Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 268/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA COMERCIALĂ
DECIZIE Nr. 268
Ședința publică de la 09 Iunie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Traian Șfabu
JUDECĂTOR 2: Radu Cremenițchi
JUDECĂTOR 3: Camelia Gheorghiu
Grefier - -
Pe rol judecarea cauzei Faliment privind pe recurent și pe intimat " " I, lichidator CABINET INDIVIDUAL DE PRACTICIAN ÎN INSOLVENȚĂ, intimat ADM.. PU-, intimat B, intimat DIRECȚIA REGIONALĂ VAMALĂ INTERJUDEȚEANĂ I, intimat " " B, intimat " " B, intimat - ROMÂNIA " B, având ca obiect procedura insolvenței repunere pe rol, împotriva sentinței comerciale numărul 479/S din 13.11.2007 a Tribunalului Iași - judecător sindic.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă dl. avocat pentru lichidatorul judiciar; d-na cons.jr. pentru creditorul Administrația Finanțelor Publice a municipiului
celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează:
- recurs la prim termen după repunerea pe rol;
- prin cererea de repunere pe rol se solicită judecarea pricinii în lipsă, după care
Părțile prezente precizează, la interpelarea instanței, că nu mai au de formulat alte cereri.
Curtea constată recursul în stare de judecată și acordă cuvîntul la dezbateri.
Pentru intimatul-creditor Administrația Finanțelor Publice a municipiului I, d-na cons.jr. pune concluzii de respingere a recursului.
Dl. avocat, pentru lichidatorul judiciar, pune concluzii de respingere a recursului.
Declarînd închise dezbaterile, instanța rămîne în pronunțare.
Ulterior deliberării,
INSTANȚA
Deliberând asupra recursului comercial d e față;
Prin sentința comercială nr. 479/S din 13 noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Iași - judecător sindic a fost respinsă cererea de revizuire formulată de revizuentul, împotriva sentinței civile nr. 226/COM/14.10.2003 pronunțate de Tribunalul Iași - judecător sindic, în dosarul de faliment privind pe debitorul " "
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin sentința civilă nr. 51/COM/04.02.2003,judecătorul sindic luând act de renunțarea la judecata contestației formulată de debitorul " " I prin administrator,a deschis împotriva acestui debitor procedura reglementată de Legea nr. 64/1995, act normativ atunci în vigoare (vol. I 56, 71).
La data de 07.04.2003,asociatul solicită un plan de reorganizare în care propune ca soluție de redresare a debitorului continuarea activității,planul bazându-se pe experiența acumulată de acesta în perioada 1993 - 2000 când a administrat societatea debitoare (vol. I 200-201).
Apreciind că planul de reorganizare propus nu este viabil întrucât nu prezintă perspectivele de redresare în raport de posibilitățile și specificul activității, mijloacele financiare disponibile și sursele de finanțare, administratorul judiciar desemnat în cauză propune prin raportul înregistrat la data de 01.07.2003 intrarea debitorului în faliment (vol. II 51-53).
Urmare acestei sesizări a administratorului judiciar, plan propus inițial este suplimentat la data de 03.07.2003 cu informații referitoare la activitatea concretă ce se va desfășura, venituri obținute, ca sursă de obținere a acestora indicându-se o eventuală preluare, prin închiriere,a spațiului comercial situat în B,-, deținut anterior de debitor și unde acesta desfășurase activitate de restaurant având deschis un punct de lucru, după ce se vor anula actele încheiate de fostul administrator al societății Lesner prin care spațiu a fost predat către proprietar pentru a fi folosit ulterior în cadrul unei asocieri a firmelor unde respectivul sau membrii familiei sale sunt asociați și administratori ( vol. II 81-85 ).
Constatând lipsa posibilităților de realizare a unui plan rațional de activitate de către debitor,soluția de plan propusă urmărind în principal reglarea unor conturi cu fostul administrator,prin sentința civilă nr. 226/COM/14.10.2003, judecătorul-sindic respinge planul propus și, admițând sesizarea administratorului judiciar,dispune începerea falimentului împotriva debitorului (vol. II 117-119).
