Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 2732/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 2732/2009
Ședința publică de la 03 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Claudia Idriceanu
JUDECĂTOR 2: Danusia Pușcașu
JUDECĂTOR 3: Axente Irinel
GREFIER:
S-au luat în examinare recursurile declarate de către pârâții și împotriva sentinței comerciale nr. 1325/C/2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Comercial Cluj, în contradictoriu cu intimații - - & - COM SRL și H & B, având ca obiect procedura enței angajarea răspunderii membrilor organelor de conducere.
La apelul nominal se prezintă avocat în reprezentarea intereselor recurenților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul nu este timbrat cu taxa judiciară de timbru în valoare de câte 19,5 lei și timbru judiciar în valoare de câte 0,15 lei de către ambii recurenți.
S-a făcut referatul cauzei după care, reprezentanta recurenților depune la dosar două chitanțe prin care face dovada achitării taxelor judiciare de timbru în valoare de câte 20 lei și depune două timbre judiciare în valoare de 0,15 lei, Curtea constatând că recursul este legal timbrat.
Reprezentanta recurenților arată că nu are cereri în probațiune.
Curtea, după deliberare, nefiind cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, apreciază că prezenta cauză se află în stare de judecată, declară închise dezbaterile și acordă cuvântul pe fond asupra recursului.
Reprezentanta recurenților solicită admiterea recursului declarat de pârâtul și pe cale de consecință, modificarea sentinței civile atacate în sensul respingerii cererii de antrenare formulată împotriva acestuia, iar cu privire la recursul declarat de pârâtul, solicită admiterea recursului, modificarea sentinței comerciale atacate, în sensul admiterii în parte a cererii de angajarea răspunderii membrilor organelor de conducere, respectiv obligarea pârâtului la plata sumei de 53.400 lei, pentru motivele expuse pe larg în scris și susținute oral în fața instanței cu ocazia acordării cuvântului pe fond. Nu solicită cheltuieli de judecată.
CURTEA:
Prin sentința comercială nr. 1325/C/2009 din data de 6 aprilie 2009 pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Comercial Cluj a dmis cererea lichidatorului judiciar H & B C-N, desemnat să administreze procedura debitoarei - & - COM C-N și au fost obligați pârâții și, în solidar, la plata sumei de 72.257 lei, pasiv al debitoarei.
Pentru a pronunța această hotărâre, nalizând cererea formulată de către lichidatorul judiciar, judecătorul sindic a apreciat că aceasta este fondată și a admis-o conform dispozitivului.
Astfel, în motivarea hotărârii s-a arătat că în temeiul dispozițiilor art. 138 din Legea nr. 85/2006, judecătorul sindic poate dispune ca o parte din pasivul debitorului persoană juridică ajuns în stare de ență, să fie suportată de către membrii organelor de supraveghere din cadrul societății sau de conducere, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de ență a debitorului.
Cazurile de responsabilitate sunt limitate la comiterea faptelor prevăzute în aliniatul 1 al art. 138, lit. a- Natura juridică a răspunderii membrilor organelor de conducere și control decurge din natura raporturilor dintre aceste persoane și societate, fiind vorba de o răspundere civilă, patrimonială, iar sursa obligației încălcate determină natura răspunderii. Încălcarea unei obligații decurgând din contractul de mandat - cuprins în actul constitutiv - atrage răspunderea contractuală a administratorului, iar încălcarea unei obligații legale atrage răspunderea delictuală a administratorului. răspunderii membrilor organelor de supraveghere și conducere presupune constatarea îndeplinirii unor condiții, respectiv prejudicierea creditorilor, existența raportului de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu și respectiv culpa personală a celui față de care se antrenează răspunderea.
Prejudiciul creditorilor constă în imposibilitatea încasării creanțelor scadente din cauza ajungerii debitoarei în ență, definită de art. 3 ca fiind acea stare a patrimoniului debitoarei care se caracterizează prin insuficiența fondurilor bănești disponibile pentru plata datoriilor exigibile. Simpla constatare a stării de ență constituie o condiție suficientă pentru angajarea răspunderii, dat fiind faptul că are drept rezultat direct neplata datoriilor scadente față de către creditori și implicit prejudicierea acestora.
