Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 3095/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIE CIVILĂ NR. 3095/2009
Ședința publică din data de 30 noiembrie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Mihaela Sărăcuț
JUDECĂTOR 2: Mirela Budiu
JUDECĂTOR 3: Augusta Chichișan
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul promovat de debitoarea SC - SRL împotriva sentinței comerciale nr. 2583 din 24.06.2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Comercial Cluj, în contradictoriu cu intimații DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI C ÎN REPREZENTAREA ADMINISTRAȚIEI FINANȚELOR PUBLICE C- N și, având ca obiect procedura insolvenței - deschiderea procedurii insolvenței.
La apelul nominal făcut în cauză s-a prezentat avocat R pentru recurentă, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul promovat este legal timbrat, cu taxă judiciară de timbru în sumă de 60 lei și timbru judiciar in valoare de 0,15 lei.
S-a făcut referatul cauzei, după care arată că, în data de 20 octombrie 2009 s-au depus la dosar, din partea recurentei, dovezile ce atestă achitarea taxelor judiciare de timbru pentru recursul promovat în cauză.
Reprezentantul recurentei arată că nu mai are de invocat excepții prealabile sau de formulat cereri în probațiune și solicită cuvântul pe fond.
Curtea, în urma deliberării, constată că, nu mai sunt de invocat excepții prealabile sau de formulat cereri în probațiune, apreciază că, prezenta cauză este în stare de judecată, declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul pe fond.
Reprezentantul recurentei solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, în principal, casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecarea instanței de fond, iar în subsidiar, modificarea sentinței recurate, în sensul respingerii cererii introductive, arătând că recurenta nu se află în stare de insolvență, iar creanța invocată de creditoare nu este certă.
CURTEA:
Prin sentința comercială nr.2583/24.06.2009 a Tribunalului Comercial Cluj, pronunțată în dosarul nr-, s-a admis cererea formulată de creditoarea DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI C, în numele ADMINISTRAȚIEI FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI C-N, împotriva debitoarei SC - SRL, J-, CUI -, și în consecință s-a dispus deschiderea procedurii insolvenței împotriva debitoarei SC - SRL.
S-a numit administrator judiciar H & B, care va îndeplini atribuțiile prevăzute de art. 20 din Legea nr. 85/2006.
S-a stabilit în sarcina debitoarei obligația de a depune la dosarul cauzei actele și informațiile prevăzute de art. 28 alin. 1 din Legea nr. 85/2006, în termen de 10 zile de la deschiderea procedurii.
S-a dispus ridicarea dreptul de administrare al debitoarei.
S-a stabilit în sarcina administratorului judiciar obligația de a depune la dosar un raport asupra cauzelor și împrejurărilor ce au dus la apariția stării de insolvență a debitoarei și s-a dispus indisponibilizarea părților sociale ale debitoarei în registrul special de evidență.
S-a dispus în sarcina administratorului judiciar obligația de a efectua notificările prevăzute de art. 61 din Legea nr. 85/2006, fiind stabilite termenele de depunere a declarațiilor de creanță și pentru afișarea tabelului definitiv.
S-a dispus în sarcina administratorului judiciar obligația de a depune raportul prevăzut de art. 54 din Legea nr. 85/2006 în termen de maximum 30 de zile de la data desemnării sale.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că prin cererea înregistrată la data de 13 aprilie 2009, sub nr. de mai sus, creditoarea DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI C în calitate de reprezentant al ADMINISTRAȚIEI FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI C N, a solicitat instanței să dispună deschiderea procedurii insolvenței debitoarei SC - SRL, apreciind că se află în stare de insolvență și nu mai poate face față obligațiilor sale comerciale și deține o creanță certă, lichidă și exigibilă în cuantum de 62.118 lei.
În susținerea cererii, creditoarea a arătat că în conformitate cu nota de fundamentare, debitoarea figurează cu creanțe fiscale neachitate în cuantum de 62.118 lei, însă, deși s-au efectuat cercetări pentru identificarea altor venituri sau bunuri urmăribile, nu au fost identificate astfel de posibile surse pentru acoperirea creanței. S-a mai arătat că valoarea creanței depășește valoarea prag prevăzută de art. 3 pct. 12 din legea nr. 85/2006.
Analizând cererea formulată de creditoare, judecătorul sindic a constatat că aceasta întrunește cerințele formale prev. de art.31 alin. 1 din Legea nr.85/2006, precum și cele de fond prev. de art.3 pct.1 lit.a, pct.6 și pct.12 din același act normativ.