Împotriva menționatei hotărâri, asociatul formulează recurs,cale de atac respinsă prin decizia nr. 393/27.09.2004 pronunțată de Curtea de APEL IAȘI, cu motivarea că planul de reorganizare propus nu întrunește cerințele legale pentru a fi confirmat.
La aproape trei ani de la statuarea irevocabilă asupra planului și după ce s-a procedat și la valorificarea bunurilor identificate în averea debitorului și distribuirea fondurilor obținute inclusiv către creditorul, prin cererea depusă la data de 03.05.2007,acesta solicită, pe temeiul dispozițiilor art. 322 pct. 5 cod procedură civilă, revizuirea sentinței civile nr. 226/COM/14.10.2003 pronunțată de judecătorul -sindic, schimbarea în întregime a acestei hotărâri în sensul admiterii planului de reorganizare propus în modalitatea restructurării și continuării activității (vol. VI 52-64), prevalându-se de "adresa nr. 962/20.03.2007 a Cabinetului de avocatură "(ce reprezintă întâmpinare și cerere reconvențională formulate de "GRUP " I în cauza nr-, aflată pe rolul Tribunalului București ), act în opinia revizuentului de natura a atesta validitatea planului propus în urmă cu patru ani cât și faptul că există posibilități reale de realizare a lui.
Revizuentul și-a extins ulterior cererea de revizuire și la celelalte documente contabile ale debitorului iar în motivarea ei, a reiterat același punct de vedere, exprimat constant în cursul procedurii, referitor la cauzele și împrejurările care au condus la insolvența societății, persoanele care în opinia sa sunt responsabile pentru aceasta,perspectivele de redresare a activității pe care le leagă tot de potențialul Restaurantului "" situat în B,str. - -, nr. 7 fost punct de lucru al debitorului.
Cererea de revizuire nu poate fi primită în sensul considerentelor ce se vor arăta în continuare.
Potrivit art. 322 pct. 5 cod procedură civilă, se poate cere revizuirea dacă, după darea hotărârii,s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reținute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților
Rezultă așadar că posibilitatea de a cere revizuirea este condiționată de împrejurarea ca partea interesată să prezinte un înscris nou (care nu a fost folosit în procesul finalizat cu hotărârea atacată cu revizuire), acest înscris să aibă forță probantă prin el însăși (fără a fi nevoie de confirmarea lui prin alte mijloace de probă), să fi existat la data pronunțării hotărârii dar să nu fi putut fi invocat în proces,fie că a fost reținut de partea potrivnică fie dintr-o împrejurare mai presus de voința părților.
Înscrisurile de care se prevalează revizuentul nu întrunesc aceste cerințe ale legii fie pentru că nu îndeplinesc condiția de înscris nou, fie pentru că în fond, conținutul lor nu implică schimbarea soluției de respingere a planului de reorganizare.
Astfel,documentele contabile au existat și la data pronunțării sentinței civile nr. 226/COM/14.10.2003 și ele evidențiază un patrimoniu net contabil negativ, fără perspective de redresare și puteau fi prezentate de revizuent care are și calitatea de administrator al debitorului tocmai pentru a dovedi interesul său pentru reorganizare însă acesta, s-a mărginit să depună un plan reprezentând o înșiruire succintă de sume ce s-ar obține din activitatea pe care debitorul ar urma să o desfășoare la fostul punct de lucru din B,perspectivă care în lipsa documentelor care să-i susțină veridicitatea,nu are fundamentare contabilă.
Atunci când se apreciază asupra unei solicitări de plan,analiza se raportează la situația economico-financiară a societății debitoare de la momentul depunerii planului, cu condiția să se fi indicat în concret măsurile propuse pentru punerea în aplicare, mijloacele financiare de care dispune debitorul,resursele financiare pentru susținerea planului, mențiuni ce lipsesc planului depus de revizuent care a susținut constant ca singură posibilitate de redresare a debitorului, continuarea activității în spațiul comercial din B, fost punct de lucru al debitorului,însă această perspectivă este incertă ca realizare în condițiile în care spațiul respectiv nu este proprietatea debitorului iar în prezent este folosit de o altă societate comercială.