Referitor la raportul de cauzalitate textul legal, a arătat judecătorul sindic, dispozițiile art. 138 din Legea nr. 85/2006, impun condiția ca fapta membrilor organelor de supraveghere și conducere ori fapta oricărei alte persoane să fi contribuit la ajungerea societății în stare de ență, prejudiciind astfel societatea și indirect creditorii săi. Fapta trebuie să fi produs starea de ență, respectiv încetarea plăților sau să fi constituit numai o condiție favorabilă producerii acestei stări.
Vinovăția poate îmbrăca forma culpei sau a intenției și trebuie să fi existat la data săvârșirii faptei. Simpla reprezentare a faptului că prin săvârșirea unei fapte din cele enumerate la art. 138 se prejudiciază societatea și creditorii, prin producerea sau numai condiționarea stării de ență este suficientă pentru antrenarea răspunderii. În măsura în care culpa îmbracă forma intenției, unele din faptele enumerate constituie de altfel infracțiuni. Procedura de antrenare a răspunderii este reglementată de art. 138 din Legea nr. 85/2006, putând fi antrenată pentru întregul prejudiciu produs prin fapta săvârșită, prejudiciu ce se raportează la întreaga masă a creditorilor.
Procedura de antrenare a răspunderii este reglementată de art. 138 din Legea nr. 85/2006, având un caracter colectiv. Răspunderea poate fi antrenată pentru întregul prejudiciu produs prin fapta săvârșită, prejudiciu ce se raportează la întreaga masă a creditorilor.
A mai precizat judecătorul sindic că săvârșirea de către pârâți a faptelor menționate de dispozițiile art. 138 lit. a din Legea nr. 85/2006, respectiv faptul că au folosit bunurile persoanei juridice în folosul propriu sau cel al unei alte persoane, a fost dovedită, așa cum se arată în raportul lichidatorului judiciar, iar existența stării de ență și a pasivului societății debitoare aflate în procedura falimentului demonstrează că este îndeplinită și condiția prejudiciului.
Considerentele au demonstrat că cererea lichidatorului judiciar împotriva pârâților este întemeiată și în consecință, în temeiul dispozițiilor art. 138, lit. din Legea nr. 85/2006 ea a fost admisă astfel cum a fost formulată, iar aceștia au fost obligați, în solidar, să plătească debitoarei suma de 72.257 lei pasiv al societății.
În final, a precizat judecătorul sindic, nu are nici o importanță faptul că numai unul dintre administratori s-ar fi ocupat efectiv de administrarea societății, din moment ce ambii aveau această obligație. în pasivitate și neurmărind ce se întâmplă cu societatea și pârâtul este la fel de vinovat ca și celălalt pârât față de situația în care a ajuns societatea.
De asemenea, nici faptul că societatea căreia i-au fost vândute bunurile debitoarei nu a putut să plătească prețul pentru că nu și-a recuperat creanțele de la proprii creditori, nu are relevanță în cauză, fiind evident că dacă se dorește cumpărarea unui bun, trebuie plătit pentru el. La fel de bine se poate susține, a menționat judecătorul sindic, așa cum s-a susținut și în întâmpinare, că pârâtul știa foarte bine că societatea cumpărătoare, la care tot el este asociat, nu putea să plătească debitoarei din acest proces prețul, manevra făcută fiind evident în dauna creditorilor care nu și-ar mai fi putut recupera astfel creanțele.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs pârâții - și, solicitând admiterea acestuia si pe cale de consecință, modificarea hotărârii recurate în sensul respingerii cererii de antrenare a răspunderii lor personale.
