Practica judiciara insolventa. Decizia 2/2009. Curtea de Apel Cluj

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CLUJ

SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Dosar nr-

DECIZIA CIVILĂ NR. 2.823/2009

Ședința publică de la 10 noiembrie 2009

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Claudia Idriceanu

JUDECĂTOR 2: Danusia Pușcașu

JUDECĂTOR 3: Axente Irinel

GREFIER:

S-a luat spre examinare, în vederea pronunțării, recursul declarat de pârâtul împotriva sentinței comerciale nr. 1765 din 6 mai 2009 pronunțate de Tribunalul Comercial Cluj în dosarul nr- în contradictoriu cu intimații DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI C, INSTITUȚIA PRIMARULUI MUNICIPIULUI T, SC SRL, CABINET INDIVIDUAL DE INSOLVENȚĂ, având ca obiect procedura insolvenței - închiderea procedurii judiciare a falimentului.

dezbaterilor, concluziile și susținerile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 3 noiembrie 2009, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.

CURTEA:

Prin sentința comercială nr. 1.765 din data de 06.05.2009 pronunțată în dosarul nr- de Tribunalul Comercial, s-a admis cererea formulata de lichidatorul judiciar impotriva paratului și în consecință, a fost obligat pârâtul la plata sumei de 15.000 lei, pasiv al

S-a aprobat raportul lichidatorului judiciar și s-a dispus închiderea procedurii judiciare a falimentului debitoarei, dispunându-se radierea debitoarei din evidențele Oficiului Registrului Comerțului și notificarea sentinței de închidere a procedurii cu creditoarea, asociatul debitoarei, oficiul registrului comerțului pentru efectuarea mențiunii.

În final, s-a dispus descărcarea lichidatorului de orice îndatoriri și responsabilități privind procedura, încuviințându-se, totodată, cheltuielile de procedura si onorariul lichidatorului judiciar și plata din fondul de lichidare, a sumei de 8.534,27 lei in favoarea acestuia.

Pentru a pronunța această hotărâre, judecătorul sindic a reținut că în conformitate cu dispozițiile art. 138 din Legea nr. 85/2006, judecătorul sindic poate dispune ca o parte din pasivul debitorului persoană juridică ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de către membrii organelor de supraveghere din cadrul societății sau de conducere, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului.

Cazurile de responsabilitate sunt limitate la comiterea faptelor prevăzute în aliniatul 1 al art. 138 lit.a- Natura juridică a răspunderii membrilor organelor de conducere și control decurge din natura raporturilor dintre aceste persoane și societate, fiind vorba de o răspundere civilă, patrimonială, iar sursa obligației încălcate determină natura răspunderii.

Încălcarea unei obligații decurgând din contractul de mandat - cuprins în actul constitutiv - atrage răspunderea contractuală a administratorului, iar încălcarea unei obligații legale atrage răspunderea delictuală a administratorului.

răspunderii membrilor organelor de supraveghere și conducere presupune constatarea îndeplinirii unor condiții, respectiv prejudicierea creditorilor, existența raportului de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu și respectiv culpa personală a celui față de care se antrenează răspunderea.

Prejudiciul creditorilor constă în imposibilitatea încasării creanțelor scadente din cauza ajungerii debitoarei în insolvență, definită de art.3 ca fiind acea stare a patrimoniului debitoarei care se caracterizează prin insuficiența fondurilor bănești disponibile pentru plata datoriilor exigibile. Simpla constatare a stării de insolvență constituie o condiție suficientă pentru angajarea răspunderii, dat fiind faptul că are drept rezultat direct neplata datoriilor scadente față de către creditori și implicit prejudicierea acestora.

Referitor la raportul de cauzalitate textul legal,judecătorul sindic a menționat că dispozițiile art. 138 din Legea nr. 85/2006, impun condiția ca fapta membrilor organelor de supraveghere și conducere ori fapta oricărei alte persoane să fi contribuit la ajungerea societății în stare de insolvență, prejudiciind astfel societatea și indirect creditorii săi.

Fapta trebuie să fi produs starea de insolvență, respectiv încetarea plăților sau să fi constituit numai o condiție favorabilă producerii acestei stări.