Cât privește întâmpinarea și cererea reconvenționlă, depuse sub nr. 962/20.03.2007 în dosarul nr- aflat pe rolul Tribunalului București, împrejurările relevate de aceste acte vin să întărească concluzia că nu există o posibilitate reală de redresare a activității debitorului întrucât niște contracte de asociere și respectiv închiriere pe care terțe persoane le-au încheiat în legătură cu un spațiul comercial fost punct de lucru al debitorului la un moment dat, nu pot constitui un substitut al planului pentru reorganizarea acestuia.
Nu în ultimul rând,trebuie reținut că posibilitatea redresării debitorului legată de potențialul economic și financiar al spațiul din B,-, potențial doar prezentat prin analogie cu rezultatele ce s-ar fi obținut din activitatea desfășurată de debitor în acel loc, anterior deschiderii procedurii, fără corespondent în actele dosarului, a fost susținută de revizuent și ca motiv de recurs însă instanța de control judiciar a statuat irevocabil prin decizia sus-indicată că planul de reorganizare nu îndeplinește cerințele legii, astfel că revizuentul nu poate repeta același motiv pe calea ocolită a revizuirii,prevalându-se de înscrisuri al căror conținut nu implică modificarea hotărârii de respinge a planului,viabilitatea unui plan de reorganizare apreciindu-se în raport de posibilitățile de care debitorului dispune și nu de posibilitățile sau rezultatele pe care alte societăți comerciale le au sau le obțin din activitatea desfășurată.
Astfel fiind, neexistând motive care să justifice schimbarea soluției de respingere a planului propus de revizuent, cererea de revizuire urmează a fi respinsă.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs revizuentul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, cu următoarea motivare:
Instanța a schimbat natura și înțelesul vădit și neîndoielnic al actului juridic dedus judecății.
Cererea de revizuire a fost formulată plecând de la anumite considerente care sunt ignorate de magistrat:
- datorită culpei grave a lichidatorului, nu au fost avute în vedere la soluționarea cererii de admitere a planului, înscrisuri care ar fi indicat situația reală a debitorului (actele contabile, nici măcar în prezent depuse la dosarul cauzei) sau contractele frauduloase încheiate în scopul falimentării debitoarei;
- din înscrisurile pe care s-a întemeiat cererea de revizuire rezultă împrejurări care confirmă validitatea planului de reorganizare propus, respectiv faptul că perspectivele de redresare indicate în planul propus sunt reale.
Se reține în sentință că "la 3 ani după statuarea irevocabilă și după ce s-a procedat la valorificarea bunurilor identificate din averea debitorului", se solicită revizuirea sentinței civile nr. 226 Com/14.10.2003, creditorul "și-a extins cererea și la celelalte documente contabile, reiterând același punct de vedere".
Deși reține că după propunerea unui plan de redresare la 07.04.2003, la 03.07.2003 a solicitat anularea actelor frauduloase, instanța omite să rețină că cererea de revizuire a fost întemeiată și pe aceste înscrisuri (contractele de asociere în participațiune încheiate de " " (reprezentată de Lesner) cu "" (reprezentată de Lesner, asociat unic), apoi cu "GRUP " (semnate tot de Lesner).
Instanța omite să rețină (precizând "eufemistic" că "s-a reiterat același punct de vedere") asocierile frauduloase încheiate cu Lesner care au falimentat " "
De altfel, analizând planul de reorganizare propus, instanța apreciază că "nu există motive care să justifice schimbarea soluției de respingere a planului perspectiva de redresare fiind incertă, spațiul nu este proprietatea debitoarei, iar în prezent este folosit de altă societate comercială".
că era firesc - pentru că nu erau necunoscute - să fie indicate aceste societăți, interpuse, care servesc intereselor familiei Lesner.