În recursul declarat de pârâtul -, întemeiat pe dispozițiile art. 312 rap. art. 304 pct. 9.pr.civ. se susține că hotărârea recurată este nelegală si netemeinică, apreciind că instanta de fond nu analizat toate conditiile ce trebuie îndeplinite pentru antrenarea răspunderii membrilor organelor de conducere cu toate că, în opinia sa, trebuie analizate faptele fiecărui pârât în parte.
În fapt, pârâtul arată că a fost obligat în solidar cu pârâtul la plata sumei de 72.257 lei, cu toate că nu a mai detinut calitatea de administrator al societății debitoare - & -,1 din data de 15.05.2002, când prin hotărâre, asociatii prin vointa lor expresă, au hotărât revocarea sa din functia de administrator și implicit functionarea societății cu un singur administrator, în persoana d-lui.
A mai mentionat pârâtul că hotărârea asociatiilor nu a fost mentionată în Oficiul Registrului Comertului spre a fi opozabilă si tertilor, dar cu toate acestea, aceasta îsi produce efectele între asociati, încă de la data adoptării ei
În acest context, pârâtul a arătat că este unanim apreciat, atât în doctrină cât si in practică, că hotărârile luate în cadrul unei societăți cu răspundere limitată exprimă vointa asociatilor, voință care nu poate fi suplinită.
Având în vedere aceste aspecte, pârâtul a relevat că instanta de fond nu a făcut o apreciere corectă asupra contributiei si implicit a răspunderi sale în producerea prejudiciului în dauna creditorilor, multumindu-se doar a aprecia că nu are nici o importanta faptul că numai unul dintre administratori s-ar fi ocupat efectiv de administrarea societății, neluând în considerare dispozițiile art. 138 din Legea nr. 85/2006, care au reglementat un caz de răspundere delictuală specială,sui generis,răspundere care derivă din neîndeplinirea sau îndeplinirea necorespunzătoare a mandatului dat administratorului. Astfel, raportat la aceste dispoziții legale, pârâtul a arătat că pentru ca această răspundere să devină efectivă, se presupune întrunirea în mod cumulativ a următoarelor condiții: prejudiciul creditorilor, fapta ilicită a membrilor organelor de conducere, dintre cele prevăzute expres de art. 138 alin 1, raportul de cauzalitate dintre fapta ilicită și insuficiența fondurilor bănești și culpa persoanelor a căror răspundere se solicită, dar în cauză lipsesc cu desăvărșire aceste elemente în sarcina sa.
In privinta vinovăției pârâtului-recurent s-a apreciat că în nici un caz această condiție legală nu este îndeplinită, arătând că a deținut funcția de administrator al debitoarei o perioadă relativ scurtă de timp, respectiv până în data de 15.05.2002, perioadă în care nu a semnat cu intenție, sau din culpă nici un act si nici nu a săvârșit nici un fapt care să poată fi interpretat ca fiind o formă de vinovatie pentru producerea stării de ență.
Având în vedere aceste aspecte, pârâtul a mentionata că cele două facturi prin care s-au înstrăinat bunurile societății debitoare sunt încheiate după data revocării sale din functia de administrator, respectiv după mai bine de 2 ani, neexistând de altfel vreun înscris din care să reiasă că ar fi semnat in calitate de administrator al societății-debitoare după data revocării din functia de administrator sau ca ar fi produs vreun prejudiciu.
Raportat la aceste aspecte, pârâtul a solicitat admiterea recursului formulat, si modificarea sentintei comerciale nr. 1325/C/2009, in sensul respingerea cererii de angajare a răspunderii sale patrimoniale.
În recursul formulat de pârâtul se aduc aceleași critici hotărârii recurate, apreciindu-se că hotărârea s-a pronunțat cu nerespectarea prevederilor legale, respectiv cu încălcarea prevederilor art. 138 alin. 1 lit. a din Legea nr. 85/2006.
În plus, în argumentarea poziției sale, pârâtul a relevat că, asa cum reiese din înscrisurile existente la dosarul cauzei, din suma totală de 106.710 lei reprezentând contravaloarea bunurilor înstrăinate Trans a fost recuperată suma de 53.300 lei, rămânând de achitat suma de 53.410 lei, acest fapt fiind omis de lichidatorul judiciar în cererea de antrenare a răspunderi sale. Astfel, din suma totală de 106.710 lei, a fost recuperata suma de 53.300 lei, suma care a fost achitată în perioada 11.07.2008 - 10.02.2008.