Vinovăția poate îmbrăca forma culpei sau a intenției și trebuie să fi existat la data săvârșirii faptei. Simpla reprezentare a faptului că prin săvârșirea unei fapte din cele enumerate la art. 138 se prejudiciază societatea și creditorii, prin producerea sau numai condiționarea stării de insolvență este suficientă pentru antrenarea răspunderii. În măsura în care culpa îmbracă forma intenției, unele din faptele enumerate constituie de altfel infracțiuni.

Procedura de antrenare a răspunderii este reglementată de art. 138 din Legea nr. 85/2006, având un caracter colectiv. Răspunderea poate fi antrenată pentru întregul prejudiciu produs prin fapta săvârșită, prejudiciu ce se raportează la întreaga masă a creditorilor.

Astfel, prevederile art. 138 lit. a din Legea nr. 85/2006 fac referire la situația în care bunurile societății au fost folosite de către administrator în folosul său sau al unor terțe persoane.

A precizat judecătorul sindic, că noțiunea de bun trebuie însă interpretată în sens larg, incluzându-se aici orice obiect cu valoare economică, inclusiv creanțele.

Din actele contabile ale societății, judecătorul sindic a reținut că la data deschiderii procedurii, în contabilitatea debitoarei aceasta înregistra active circulante în valoare de 5.222 lei, din care 1.599 lei creanțe, iar suma de 3.623 lei, reprezintă disponibil în casieria și conturile bancare ale societății, iar datoriile potrivit acelei evidențe contabile erau 0.

Utilizarea de către administratorul statutar a sumelor aparținând debitoarei în interes personal a constituit un factor important în ajungerea societății în stare de insolvență, putându-se trage astfel concluzia că bunurile societății au fost folosite în alt scop decât cel prevăzut de lege.

Așa fiind, judecătorul sindic a apreciat că în sarcina pârâtului poate fi reținută săvârșirea faptei reglementate de art. 138 lit. a din Legea nr. 85/2006.

De asemenea, s-a precizat că lipsa documentelor contabile și nepredarea acestora administratorului judiciar/lichidatorului poate fi încadrată la lit. daa rt. 138, angajarea răspunderii făcând-se în condițiile în care membrii organelor de conducere ori supraveghere sau orice altă persoană au contribuit la starea de insolvență a debitoarei. sugerează existența raportului de cauzalitate între faptele personale și prejudiciul suferit de averea debitoarei și implicit de creditori, textul găsindu-și aplicabilitatea și în situația în care fapta a constituit doar o condiție favorabilă pentru realizarea efectului.

Nepredarea documentelor contabile și neținerea contabilității în conformitate cu dispozițiile legale atestă încălcarea dispozițiilor art. 138 lit. d din Legea nr. 85/2006, în condițiile în care corecta ținere a registrelor contabile este o obligație stabilită în sarcina administratorilor societății de Legea nr. 31/1990, care în art. 71 stabilește că administratorii sunt solidari răspunzători față de societate pentru existența registrelor cerute de lege și corecta lor ținere, iar art. 11 din Legea nr. 82/1991 a contabilității republicată prevede că răspunderea pentru organizarea și conducerea contabilității revine administratorului.

Neținerea contabilității în mod corect nu face posibilă sesizarea dificultăților cu care se confruntă societatea și face insesizabilă starea de insolvență care poate să apară la un moment dat, aspecte care ar fi înlăturate în condițiile unei contabilități ținute corect care ar permite administratorilor să ia măsurile necesare pentru preîntâmpinarea unor astfel de situații.

În condițiile neținerii contabilității în conformitate cu legea se prezumă existența unui raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciul produs care constă în pasivul înregistrat în tabelul creditorilor. Raportul de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu se prezumă atâta timp cât există încetarea de plăți și una din faptele enumerate de art. 138 din Legea nr.85/2006, prezumția având un caracter juris de jure nefiind posibil a fi răsturnată prin proba contrarie.

Față de considerentele mai sus reținute, judecătorul sindic a admis ca fiind fondată cererea formulată de lichidatorului judiciar și, pe cale de consecință, pârâtul a fost obligat să suporte pasivul debitoarei în sumă de 15.000 RON, în conformitate cu disp. art. 138 lit. a și d din Legea nr. 85/2006.