Recurentul susține că a arătat expres și suficient de detaliat în cererea de revizuire "suveica firmelor", modalitatea în care " " a fost deliberat falimentată de asociații, și Lesner, pentru ca aceeași activitate, cu același loc de desfășurare, același Restaurant (), aceleași active, personal, etc. să fie profitabilă (când este vorba despre grupul de interese al familiei Lesner) și neprofitabilă doar pentru " "
Nu toate bunurile debitoarei au fost valorificate.
În același consens cu lichidatorul (care, în raportul său, nu menționează generic că "cauza falimentului sunt neînțelegerile dintre asociați"), magistratul reține că"soluția propusă prin planul de redresare urmărește reglarea de conturi cu fostul administrator".
După opinia recurentului se ignoră în mod grav împrejurări esențiale, întrucât "fostul administrator" este și "actualul administrator" care a cauzat falimentul societății.
Reține că "înscrisurile contabile puteau fi prezentate de revizuent" astfel magistratul arată că nu a înțeles nimic din situația debitoarei. Cum să înfățișeze revizuentul aceste situații când acestea nu s-au aflat la el, au fost întocmite de contabila familiei Lesner și semnate de acesta? Iar la notele de control ale organelor fiscale administratorul societății este găsit Lesner? Aceeași situație o arată și lichidatorul în rapoartele sale.
Există numeroase probe care dovedesc frauda fiscală și a creditorilor, însă acestea nu au fost reținute de magistrat (care evită să înfățișeze situația reală).
Iar după respingerea cererii de revizuire, magistratul cere lichidatorului să înfățișeze care este situația asocierii dintre " " cu ""
Sentința este lipsită de temei legal, dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii.
Se reține în sentință: "Constatând lipsa posibilităților de realizare a unui plan rațional de activitate planul nu întrunește cerințele legale pentru a fi confirmat înscrisurile invocate au existat și evidențiază un patrimoniu net contabil negativ perspectiva redresării, în lipsa documentelor care să-i susțină veridicitatea, nu are fundament contabil perspectiva de redresare este incertă".
Recurentul arată că societățile familiei Lesner au funcționat și au obținut profit - având aceeași activitate, același loc de desfășurare, același Restaurant (), aceleași active, același personal (după falimentarea debitoarei). Acestea sunt motive "suficiente", perspectiva nefiind deloc incertă,ci chiar profitabilă pentru familia Lesner.
Înscrisurile nu au existat la dosarul cauzei la data judecării cererii de admitere a planului.
"Fundamentele contabile" (adică situațiile financiare) lipsesc cu desăvârșire de la dosarul cauzei (fiind predate de lichidator cu ocazia soluționării plângerii disciplinare împotriva acestuia și depuse la dosarul cauzei).
Planul de reorganizare îndeplinea toate condițiile prevăzute de fosta lege a falimentului, așa cum aceasta a fost modificată prin Legea nr. 82/2003 (în vigoare la 26.03.2003): "indicarea perspectivelor de redresare în raport cu posibilitățile debitorului i specificul activității".
Planul de reorganizare a prezentat "originea (cauza) dificultăților întreprinderii" care a prezentat situația fidelă a acesteia - acesta reprezentând, împreună cu previziunile financiare, un element important al planului ( de bune practici în insolvență, Ministerul Justiției, 2007).
Planul a arătat care este cauza falimentului, indicând și anularea actelor frauduloase pentru viabilitatea întreprinderii(probabil de aceea magistratule să le menționeze, pentru că acestea trebuiau discutate odată cu analiza valabilității planului). Activitatea Restaurantului era și este aducătoare de profit, dacă era administrată rațional.
În felul acesta au fost prevăzute în plan, de exemplu, măsurile adecvate, potrivit art. 60 alin. 5 lit. A și B din fosta lege (actual art. 95 alin. 6 lit. A din Legea nr. 86/2006), măsuri privind păstrarea activității debitorului (inclusiv dreptul de dispoziție al unor bunuri) și obținerea de resurse financiare pentru susținerea planului.
