Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 2814/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIE Nr. 2814/2009
Ședința publică de la 10 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Danusia Pușcașu
JUDECĂTOR 2: Axente Irinel Andrei
JUDECĂTOR 3: Claudia
GREFIER:
Pe rol judecarea recursului declarat de ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI BMî mpotriva sentinței civile nr.2656 din 28.07.2009 pronunțată în dosar nr- în contradictoriu cu INSPECTORATUL TERITORIAL D E MUNCĂ M, PRIMARUL MUNICIPIULUI B M, ON GAZ ROMÂNIA SA, SC SRL, intimat GRUP, având ca obiect procedura insolvenței -închiderea procedurii insolvenței.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recurenta este scutită de plata taxelor judiciare de timbru.
S-a prezentat referatul cauzei, după care, Curtea, analizând actele dosarului, constată că recurenta a solicitat judecarea cauzei și în lipsă, potrivit art. 242 alin. 2. civ.
Curtea, în urma deliberării, în lipsa vreunei cereri prealabile, constată recursul în stare de judecată și îl lasă în pronunțare în baza actelor aflate la dosar.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr. 2656 din 28.07.2009 pronunțată în dosar nr- s-a aprobat raportul lichidatorului judiciar GRUP B M, și în temeiul art. 132 alin.2 din Legea nr. 85/2006 ds-a dispus închiderea procedurii insolvenței debitoarei L B
S-a dispus radierea debitoarei din evidențele Registrului Comerțului de sub J/-.
În temeiul art. 136 din Legea nr. 85/2006 s-a descărcat lichidatorul de orice îndatoriri și responsabilități cu privire la procedură.
În temeiul art. 4 alin. 1 din Legea nr. 85/2006, s-a aprobat plata cheltuielilor efectuate de lichidatorul GRUP B M, conform devizului anexat la raport, în sumă de 1.416,05 lei din fondul de lichidare UNPIR
În motivare se arată că prin raportul final înregistrat la data de 03.06.2009, lichidatorul GRUP B desemnat pentru falimentul debitoarei B M, a solicitat închiderea procedurii falimentului debitoarei în temeiul art. 132 din Legea 85/2006, solicitând și aprobarea plății cheltuielilor cu lichidarea din fondul de lichidare UNPIR.
În cauză nici creditorii și nici debitoarea nu au formulat opoziții la raport.
Văzând că nici o parte interesată nu s-a opus închiderii procedurii și că bunurile identificate în averea debitoarei au fost vândute iar fondurile au fost distribuite, judecătorul sindic a admis raportul lichidatorului și a dispus închiderea procedurii conform dispozitivului, cu toate consecințele ce decurg din aceasta aprobând și plata cheltuielilor cu procedura în temeiul art. 4 din Legea 85/2006.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs Administrația Finanțelor Publice B M, solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței recurate în sesnul menținerii deschise procedurii insolvenței, considerând sentința civilă atacată netemeinică si nelegală.
Împotriva sentinței a formulat recurs Administrația Finanțelor Publice B M, solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței recurate în sensul menținerii deschise a procedurii insolvenței față de debitoarea SC SA.
În motivarea recursului, recurenta arată că debitoarea A are forma juridică a societății pe acțiuni, astfel că gestiunea activității si situațiile financiare ale firmei erau verificate de cenzorii societății. In cursul procedurii de insolvență lichidatorul judiciar nu a menționat în nici un raport care sunt cenzorii societății și cum și-au exercitat obligația de supraveghere a gestiunii societății cum au verificat dacă situațiile financiare sunt legal întocmite si sunt ținute regulat; toate acestea trebuiau consemnate într-un registru special cu privire la care lichidatorul judiciar nu face nici o referire în rapoartele de activitate.
Din datele care dispune la data formulării prezentului recurs rezultă că la firma debitoare SA exista un singur cenzor, deși Legea nr. 31 / 1990 privind societățile comerciale, republicată prevede un număr de minim 3 cenzori, din care cel puțin unul trebuie să fie expert contabil. De asemenea, nu s-a reținut modul în care administratorii firmei debitoare a asigurat numărul minim de cenzori în caz de vacantare a unuia dintre cenzori.
In raportul final de activitate lichidatorul judiciar menționează că nu a promovat o acțiune in răspundere personală patrimonială conform art. 138 din Legea nr. 85 / 2006, întrucât nu a identificat motive imputabile organelor de conducere ale societății. Ori o astfel de acțiune poate fi promovată și împotriva organelor de supraveghere din cadrul societății, respectiv cenzorii societății a căror răspundere ar putea fi antrenată întrucât prin omisiunea de a-si îndeplini atribuțiile legale de cenzori au favorizat administratorii si acționarii să continue activitatea care ducea în mod vădit firma la încetarea de plăți. Cu alte cuvinte daca cenzorii și-ar fi îndeplinit atribuțiile ar fi fost primii care puteau constata atât încetarea plăților, cât si înregistrarea de debite fiscale către bugetul general consolidat al statului tot mai mari de la o lună la alta.
Totodată cenzorii ar putea să răspundă si pentru situația în care debitoarea SA a ajuns să aibă cel mai M debit față de bugetul statului si nu are nici un debit față de furnizorii de materie prima si utilaje. Practic, atât administratorii cât și cenzorii au fost părtași la continuarea unei activități creditându-se din debitul datorat bugetului de stat, în timp ce furnizorii erau plătiți cu preferință în dauna creditorului bugetar.
Examinând recursul, instanța constată următoarele:
Potrivit art. 132(2) din Legea nr. 85/2006, " o procedură de faliment va fi închisă atunci când judecătorul sindic a aprobat raportul final când toate fondurile sau bunurile din averea debitorului au fost distribuite sau când fondurile nereclamate au fost depuse la bancă. În urma unei cereri a lichidatorului, judecătorul sindic va pronunța o sentință închizând procedura, iar în cazul persoanelor juridice dispunând și radierea acestora".
În cauză, din raportul final al lichidatorului reiese că toate bunurile debitoarei au fost inventariate și valorificate prin licitație publică.
Tot din raportul lichidatorului rezultă că nu au fost identificate motive imputabile organelor de conducere ale societății pentru ajungerea acesteia în stare de faliment și astfel nu s-a promovat acțiune în răspundere personală.
Raportat la concluziile raportului lichidatorului, în mod legal s- dispus închiderea procedurii debitoarei.
Motivul de recurs referitor la neformularea de către lichidator a răspunderii întemeiate pe prevederile art. 138 din Legea nr. 85/2006, este nefondat, raportat pe de o parte la concluziile cuprinse în raportul lichidatorului referitor la acest aspect, iar pe de altă parte, recurenta avea posibilitatea în calitate de creditor să solicite angajarea răspunderii persoanelor vinovate de insolvența debitoarei.
Pentru considerentele sus arătate, instanța în baza art.312(1).civ, va respinge ca nefondat recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de Administrația Finanțelor Publice B M împotriva sentinței civile nr. 2656 din 28.07.2009 pronunțată în dosar nr- al Tribunalului Maramureș pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 10.11.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - -
Red. dact. GC
7 ex/3.12.2009
Jud.primă instanță:
Președinte:Danusia PușcașuJudecători:Danusia Pușcașu, Axente Irinel Andrei, Claudia
| ← Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... | Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... → |
|---|
