Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 76/2010. Curtea de Apel Iasi

Dosar nr-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL IAȘI

SECȚIA COMERCIALĂ

DECIZIE Nr. 76

Ședința publică de la 01 Februarie 2010

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Cipriana Poiană

JUDECĂTOR 2: Geta Sandu

JUDECĂTOR 3: Camelia Gheorghiu

Grefier - -

Pe rol judecarea cauzei Faliment privind pe recurent -, recurent și pe intimat SC SRL V, lichidator H - ÎN CALITATE DE LICHIDATOR PENTRU SOCIETATEA DEBITOARE SC SRL V, lichidator LEGAL GRUP V - ÎN CALITATE DE LICHIDATOR PENTRU SOCIETATEA DEBITOARE SC SRL V, având ca obiect procedura insolvenței discutare raport preliminar de activitate + cerere atragere răspundere materială, recursuri formulate împotriva sentinței civile numărul 417/F din 30 septembrie 2009 Tribunalului Vaslui - judecător sindic.

La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurentul asistat de mandatarul, lipsind:

- recurent - -

- lichidator - H - ÎN CALITATE DE LICHIDATOR PENTRU SOCIETATEA DEBITOARE SC SRL

- lichidator - LEGAL GRUP V - ÎN CALITATE DE LICHIDATOR PENTRU SOCIETATEA DEBITOARE SC SRL

- intimat Debitor - SC SRL

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează

- recurs repus pe rol pentru a se atașa întreg dosarul de fond;

- între termene, recurentul a depus la dosar răspunsul la întîmpinarea formulată de lichidatorii judiciari în cauză, după care

Instanța primește răspunsul la întîmpinare ca note de concluzii scrise și interpelează recurentul prezent dacă mai are de formulat alte cereri.

Mandatarul recurentului precizează că nu mai are de formulat alte cereri, iar chestiuni prealabile nu sunt.

Curtea de apel constată recursul în stare de judecată și acordă cuvîntul la dezbateri.

Mandatarul recurentului arată că are aceleași concluzii de la termenul anterior. Instanța, în baza rolului său activ, a dispus atașarea întregului dosar de fond. Așa se poate constata, din înscrisurile aflate la dosar că recurentul nu este culpabil de starea de insolvență în care a ajuns societatea întrucît acesta s-a retras în fapt de la conducerea societății și a cesionat părțile sociale recurentului -.

Potrivit Hotărîrii asociaților nr. 3/14.11.2007, pe care recurentul - s-a obligat aoî nregistra la registrul comerțului pentru a deveni opozabilă părților, recurentul s-a retras din conducerea societății "" -se din societate, recurentul nu a efectuat nici un act sau faptă care să aibă legătură cu activitatea societății sau care să atragă sancțiunea prevăzută de art. 138 din Legea nr. 85/2006.

Prin întîmpinarea formulată, lichidatorii judiciari achiesează oarecum la motivele de recurs invocate de pîrîtul. Totuși, cererea formulată în temeiul art. 138 lit. "d" din lege, care trimite clar la anumite fapte ce țin de contabilitatea societății, în cauză s-a făcut pur formal, susține mandatarul recurentului. solicitînd admiterea recursului formulat de pîrîtul, modificarea sentinței judecătorului sindic în sensul respingerii cererii de antrenare a răspunderii materiale a pîrîtului. Raportat la prevederile art. 138 lit. "d" din Legea nr. 85/2006 și de înscrisurile probante, mandatarul recurentului solicită analizarea cererii lichidatorilor judiciari și, în subsidiar, trimiterea cauzei spre rejudecare.

Cu privire la recursul formulat de pîrîtul -, mandatarul recurentului lasă soluția la aprecierea instanței.

Instanța declară închise dezbaterile și rămîne în pronunțare.

Ulterior deliberării,

CURTEA DE APEL

Asupra recursului comercial d e față, reține următoarele:

Prin sentința civilă nr. 417/F din 30 septembrie 2009 Tribunalului Vaslui, Secția civilă, judecătorul sindic a aprobat raportul administratorului judiciar LEGAL GRUP V și

A declarat în faliment pe V prin procedura simplificată.

A dispus dizolvarea societății și ridicarea dreptului de administrare a debitorului.

A confirmat în calitate de lichidatori judiciari pe LEGAL GRUP V și H, cu menținerea retribuției.