Dacă s-ar fi respectat aceste măsuri, altul ar fi fost rezultatul și cursul procedurii iar creditorii (bugetari) satisfăcuți.
Argumentele generale ale magistratului îl scutesc pe acesta să nu pună în discuție neregularitățile grave ale procedurii urmate: lipsa rapoartelor de activitate ale debitorului (art. 75 din fosta lege), lipsa oricăror măsuri premergătoare lichidării (inventarierea, etc. potrivit art. 81), rezultatul fiind că bunurile " " au fost folosite, după deschiderea procedurii, de "", etc.
Practic lichidatorul a contribuit din plin la fraudarea creditorilor, scopul întregii proceduri fiind deturnat prin fraudă (a arătat în cererea de revizuire pe larg aceste aspecte: neconvocarea Adunării Creditorilor, vânzarea frauduloasă în bloc, etc.).
Analizând motivele de recurs formulate și raportându-le la actele dosarului și la dispozițiile legale aplicabile în cauză, Curtea constată că recursul comercial d e față este nefondat, pentru motivele ce vor fi expuse în continuare:
Revizuirea face parte din categoria căilor extraordinare de atac de retractare, prin intermediul căreia se poate obține desființarea unei hotărâri judecătorești definitive și reluarea judecății în cazurile expres determinate de lege.
Așa fiind, motivele de revizuire sunt prevăzute în mod limitativ în art. 322 Cod procedură civilă, în speță, revizuentul-recurent întemeindu-și cererea pe punctul 5 al acestui articol, care prevede că revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanța de apel sau prin neapelare se poate cere dacă, după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reținute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților, ori dacă s-a desființat sau s-a modificat hotărârea unei instanțe pe care s-a întemeiat hotărârea a cărei revizuire se cere.
În speță, așa cum în mod corect a reținut și prima instanță, actul nou invocat în susținerea cererii sale de revizuentul-recurent respectiv adresa nr. 962/20.03.2007 a Cabinetului de Avocatură nu poate fi considerat înscris nou în sensul dispozițiilor art. 322 oct, 5 Cod procedură civilă. Nici celelalte înscrisuri emanând de la " GRUP" la care face referire revizuentul atât în cererea de revizuire, cât și în motivele de recurs nu pot fi apreciate ca "noi" în sensul dispozițiilor legale anterior menționate.
Astfel, exercitarea revizuirii pentru motivul prevăzut de art. 322 pct. 5 Cod procedură civilă implică îndeplinirea unor condiții cumulatorii, condiții care rezultă chiar din redactarea textului anterior menționat: înscrisurile trebuie să fie descoperite după pronunțarea hotărârii atacate pe calea revizuirii, înscrisurile trebuie să fi existat la data judecății, partea să fi fost în imposibilitate de a le prezenta instanței și înscrisurile descoperite și invocate în revizuire să aibă un caracter determinant, adică să fie apte de a conduce la o altă soluție decât cea pronunțată.
Așa fiind, în mod corect prima instanță a reținut că înscrisurile de care se prevalează revizuentul-recurent nu îndeplinesc cerințele dispozițiilor art. 322 pct. 5 Cod procedură civilă.
Celelalte critici și motive de recurs vizează aspecte de fond care nu pot fi avute în vedere și analizate în speță, față de neîndeplinirea cerințelor de admisibilitate ale prezentei cereri de revizuire.
În consecință, Curtea urmează să respingă recursul comercial d e față și să mențină ca legală și temeinică sentința recurată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursul formulat de revizuentul împotriva sentinței comerciale nr. 479/S din 13 noiembrie 2007 Tribunalului Iași - Comercial, Faliment, pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 09 iunie 2008.-
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
Grefier,
Red.
Tehnored.
Tribunalul Iași:
09.07.2008
2 ex.-
Președinte:Traian ȘfabuJudecători:Traian Șfabu, Radu Cremenițchi, Camelia Gheorghiu
| ← Insolventa societati comerciale pe actiuni. Decizia 122/2008.... | Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... → |
|---|
