Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 2364/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ nr.2364/2008
Ședința publică din data de 28.10.2008
Instanța este constituită din:
PREȘEDINTE: Claudia Idriceanu
JUDECĂTOR 2: Danusia Pușcașu
JUDECĂTOR 3: Adriana Iluț
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de către creditoarea SC SA prin mandatar SC - CONSULTANȚĂ & RECUPERĂRI SRL împotriva sentinței comerciale nr. 1286/2008 pronunțată de Tribunalul Comercial Cluj la data de 02.06.2008 în dosar nr-, în contradictoriu cu intimata debitoare SC & SRL, având ca obiect procedura insolvenței- deschiderea procedurii.
La apelul nominal se constată lipsa părților.
Procedura de citare este îndeplinită în conformitate cu disp. art. 8 alin. 3 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, prin publicarea citației în Buletinul procedurilor de insolvență nr. 3471/15.09.2008.
Recursul este timbrat, prin achitarea taxei judiciare de timbru în valoare de 19.5 lei și prin aplicarea timbru judiciar în valoare de 0.15 lei.
S-a prezentat referatul cauzei, după care se constată că recurenta-creditoare a solicitat judecarea cauzei și în lipsă, potrivit art. 242 alin. 2. civ.
Instanța în urma deliberării, în lipsa vreunei cereri prealabile a părților, constată că prezentul recurs se află în stare de judecată și îl lasă în pronunțare.
CURTEA,
Prin sentința comercială nr. 1286 din 2 iunie 2008 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Comercial Clujs -a admis contestația formulată de către debitoarea SC & SRL.
S-a respins cererea creditoarei SC SA, prin mandatar SC - CONSULTANȚĂ & RECUPERĂRI SRL de deschidere a procedurii insolvenței față de debitoarea SC & SRL C-
Creditoarea fost obligată să plătească în favoarea debitoarei, suma de 2.039,3 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a dispune astfel, judecătorul sindic a reținut că prin cererea înregistrată la data de 31 ianuarie 2008, la Tribunalul Comercial Cluj, creditoarea SC SA a solicitat deschiderea procedurii insolvenței față de debitoarea SC & SRL, apreciind că această societate se află în stare de insolvență și nu mai poate face față obligațiilor sale comerciale, invocând existența unei creanțe certe, lichide și exigibile în cuantum de 10.686,25 lei, cererea fiind întemeiată pe dispozițiile art. 31 din Legea nr. 85/2006.
Instanța a reținut că este indiscutabil că sumele pretinse de către creditoare nu reprezintă o creanță certă, lichidă și exigibilă, cel puțin în ceea ce privește suma de 600 USD pretinsă cu titlu de penalitate ca urmare a nerespectării perioadei obligatorii de menținere a contractului. Astfel, conform art. 16.2.2 din contractul anexat acțiunii, text invocat chiar de către creditoare, aceste penalități se ridică la suma de 200 USD. Astfel, adunate fiind debitul principal, 1.107,9 lei, penalitățile de întârziere de 8.031,97 lei și echivalentul în lei a celor 200 USD, 515,46 lei, se ridică doar la suma de 9.655,33 lei.
Astfel, întrucât art. 3, pct. 12 din Legea nr. 85/2006 pretinde ca valoarea prag a creanțelor pretinse să fie de peste 10.000 lei, contestația debitoarei a fost admisă iar cererea creditoarei a fost ca neîntemeiată.
Urmând a cădea în pretenții, în temeiul art. 274.pr.civ. creditoarea a fost obligată să plătească debitoarei și suma de 2000 lei cheltuieli de judecată, dovedite ca fiind făcute, reprezentând onorariu avocațial și 39,3 lei taxe de timbru.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs creditoarea SC SA prin mandatar SC - CONSULTANȚĂ & RECUPERĂRI SRL solicitând admiterea acestuia, modificarea în totalitate a hotărârii atacate iar pe fond, solicită dispunerea deschiderii procedurii insolvenței și trimiterea cauzei la instanța de fond pentru continuarea procedurii.
În dezvoltarea motivelor de recurs, creditoarea-recurentă arată că, în fapt, judecătorul sindic a considerat că nu a îndeplinit valoarea prag de 10.000 lei prevăzută de Legea nr. 85/2006 pentru a fi admisibilă o astfel de cerere, deși a depus la dosarul cauzei anexa 4 prin care a detaliat sumele datorate de debitoare atât în ceea ce privește facturile neachitate și penalitățile de întârziere aferente debitului cât și penalitatea de nerespectare a perioadei contractuale obligatorii.
Din motivarea lacunară a judecătorului sindic rezultă că s-a avut în vedere art. 16.2.2 din contractul de abonament încheiat între creditoare și debitoare și s-a reținut că penalitatea de nerespectare este de 200 USD.
Această eroare a judecătorului sindic a fost inoculată de debitoare care a prevăzut în contestația formulată că aceasta datorează suma de 200 USD fără să menționeze că această sumă este pentru fiecare terminal așa cum este înscris în contractul de abonament pe care și l-a însușit și l-a acceptat prin semnarea acestuia.