A menținut termenele pentru afișarea tabelului preliminar și de definitivare a tabelului de creanțe.

A notificat falimentul Direcției Finanțelor Publice și Oficiului Registrului Comerțului.

A dispus publicarea hotărîrii în Buletinul procedurilor de insolvență.

A admis cererea lichidatorilor judiciari împotriva pîrîților - și.

A obligat pîrîții, în solidar, să plătească pasivul debitorului V, în sumă de 463.370,66 lei.

Pentru a dispune astfel, judecătorul sindic a reținut următoarele:

Legal Grup V, în calitate de administrator judiciar, a chemat în judecată pe pîrîții - și pentru a fi obligați, în calitate de foști administratori statutari ai debitoarei V, la plata pasivului în sumă de 463.370,66 lei.

În instanță s-a prezentat numai pîrîtul, care a precizat că vina în crearea prejudiciului îi aparține în totalitate pîrîtului -.

Cererea administratorului judiciar este întemeiată.

Potrivit art. 138 alin. 1 din Legea nr. -, în cazul în care în raportul întocmit în conformitate cu dispozițiile art. 59 alin. (1) sunt identificate persoane cărora le-ar fi imputabilă apariția stării de insolvență a debitorului, la cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului, judecătorul sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolvență să fie suportată de membrii organelor de conducere și/sau supraveghere din cadrul societății, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului prin una din faptele prevăzute la lit. a -

În speță, judecătorul sindic reține că din rapoartele administratorului judiciar rezultă că pîrîții au săvîrșit faptele prevăzute de art. 138 alin. (1) lit. a, d și f din Legea nr. 85/2006. Astfel, pîrîții și-au însușit bunurile societății, constînd în 27.939 lei imobilizări corporale, 5.053 lei casă și conturi la bănci și stocuri în valoare de 172.375 lei; au ținut o contabilitate fictivă și neconformă cu legea, au refuzat să predea arhiva contabilă, actele de înmatriculare și ștampila societății, au folosit mijloace ruinătoare în vederea întîrzierii insolvenței debitoarei prin achiziționarea de materiale cu Bilete la ordin și cecuri fără acoperire.

Potrivit art. 138 alin. (4), în caz de pluralitate, răspunderea persoanelor prevăzute la alineatul 1 este solidară. Persoanele în cauză se pot apăra de solidaritate dacă, în organele colegiale de conducere ale persoanei juridice, s-au opus la actele ori faptele care au cauzat insolvența sau au lipsit de la luarea deciziilor care au cauzat insolvența și au făcut să se consemneze, ulterior luării deciziei, opoziția lor la aceste decizii.

Judecătorul sindic precizează că, fiind probate faptele, vinovăția și prejudiciul, instanța va admite cererea administratorului judiciar și va obliga pîrîții, în solidar, la plata pasivului debitorului.

Cu referire la raportul preliminar de activitate,

Prin raportul înregistrat la această instanță sub nr- din 16 iunie 2009, administratorul judiciar informează asupra activității desfășurate și propune intrarea debitoarei V în faliment prin procedura simplificată, motivînd că debitoarea nu are bunuri în patrimoniu, sediul social nu mai există, actele constitutive și documentele contabile nu au putut fi găsite; de asemenea, debitoarea, prin reprezentanții săi, nu a contestat starea de insolvență și nici nu a depus la dosar un plan de reorganizare, constatînd că debitoarea nu are șanse de redresare a activității sale economice pe bază de plan.

În motivarea cererii, administratorul judiciar arată că, din datele obținute pînă la data raportului, rezultă că debitoarea nu prezintă posibilități reale de redresare prin aplicarea unui plan de reorganizare judiciară și nici o parte implicată în procedura insolvenței nu s-a arătat interesată a întocmi și a susține un plan de reorganizare.

Cererea administratorului judiciar este fondată.

Potrivit art. 54 alin. (1), coroborat cu art. 1 alin. (2) pct. 1, 2 și 3 din Legea nr. 85/2006, administratorul judiciar va putea cere, prin raport, intrarea în procedura simplificată dacă nu sunt bunuri în patrimoniul debitorului iar actele constitutive sau documentele contabile nu pot fi găsite.

În speță sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru intrarea debitorului în faliment prin procedura simplificată.

În consecință, în temeiul art. 107 lit. d din Legea nr. 85/2006, instanța va admite cererea administratorului judiciar și va declara în faliment debitorul prin procedura simplificată.