Având în vedere aceste aspecte, raportat la faptul că instanta de fond, a luat în considerare la pronuntarea sentintei recurate, prejudiciul cauzat creditorilor, ca urmare a imposibilității încasării creantelor scadente din cauza ajungeri societății debitoare in stare de enta, pârâtul apreciază că trebuia să fie obligat doar la diferenta de pret neîncasat în suma de 53.410 lei, reprezentând datorie restanta si nu la întreg pasivul debitoarei in suma de 72.257 lei.
Cu privire la pasivul debitoarei, pârâtul a considerat că instanta de fond in mod cu totul eronat a stabilit in sarcina pârâților obligatia acestora la plata pasivului societății în sumă de 72.257 lei, întrucât întreg pasivul societății se ridica la suma de 116.355 lei, astfel că pasivul societății rămas după încasarea sumei de 53.300 lei este de 63.055 lei si nu de 72.257 lei, asa cum in mod eronat a solicitat lichidatorul judiciar in cererea de antrenare a răspunderii.
In drept, pârâtul a invocat dispozițiile art. 138 din Legea nr. 85/2006, art. 304 și art. 312 pr.civ.
Analizand actele si lucrarile dosarului, instanta de recurs retine urmatoarele:
Prin cererea de chemare in judecata initiala, lichidatorul judiciar a solicitat angajarea raspunderii ambilor administratori statutari ai debitoarei asa cum apar acestia mentionati in registrul comertului, pentru savarsirea faptei reglementate de dispozitiile art. 138 alin. 1 lit. a din Legea 85/2006. In concret, s-a invocat faptul ca societatea comerciala debitoare a instrainat unei alte societati comerciale la care acelasi este unic asociat si administrator bunuri din patrimoniul propriu in valoare de 106.710 Ron. Desi tranzactia a avut loc in anul 2004, respectiv in anul 2005, pretul nu a fost achitat, iar paratii din cererea intiala nu au intreprins nici o masura in vederea recuperarii debitului. In aceste conditii, lichidatorul judiciar a convocat terta societate comerciala la conciliere iar administratorul comun al celor doua societati comerciale a recunoscut debitul si a semnat un grafic de esalonare pe care insa l-a respectat doar partial. In aceasta situatie este legala si temeinica solutia primei instante de angajare a raspunderii paratului in calitate de administrator comun al celor doua societati comerciale, respectiv debitoarea supusa procedurii simplificate a falimentului si - Trans SRL.
Prin vanzarea bunurilor debitoarei catre o alta societate comerciala in care paratul recurent avea calitatea de administrator, fara a se efectua demersuri in vederea recuperarii pretului, ne aflam in situatia reglementata de art. 138 alin. 1 lit. a din Legea 85/2006, respectiv bunurile debitoarei au fost folosite in interesul unei alte persoane. Solutia de admitere a cererii de angajare a raspunderii este este legala si temeinica sub acest aspect.
Cu privire la cuantumul sumei cu privire la care s-a dispus angajarea raspunderii fostilor administratori statutari, recursul declarat de catre recurentul parat este insa intemeiat. Astfel, cererea de chemare in judecata avand ca obiect angajarea raspunderii fostilor administratori statutari intemeiata in drept pe dispozitiile art. 138 alin. 1 lit. a din Legea 85/2006 si motivata in fapt pe nerecuperarea pretului unor bunuri transferate unei alte societati comerciale cu acelasi administrator, nu poate avea ca obiect angajarea raspunderii paratilor pentru intregul pasiv al debitoarei, ci doar pentru valoarea bunurilor folosite in interesul unei alte persoane sau pentru acea parte din valoarea bunurilor ramasa nerecuperata.
