nu au fost întocmite in totalitate facturile fiscale emise de societate încălcându - se prevederile OUG nr. 17/2000, fapt ce a condus la calcule eronate privind plata de TVA către bugetul statului, precum și nerespectarea clauzelor de consignație încheiat cu SC SA.
Conform acestui contract expertul contabil reține că, prin nerespectarea clauzelor, societatea debitoare a pus creditorul SC SA in imposibilitatea de a emite facturi pentru marfa vândută către terți, in numele acestuia, in procesul verbal încheiat ca urmare a controlului efectuat de creditoare, consemnându - se că societatea debitoare a valorificat in întregime marfa primită in regim de consignație fără să anunțe creditorul pentru ca acesta să emită facturi, marfa fiind vândută către terți fără documente legale de intrare și de înregistrare in contabilitatea societății debitoare.
In același raport, in cadrul obiectivului nr. 5 al expertizei ce se referă la fapta prevăzută de art. 138 alin. l lit. e din Legea 85/2006 expertul contabil reține că din analiza contului clienți rezultă că, creanțele sunt irecuperabile, acestea fiind prescrise la data deschiderii procedurii insolvenței sau rămase de încasat de la societăți care se aflau in faliment, in anii 2003 și 2004 fiind vândute 93% din activele imobilizate ale societății debitoare, prin executare silită de către Târgoviște și alți creditori comerciali.
De asemenea se constata, din procesele verbale de licitație organizată in anii 2003 și 2004, mai puțin licitația organizată de Administrația Finanțelor Publice Târgoviște ca adjudecatarii bunurilor imobile, terenuri și clădiri ce au aparținut societății debitoare sunt două societăți comerciale, SC SRL, județul D și SC SRL Târgoviște, ambele fiind reprezentate prin G și respectiv G, care sunt și asociați și administratori ai societății debitoare SC SA.
Tot in cuprinsul raportului de expertiza rezultă că societatea debitoare a vândut către SC SRL un motostivuitor și o metalică, iar in perioada noiembrie - decembrie 2004, premergătoare procedurii insolvenței, cele mai multe bunuri au fost vândute fără a fi evaluate, tot celor două societăți sus menționate administrate de către pârâții G și G.
Se evidențiază și faptul că societatea debitoare a vândut mărfuri pentru care s-au emis facturi fiscale ce nu au fost achitate la scadență, iar din analiza tabelului debitorilor încheiat la 31.12. 2000, expertul contabil a constatat că aceste sume nu erau achitate in totalitate nici la data 31. 03. 2004 când cumpărătorul figura cu debit pentru a cărei recuperare administratorii societății debitoare nu au făcut nici un demers, ceea ce a făcut ca la deschiderea procedurii de reorganizare a societății majoritatea creanțelor să fie prescrise.
Judecătorul fondului a reținut ca aceste elemente dovedesc faptul că cererea formulată de lichidatorul judiciar este întemeiată întrucât administratorii societății debitoare, prin modul defectuos prin care au condus societatea, nu s-au preocupat de încasarea la timp a creanțelor societății, nu au ținut contabilitatea in conformitate cu normele legale in vigoare, deturnând in mod voit o parte din activul societății prin vânzările efectuate către terțe persoane sau către alte societăți unde cei doi pârâți dețineau calitatea de administratori. Faptele săvârșite de aceștia, in împrejurările sus menționate constituie temei al atragerii răspunderii materiale potrivit dispozițiilor art. 138 alin. 1 lit. d și e din Legea 85/2006.
Împotriva sentinței au declarat recurs pârâții G si G, foștii administratori ai debitoarei, susținând ca prin pronunțarea sentinței s-au încălcat dispozițiile art. 304 pct.5 pr.civ. întrucât nu au fost legal citați, motiv pentru care hotărârea este lovita de nulitate, ceea ce atrage casarea sentinței doar in ceea ce privește admiterea cererii de atragere a răspunderii administratorilor.
Recurenții au invocat si dispozițiile art.139 din Legea 85/2006 potrivit cu care acțiunea prevăzuta la art.138 se prescrie in termen de 3 ani de la data la care a fost cunoscuta sau trebuia sa fie cunoscuta persoana care a cauzat apariția stării de insolventa, dar nu mai devreme de 2 ani de la data hotărârii de deschidere procedurii si au solicitat sa se admită excepția prescrierii dreptului la acțiune privind atragerea răspunderii întrucât cererea a fost formulata la data de 6.12.2007.
Al treilea motiv de recurs se refera la faptul ca deși s-a solicitat atragerea raspunderii in temeiul art.138 lit. a si c si instanța a dispus atragerea in temeiul art.138 lit. d si e din Legea 85/2006.
Ultimul motiv de recurs privește faptul ca instanța nu a analizat condițiile de admisibilitate pentru atragerea răspunderii prin prisma reglementarii prevăzute de art.998-999.civil, iar expertul contabil nu are competenta de a determina întinderea răspunderii patrimoniale.
Solicita admiterea recursului, casarea in parte a sentinței si trimiterea spre rejudecare pentru refacerea probatoriului.
Intimata Administrația Finanțelor Publice Târgoviște a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Examinând sentința recurata prin prisma criticilor formulate si a dispozițiilor legale incidente in cauza, Curtea retine următoarele:
Primul motiv de recurs referitor la nelegala citare este nefondat.
Din examinarea citațiilor emise in dosarul de fond reiese ca recurenții au fost citați potrivit dreptului comun, respectiv in conformitate cu normele codului d e procedura civila, fapt care reiese din dovezile de îndeplinire a procedurii de citare aflate la dosarul de fond ( filele 1087-1088, 1113-1114) si din încheierea din 24.04.2008 când se dispune menținerea citarii recurenților potrivit codului d e procedura civila.