Cu referire la debitul și penalitățile de întârziere prevăzute în cererea de deschidere a procedurii insolvenței, deși judecătorul sindic nu a adus nici o critică, solicită ca instanța de recurs să aibă în vedere dispozițiile art. 379 alin 3 și 4 din Codul d e procedură civilă care definesc noțiunea de creanță certă și lichidă coroborate cu dispozițiile art. 5.5 și 16.2.1 din Contractul de abonament pe care debitoarea l-a semnat și l-a acceptat, constituind lege între părți.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate și având în vedere dispozițiile art. 3041Cod procedură civilă, Curtea de apel constată că este fondat pentru următoarele considerente:
Cererea de deschiderea procedurii insolvenței formulată de creditorul-recurent SC SA împotriva debitoarei SC & SRL C-are la bază creanța în valoare de 10.686,25 lei reprezentând contravaloare servicii de telecomunicații prestate și neachitate, penalități de 1 %/zi de întârziere calculate de la data scadenței și până la data de 25 ianuarie 2008 conform art. 16.2.1 din contractul încheiat între părți și despăgubiri reprezentând penalități de nerespectare a perioadei obligatorii convenite de părți conform art. 20.1 din contract.
Judecătorul sindic în analiza cererii de deschiderea procedurii insolvenței a reținut că aceasta nu întrunește condiția impusă de art. 3 pct 12 din legea insolvenței în sensul îndeplinirii valorii prag a creanțelor pretinse ca fiind de peste 10.000 lei așa încât în raport de aceasta a respins cererea creditoarei admițând contestația debitoarei.
Art. 31 din Legea r 85/2006 impune condițiile pe care trebuie să le îndeplinească creanța creditorului care solicită deschiderea procedurii insolvenței așa încât acestea sunt cele care rezultă din dispozițiile art. 3 pct 6 coroborat cu art. 3 pct 12 din lege.
Analizând aceste prevederi legale rezultă că deschiderea procedurii insolvenței se poate face la cererea creditorului în următoarele condiții: creanța să fie certă, lichidă și exigibilă de mai mult de 30 de zile; creanța să îndeplinească condiția valorii prag care determină cuantumul minim al creanței pentru a putea fi admisă numai cererea introductivă a creditorului și care este 10.000 lei.
Creanța invocată de creditorul-recurent este una certă deoarece existența sa este neîndoielnică. La fel este îndeplinită și cerința lichidității creanței în sensul că aceasta are câtimea ei precis determinată. Totodată aceasta este exigibilă, scadența sa fiind stabilită prin însăși contractul încheiat între părți.
În ceea ce privește valoarea prag în mod greșit judecătorul sindic a apreciat că aceasta nu întrunește cerința impusă de textul art. 3 pct 12 din legea insolvenței întrucât din analiza facturilor neachitate a penalităților de întârziere aferente debitului cât și penalitatea de nerespectare a perioadei contractuale obligatorii rezultă că aceasta are un cuantum total de 10.686,25 lei peste valoarea prag impusă de lege.
Eroarea vădită în care s-a aflat judecătorul sindic a fost generată din interpretarea eronată a clauzei cuprinse în art. 16.2.1 din contractul de abonament încheiat între creditoare și debitoare prin care s-a reținut ca penalitate de nerespectare a perioadei contractuale obligatorii suma de 200 USD însă aceasta este specificată a fi achitată pentru fiecare terminal așa încât debitoarea beneficiind de trei telefoane avea obligația de a achita suma de 600 USD și nu 200 USD cum s-a reținut în mod eronat de către judecătorul sindic.
De altfel, deși acesta a admis contestația debitoarei, nu a analizat în nici un fel starea de insolvență a acesteia referindu-se strict la neîndeplinirea valorii prag a creanței invocate de creditoare.
Prezumția instituită de art. 3 pct 1 lit a din Legea insolvenței este o prezumție legală relativă care poate fi răsturnată prin administrarea unei probe contrare cum ar fi dovada suficienței fondurilor bănești disponibile însă în speță debitorul nu a făcut o astfel de dovadă așa încât insolvența sa este prezumată.
Față de considerentele mai sus expuse, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin (1) Cod procedură civilă raportat la art. 304 pct 9 Cod procedură civilă urmează a se admite recursul declarat de creditorul SC SA iar hotărârea judecătorului sindic va fi casată și rejudecând cauza, potrivit art. 33 alin 4 Cod procedură civilă va respinge contestația debitoarei și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe în vederea deschiderii procedurii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de creditoarea SC SA prin mandatar SC - CONSULTANȚĂ & RECUPERĂRI SRL împotriva sentinței civile nr. 1286 din 02.06.2008, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Comercial Cluj pe care o casează și rejudecând cauza respinge contestația debitoarei SC & SRL C și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe în vederea deschiderii procedurii.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 28 octombrie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - - - -
Red./
3 ex./6.11.2008
Jud.fond.-
Președinte:Claudia IdriceanuJudecători:Claudia Idriceanu, Danusia Pușcașu, Adriana Iluț
| ← Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... | Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... → |
|---|