Împotriva acestei hotărîri au declarat recurs - și, solicitînd admiterea recursului precum și respingerea cererii de atragere a răspunderii membrilor organelor de conducere.

În dezvoltarea motivelor de recurs, recurenții arată că nu au avut cunoștință de existența procesului, nefiind legal citați și, totodată, că nu li s-a comunicat notificarea privind deschiderea procedurii de insolvență conform Codului d e procedură civilă, nici cererea privind antrenarea răspunderii personale și, de asemenea, că nu au primit nici un act de procedură de la ribunalul Vaslui - judecător sindic, fiind astfel în imposibilitatea de a efectua apărări.

Recurentul - arată că nu mai domiciliază de multă vreme la adresa la care a fost citat și că a fost plecat o perioadă în străinătate, iar recurentul precizează că, deși locuiește la aceeași adresă, nu a primit nici un act de procedură.

Recurenții mai arată că judecătorul sindic nu a aplicat corect regulile răspunderii instituite de dispozițiile art. 138 din Legea nr. 85/2006, motivînd generic faptele reținute în sarcina lor.

Realizarea faptelor ilicite, precizează recurenții, este esențială pentru verificarea răspunderii personale în condițiile în care aceasta devine evidentă numai în situația îndeplinirii cumulative a condițiilor legate de prejudiciu, faptă, legătura de cauzalitate între acestea și culpă ori, în speță nu s-a dovedit nici o astfel de faptă.

Recurenții consideră că simpla ajungere a societății în încetare de plăți nu este suficientă pentru a justifica antrenarea răspunderii personale a administratorilor în temeiul art. 138 din Legea nr. 85/2006, nedemonstrîndu-se că, anterior deschiderii procedurii, administratorii au efectuat sau au dispus, în virtutea puterilor conferite, desfășurarea unei activități avînd ca efect încetarea de plăți sau că s-a ajuns la o astfel de stare prin ținerea unei contabilități neconforme cu legea.

În plus, recurentul invocă și faptul că el nu poate răspunde solidar cu celălalt recurent deoarece, începînd cu data de 14.11.2007, prin Hotărîrea nr. 3/14.XI.2007, s-a retras din societate pe fondul unor neînțelegeri cu administratorul -, toate actele și faptele săvîrșite în numele și pentru societate sunt acceptate și însușite de acesta prin ștampila și numai semnătura sa.

În cauză a fost depusă întîmpinare de către lichidatorul Legal Grup prin care s-a susținut vinovăția pîrîților pentru ajungerea debitorului în stare de insolvență, precizîndu-se totodată că procedura de citare cu cei doi recurenți a fost făcută cu respectarea prevederilor legale în vigoare.

Analizînd cele două recursuri prin prisma motivelor invocate și avînd în vedere dispozițiile art. 3041Cod procedură civilă, Curtea constată că recursul formulat de recurentul - este nefondat, iar recursul formulat de recurentul este fondat pentru următoarele considerente.

În esență, motivele recurenților se referă la lipsa de procedură lipsa posibilității de apărare și la faptul că antrenarea răspunderii materiale este nefondată.

Se mai invocă și necitarea în fazele anterioare ale procedurii.

Cu privire la motivele de recurs referitoare la lipsa de procedură și lipsa posibilității de apărare a recurenților, din actele și lucrările dosarului rezultă că cei doi pîrîți au fost legal citați, conform dovezilor de îndeplinire a procedurilor, iar pîrîtul a fost prezent, fiind interpelat dacă dorește termen de apărare și pentru propunerea de probe. Acesta a solicitat să fie judecat fără nici o amînare.

Afirmația recurentului - că nu mai locuiește la adresa la care a fost citat și a fost plecat o perioadă în străinătate nu poate fi primită atît timp cît recurentul nu a dovedit acest lucru. Chiar dacă ar fi fost dovedită această situație, recurentul era obligat să anunțe schimbarea domiciliului.

În consecință, Curtea consideră că afirmația recurenților că nu au fost legal citați nu este justificată.