La termenul din 5 iunie 2008 s-a prezentat pentru recurenții pârâți avocatul ales, conform împuternicii aflate la fila 1125, după care recurenții nu au mai fost citați, potrivit art. 114/1 pr. civ. existând prezumția legala ca au termen in cunoștința.
Si motivul de recurs referitor la prescrierea acțiunii prevăzute de art. 138 este nefondat.
Potrivit art. 139 din Legea 85/2006 acțiunea prevăzută la art. 138 din aceeași lege se prescrie în termen de 3 ani de la data la care a fost cunoscută sau trebuia cunoscută persoana care a cauzat apariția stării de insolvență, dar nu mai devreme de 2 ani de la data hotărârii de deschidere a procedurii.
In prezenta cauza intrarea in procedura falimentului s-a făcut la data de 26.01.2006, iar cererea lichidatorului privind atragerea răspunderii administratorilor a fost făcuta la data de 5.12.2007 după valorificarea bunurilor societății si distribuirea sumelor.
In conținutul cererii de atragere a răspunderii ( fila 1047) lichidatorul arata ca la data de 29.03.2005 sub nr. 1163 depus raportul privind cauzele si împrejurările care au condus la apariția stării de insolventa, care nu a fost contestat de nici una dintre părțile din dosar.
In aceste împrejurări se constata ca pana la data întocmirii raportului participanții la procedura nu puteau sa cunoască daca faptele săvârșite de administratori au condus la aparitia stării de insolventa.
Dat fiind ca raportul a fost depus in ședința din 31 martie 2005 acesta este momentul când creditorii au putut lua cunoștința de cauzele si împrejurările care au determinat intrarea in insolventa si de culpa administratorilor.
Prin urmare termenul de prescripție de trei ani curge de la data de 31 martie 2005 si se sfârșește la data de 31 martie 2008, astfel încât cererea formulata de lichidator si depusa la dosar la data de 6 decembrie 2007 fost in termen.
In ce privește temeiul de drept al cererii formulate Curtea constata ca susținerea recurenților este nefondata.
Art. 138 din Legea 85/2006 prevede posibilitatea atragerii răspunderii persoanelor vinovate de ajungerea societății debitoare in insolventa pentru faptele expres prevăzute la literele a -
Instanța nu este ținută de temeiul legal invocat de lichidator, putând, sa dea calificarea juridica în funcție de faptele prezentate.
Expertul contabil numit in cauza a concluzionat ca administratorii societății debitoare au dispus continuarea activității care conducea în mod vădit in incapacitate de plata, fapt sancționat de art.138 lit. c din Legea 85/2006, dar si faptul ca nu a fost ținută contabilitatea in conformitate cu prevederile legale, fapt sancționat de art. 138 lit. d din aceeași lege.
Astfel, s-a precizat ca deși societatea se afla intr-o situație financiara in descreștere, înregistrând pierderi foarte mari in raport cu datoriile si cifra de afaceri, administratorii, respectiv recurenții- pârâți, au continuat sa primească indemnizații si salarii si în același timp au gestionat fraudulos activitatea unității, creanțele fiind prescrise, in majoritate, la data deschiderii procedurii de reorganizare a societății sau ramase de încasat de la societăți in faliment.
Expertul a făcut o analiza complexa a activității desfășurate de cei doi recurenți in care a arătat faptele săvârșite de aceștia, in ce consta culpa acestora precum si legătura de cauzalitate cu intrarea in insolventa a societății.
Instanța de fond a aplicat in mod corect dispozițiile legale incidente in cauza situației de fapt existente, arătând ca sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate ale antrenării răspunderii administratorilor, așa încât criticile formulate de recurenti sunt nefondate si in temeiul art.312 pr. Civ. recursul se va respinge ca nefondat, menținându-se ca legala si temeinica sentința pronunțata de instanța de fond.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul formulat deGși G domiciliați în comuna, județul în calitate de foști administratori ai debitoarei, împotriva sentinței nr. 28 din 29.01.2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița în contradictoriu cu intimata debitoare SC SA- prin lichidator judiciar, cu sediul în Târgoviște, str. - -, -. A,. 4,.19, județul D și intimații creditoriAUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI, cu sediul în B, sector 1,--11, PRIMĂRIA, cu sediul în Târgoviște,-, județul D,SATârgoviște. cu sediul in Targoviște,--1 judelui D,SC SATârgoviște, str. -, bloc 23,parter,SRLTârgoviște, - Domnească. nr. 155,ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE, - Domnească, 166,R SA.--19, MECANICĂ SA B, str.- -. nr.5-25. sector 2, SERVICIUL PUBLIC PENTRU PAZĂ ȘI PROTECȚIE D,-, . SRL Târgoviște, str.-. nr.6A,T SATr. M,-. jud.MECANICĂ SAC str.-, Tg.M, str.-. -.nr.300, județ M, str. - pentru (soț. decedat) bloc 4B,.4, Târgoviște,- Târgoviște, comuna, jud. D, SC SA, - Domnească, nr.236.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi,16 aprilie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
- - - - - -
GREFIER,
- -
Red. MP
Dact.
2 ex/ 15.05.2009
116/F/2006
Operator date cu caracter personal
Număr notificare 3120
Președinte:Maria Pohoață
Judecători:Maria Pohoață, Valentin Niță, Alexandrina Urlețeanu
| ← Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... | Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... → |
|---|