In cazul concret dedus judecatii, un calcul matematic simplu denota faptul ca din valoarea totala de 106.010 Ron a fost achitata suma de 53.300 Ron (suma distribuita), ramanand un rest nerecuparat de 53.410 Ron. Suma reprezentand valoarea totala a bunurilor si suma recuperata sunt enuntate prin chiar cererea de chemare in judecata. Judecatorul sindic a admis insa in intregime cererea si a obligat paratii in solidar la plata unei sume mai mari decat diferenta ramasa nerecuperata din valoarea bunurilor.
Pentru acest motiv, recursul declarat va fi admis si in baza dispozitiilor art. 304 alin. 1 punctul 9. sentinta recurata va fi modificata in sensul admiterii doar in parte a cererii de chemare in judecata si obligarii paratilor in solidar doar la plata sumei de 53.410 lei reprezentand diferenta nerecuperata din valoarea bunurilor folosite in interesul unui tert.
Cu privire la recursul declarat de catre recurentul, acest demers este considerat de catre instanta ca fiind neintemeiat. Astfel, acest parat apare ca fiind administrator statutar al debitoarei conform datelor furnizate de catre Oficiul Registrului Comertului, calitatea acestuia de administrator fiind astfel opozabila tertilor, inclusiv creditorilor inscrisi in tabelul de creante si lichidatorului.
Recurentul a depus un inscris (5) prin care incearca sa dovedeasca faptul ca a pierdut calitatea de administrator inca din data de 15.05.2002 si in consecinta nu se poate face vinovat de savarsirea vreuneia dintre faptele reglementate de art. 138 alin. 1 din Legea 85/2006, in conditiile in care calitatea acestuia de administrator incetat anterior perioadei vizate de catre lichidatorul judiciar prin cererea de angajare a raspunderii.
In realitate, argumentele recurentului parat nu pot fi retinute deoarece inscrisul depus in probatiune nu are data certa in acceptiunea dispozitiilor art. 1182 cod civil si in consecinta nu poate face dovada nici fata de terti nici fata de instanta a momentului pierderii acestei calitati. Un inscris fara data certa poate fi incheiat,pro causa, si nu reprezinta o proba concludenta si pertinenta.
Invocarea efectelor relative ale actului juridic intre partile actului nu este relevanta, deoarece pierderea calitatii de administrator nu produce efecte doar intre partile actului ci in special trebuie sa fie opozabila tertilor, iar acest efect se poate produce doar prin radierea calitatii de administrator din evidentele registrului comertului. Cei doi parati au fost obligati in solidar la recuperarea prejudiciului produs tocmai in ideea de a garanta tertilor creditori recuperarea prejudicului cel putin de la unul din fostii administratori, iar in consecinta, invocarea de catre un parat a pierderii calitatii de administrator printr-un act care nu este opozabil tertilor nu poate fi admisa.
Pentru toate aceste considerente, in baza dispozitiilor art. 312 alin. 1. recursul declarat de catre recurentul parat va fi admis, insa tot strict cu privire la reducerea sumei la plata careia paratii recurenti vor fi obligati in solidar, conform celor anterior enuntate, deoarece celelate argumente anterior analizate ale acestui recurent sunt neintemeiate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII,
ECIDE:
Admite recursurile declarate de pârâții și, ambii cu domiciliul procesual ales în C-N,-,. 10, jud. C in contradictoriu cu lichidatorul judiciar, cu sediul in C-N,-,. 1, jud. C, desemnat in procedura de enta a debitoarei - - & - Com Srl împotriva sentinței civile nr. 1325/C din 06.04.2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Comercial Cluj, pe care modifică în sensul că obligă pârâții, în solidar, la plata sumei de 53.410 lei, reprezentand o parte din pasivul debitoarei.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 03 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
- - - - - -
Red./4.12.2009
Dact./7 ex.
Jud.fond:.
Președinte:Claudia IdriceanuJudecători:Claudia Idriceanu, Danusia Pușcașu, Axente Irinel
| ← Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... | Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... → |
|---|