În ceea ce privește motivele de recurs referitoare la atragerea răspunderii personale a celor doi recurenți în mod nejustificat, Curtea reține următoarele:

răspunderii membrilor organelor de supraveghere sau conducere a debitorului persoană juridică sau a oricărei alte persoane care a cauzat starea de insolvență a debitorului presupune îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiții: prejudiciul creditorilor, fapta ilicită a membrilor organelor de conducere/supraveghere sau a oricărei alte persoane vinovate de producerea stării de insolvență, faptă care să se încadreze în cel puțin unul dintre cazurile prevăzute de art. 138 alin. (1) li. a - g, raportul de cauzalitate dintre fapta ilicită și insuficiența fondurilor bănești disponibile pentru plata de către debitorul insolvent a datoriilor exigibile și culpa persoanelor a căror răspundere se solicită.

În speță faptele imputate pîrîților sunt cele prevăzute de art. 138 alin. 1 lit. a, c, d și f din Legea nr. 85/2006, care presupun că aceștia au dispus continuarea activității societății în interes personal, deși conducea în mod vădit la intrarea în incapacitate de plată, și anume au contractat lucrări de construcții și au încasat diverse sume în avans pentru edificarea lor, deși nu era în obiectul de activitate "construcții", au folosit bunurile sau creditele persoanei juridice în folosul propriu sau în cel al unei alte persoane, această situația rezultînd din faptul că la data de 30.06.2008 societatea avea înregistrată suma de 27.939 lei - imobilizări corporale, suma de 5053 lei - casă și conturi în bănci și de asemenea avea active circulante-stocuri de 172.375 lei; bani și bunuri care nu au mai putut fi recuperate; au ținut o activitate fictivă și neconformă cu normele financiar contabile și au folosit mijloace ruinătoare în vederea întîrzierii încetării de plată contractînd un împrumut de la Banca Transilvania - Filiala V pe care nu l-au justificat.

În mod corect a reținut instanța de fond că s-au comis aceste fapte care au contribuit la ajungerea debitorului în stare de insolvență dar, raportat la actele și lucrările dosarului, curtea de apel apreciază că aceste fapte pot fi reținute doar în sarcina administratorului -.

Potrivit art. 138 alin. 4 din Legea insolvenței, în caz de pluralitate, răspunderea persoanelor prevăzute la alin. 1 este solidară, dar persoanele în cauză se pot apăra de solidaritate dacă în organele colegiale de conducere ale persoanei juridice s-au opus la actele și faptele care au cauzat insolvența sau au lipsit de la luarea deciziilor care au cauzat insolvența.

În cauza de față s-au depus acte din care rezultă că recurentul începînd cu data de 14.XI. 2007, prin hotărîrea nr. 3/14.XI.2007, s-a retras din societate pe fondul unor neînțelegeri cu administratorul -, iar actele și faptele săvîrșite în numele și pentru societate sunt acceptate și însușite de către - prin ștampila și semnătura sa.

Se mai invocă și necitarea la fazele anterioare ale procedurii. Aceste motive nu au ca obiect direct hotărîrea recurată și, în aceste condiții, nu vor fi analizate.

Pentru toate considerentele mai sus menționate, Curtea consideră că motivele de recurs invocate de recurenți sunt nefondate cu excepția motivului de recurs referitor la nevinovăția recurentului privind ajungerea debitorului în stare de insolvență, urmînd ca în temeiul art. 312 alin. (1) Cod procedură civilă, să admită recursul declarat de recurentul, să modifice sentința recurată în sensul respingerii cererii lichidatorului de atragere a răspunderii personale a acestui recurent și va respinge recursul declarat de recurentul -.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:

Admite recursul declarat de recurentul împotriva sentinței civile nr. 417/F din 30.09.2009 a Tribunalului Vaslui, Secția civilă, Judecător sindic, pe care o modifică parțial, în sensul că:

Respinge cererea lichidatorului judiciar împotriva pîrîtului privind plata pasivului debitorului

Obligă pe pîrîtul să plătească pasivul debitorului V în sumă de 463.370,66 lei.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței civile nr. 417/F din 30.09.2009 a Tribunalului Vaslui.

Respinge recursul declarat de recurentul împotriva sentinței civile nr. 417/F din 30.09.2009 a Tribunalului Vaslui.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, azi 01 Februarie 2010.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,

- - - - - -

GREFIER,

- -

Red.

Tehnored. /2 ex.

18.02.2010

Tribunalul Vaslui - judecător sindic

Președinte:Cipriana Poiană
Judecători:Cipriana Poiană, Geta Sandu, Camelia Gheorghiu

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 76/2010. Curtea de Apel Iasi