În susținerea acestei poziții procesuale, judecătorul sindic a considerat că, după cum statuează și disp. art. 138, poate fi antrenată răspunderea pentru pasivului debitoarei rămas neacoperit, iar acest pasiv al debitoarei este cel care rezultă din tabelul definitiv consolidat al creditorilor.

Prin raportul final înregistrat la data de 22 februarie 2009 lichidatorul a depus la dosar raportul final și bilanțul general, încunoștințând judecătorul sindic că în prezent în contul colector al averii debitoarei nu mai există nici un disponibil și de asemenea debitoarea nu deține alte bunuri care ar putea fi valorificate, solicitând închiderea procedurii judiciare a falimentului și radierea debitoarei din evidențele Registrului Comerțului

În susținerea cererii de închidere a procedurii, lichidatorul a învederat asupra împrejurării că în patrimoniul societății nu există bunuri care să poată fi valorificate, pentru obținerea lichidităților necesare achitării creanțelor deținute de către creditori, lichidatorul judiciar arată că în cazul debitoarei sunt incidente dispozițiile art. 131 din legea insolvenței, motiv pentru care se impune închiderea procedurii de faliment și radierea societății din Registrul Comerțului

Analizând propunerea de închidere a procedurii insolvenței, judecătorul sindic a apreciat că aceasta este întemeiată, în baza disp. art. 131 din același act normativ, întrucât în averea debitoarei nu mai există bunuri și creditorii nu au interesul să avanseze sume necesare continuării procedurii, întrucât nu există premisele de a se acoperi pasivul debitoarei, fiind încuviințată cererea formulată de lichidator și dispunându-se închiderea procedurii falimentului debitoarei și radierea debitoarei din evidențele Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Cluj.

În baza disp. art. 136 din Legea nr. 85/2006, s-a dispus descărcarea lichidatorului de orice îndatoriri și responsabilități cu privire la procedură, iar în temeiul art. 4 alin. 4 din aceeași lege, s-a dispus plata, din fondul de lichidare, a sumei de 8.534,27 lei reprezentând cheltuieli de procedură și onorariu, în favoarea lichidatorului judiciar.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul, solicitând admiterea acestuia, casarea sentinței recurate ca netemeinică si nelegală precum și respingerea cererii de deschidere a procedurii de faliment declansată împotriva debitoarei

În motivarea recursului, pârâtul a arătat că prin sentinta recurată, la cererea expresă a lichidatorului judiciar, s-a angajat răspunderea sa personală pentru debitele și a fost obligat să suporte pasivul acesteia în sumă de 15.000 de lei.

O primă critică formulată de pârât se referă la faptul inexistenței debitului, suma nu este datorată, nefiind corect evidentiată de către creditoare Institutia Primarului Municipiului

În fapt, arată pârâtul, a fost solicitată deschiderea procedurii de insolvență împotriva societății-debitoare de către creditoarea Institutia Primarului Municipiului T, prin actiunea înregistrată la data de 18.06.2008 pentru debitul total de 15.000 lei, reprezentând amenzi contraventionale, sumă datorată în temeiul procesului-verbal nr. 022/05.01.2006 în suma de 5.000 lei si procesul-verbal nr. 057/02.03.2006, în valoare de 10.000 lei.

Pârâtul nu contestă existența debitului, dar relevă că nu s-a avut în vedere că a achitat în data de 21.12.2007 cu chitanta 4250/21.12.2007 contravaloarea procesului-verbal nr. 022/05.01.2006 în suma de 5.000 lei, iar în privința procesului-verbal nr. 057/02.03.2006, în valoare de 10.000 lei, pârâtul precizează că acesta a făcut obiectul unui dosar de contestatie în anulare, contestația fiindu-i admisă, iar acest proces-verbal a fost anulat.

În consecință, apreciază pârâtul, debitul reținut în sarcina sa nu există faptic.

O altă critică formulată de pârât se referă la faptul că starea de insolvență a fost incorect prezentată de lichidatorul judiciar, deoarece nu desfășura activitate în momentul în care s-a solicitat lichidarea acesteia, acest fapt rezultând din actele societății, inclusiv bilanțurile până la data de 31.10.2008 pe care le-a predat lichidatorului judiciar.

A mai precizat pârâtul că în perioada respectivă era internat în spital, dar actele au fost transmise ab integrum lichidatorului, dar acesta nu a depus la dosar acele acte prin care poate invoca o stare contrară realității, astfel că angajarea răspunderii sale personale pentru debitele, si suportarea pasivul în sumă de 15.000 lei este eronată, neexistând o fraudă din partea sa.

Prin întâmpinarea depusă, intimatul CABINET INDIVIDUAL DE INSOLVENȚĂ a solicitat anularea recursului formulat de pârât ca netimbrat, iar în subsidiar, respingerea ca nefundat a acestuia, întrucât prejudiciul pentru care a fost antrenată răspunderea administratorului statutar reiese din creditorilor care a fost întocmit și încuviințat de judecătorul sindic cu respectarea dispozițiile Legii nr. 85/2006. ( 6 - 8).

În drept au fost invocate dispozițiile art. 115 și urm. pr.civ. și cele ale Legii nr. 85/2006.

Analizand actele si lucrarile dosarului, instanta de recurs retine urmatoarele:

Prin sentinta comerciala 1765/2009 pronuntata de catre Tribunalul Comercial Cluj in dosar numarul - s-a dispus deopotriva angajarea raspunderii paratului in calitatea acestuia de fost administrator statutar al debitoarei precum si aprobarea raportului final si inchiderea procedurii de insolventa a debitoarei SC SRL.

O prima solicitare a paratului recurent se refera la casarea sentintei enuntate si respingerea cererii de deschidere a procedurii de insolventa. Aceasta solicitare a recurentului este total neintemeiata, deoarece prin sentinta recurata nu s-a dispus deschiderea de catre judecatorul sindic a procedurii de insolventa ci dimpotriva, inchiderea procedurii de insolventa. Procedura de insolventa impotriva debitoarei a fost deschisa prin sentinta comerciala 1981/2008 a Tribunalului Comercial Cluj, irevocabila prin nerecurare (37 din dosarul de fond).

Cu privire la angajarea raspunderii paratului pentru savarsirea faptelor reglementate de dispozitiile art. 138 alin. 1 lit. a si d din Legea 85/2006, instanta de recurs retine ca singurul argument invocat de catre recurent in scopul modificarii sentintei si respingerii cererii de angajare a raspunderii se refera la faptul ca nu exista prejudiciul in cuantum de 15.000 Ron, egal cu pasivul debitoarei asa cum apare inscris in tabelul de creante al acesteia. In concret, recurentul invoca faptul ca suma de 15.000 Ron este compusa din doua amenzi contraventionale, din care una in cuantum de 5000 Ron a fost achitata la data de 21.12.2007.

Cu privire la amenda contraventionala in cuantum de 10.000 Ron, recurentul sustine ca procesul verbal prin care aceasta amenda a fost aplicata a fost anulat in instanta prin hotarare irevocabila. Desi la termenul din data de 3.11.2009 instanta din oficiu a pus in vedere recurentului sa-si probeze afimatiile si sa depusa la dosarul cauzei atat chitanta de plata a amenzii cat si hotararea judecatoreasca de anulare a procesului verbal de contraventie, nici o proba nu a fost administrata in acest sens. Mai mult, nici la dosarul Tribunalului Comercial Cluj nu exista aceste inscrisuri.

In consecinta, pentru toate aceste motive, in baza dispozitiilor art. 312 alin. 1. recursul declarat va fi respins si sentinta recurata va fi mentinuta ca fiind pe deplin legala si temeinica.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul declarat de pârâtul domiciliat în T,-,. 62, jud. C, in contradictoriu cu lichidatorul judiciar, cu sediul in C-N,-, jud. C, desemnat in procedura de insolventa a debitoarei SC SRL împotriva sentinței comerciale nr. 1.765 din 16 mai 2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Comercial Cluj, pe care o menține în întregime.

Decizia este irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică din 10 noiembrie 2009.

PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,

- - - - - -

Red./9.12.2009

Dact./7 ex./

Jud.fond:.

Președinte:Claudia Idriceanu
Judecători:Claudia Idriceanu, Danusia Pușcașu, Axente Irinel

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Practica judiciara insolventa. Decizia 2/2009. Curtea de Apel Cluj