Față de cuantumul debitului invocat și față de împrejurarea că debitoarea nu a făcut dovada faptului că deține lichidități care ar fi în măsură să acopere creanța, judecătorul sindic a apreciat că debitoarea se află într-o stare de insolvență prezumată ca fiind vădită, întrucât, după mai mult de 30 de zile de la scadență, nu a plătit datoria sa față de creditoare.
Ca atare, în temeiul disp. art.33 alin.6 din Legea nr. 85/2006, s-a dispus deschiderea procedurii insolvenței împotriva debitoarei SC - SRL.
Împotriva hotărârii a declarat recurs debitoarea SC - SRL, solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond iar în subsidiar, modificarea sentinței recurate, în sensul respingerii cererii introductive de instanță.
În motivarea recursului, s-a arătat că debitoarea nu se află în stare de insolvență, iar creanța invocată de către reclamantă nu este certă. Astfel, prin sentința civilă nr. 5994/14.05.2008 pronunțată de Judecătoria Cluj -N, în soluționarea dosarului nr-, irevocabilă prin decizia civilă nr. 847/R/09.04.2009, Administrația Finanțelor Publice Sector 3 Baf ost obligată la plata către debitoare a sumei de 69.192 lei (62.902 lei debit și 6.290 lei cheltuieli de judecată). Conform dispozițiilor art.1144 cod civil și art. 116 Cod procedură fiscală, având în vedere faptul că debitoarea avea calitatea de creditor al bugetului de stat și este la rândul său debitor al acestui buget, creanța fiscală invocată de către reclamanta-creditoare (inferioară ca valoare creanței debitoarei) este susceptibilă de stingere prin compensare, deci nu mai are caracter cert.
Creditoarea, deși legal citată, nu și-a exprimat poziția procesuală.
Analizând recursul declarat în cauză, Curtea apreciază că el este fondat, urmând a fi admis în consecință, pentru următoarele considerente:
Judecătorul sindic a admis cererea de deschidere a procedurii insolvenței formulate de către reclamanta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI C, în numele ADMINISTRAȚIEI FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI C-N, cu luarea în considerare a faptului că titlurile executorii depuse la dosar atestă o creanță certă, lichidă și exigibilă, în valoare de 62.118 lei.
Prin recursul declarat de către debitoare, nu se contestă cuantumul acestei creanțe, ci se afirmă că ea a fost stinsă sau este cel puțin susceptibilă de stingere prin compensare, având în vedere prev. art. 116.pr.fisc.
Astfel, din înscrisurile anexate la dosarul de recurs, rezultă că prin sentința civilă nr. 5994/14.05.2008 pronunțată de Judecătoria Cluj -N, în dosarul nr-, irevocabilă prin decizia civilă nr. 847/R/09.04.2009, Administrația Finanțelor Publice Sector 3 Baf ost obligată la plata către debitoare a sumei de 69.192 lei, din care 62.902 lei, despăgubiri și 6.290 lei, cheltuieli de judecată ( 14 și urm.).
Din analiza considerentelor acestor hotărâri judecătorești rezultă că despăgubirile au fost acordate în temeiul art. 998-999.civ. pentru onorarea cu întârziere a solicitărilor debitoarei privind rambursarea TVA, operațiuni derulate în perioada anilor 2001-2002.
De observat este că sentința de care se prevalează recurenta a devenit irevocabilă anterior momentului introducerii prezentei cereri de chemare în judecată, astfel încât se poate afirma că debitoarea deținea, încă de la acel moment, o creanță certă, lichidă și exigibilă față de bugetul statului.
În acest context, sunt fondate susținerile din recurs conform cărora subiectele raportului juridic fiscal sunt statul și contribuabilul, Agenția Națională de Administrare Fiscală și unitățile subordonate acesteia având doar calitatea de "organe fiscale", competente să administreze creanțele fiscale, conform prev. art. 17 și 32 Cod procedură fiscală. Prin urmare, chiar dacă nu există identitate între organul fiscal obligat prin sentința civilă nr. 5994/14.05.2008 și organul fiscal care a formulat cererea soluționată prin sentința recurată, compensarea este operabilă, datorită faptului că statul este cel care are atât calitatea de debitor, pentru suma de 69.192 lei, cât și pe cea de creditor, pentru suma de 62.118 lei.
Astfel, conform art. 116 din OG nr. 92/2003, " rin p. compensare se sting creanțele administrate de Ministerul Economiei și Finanțelor cu creanțele debitorului reprezentând sume de rambursat sau de restituit de la buget, până la concurența celei mai mici sume, când ambele părți dobândesc reciproc atât calitatea de creditor, cât și pe cea de debitor, dacă legea nu prevede altfel.
.Compensarea se face de organul fiscal competent, la cererea debitorului sau înainte de restituirea ori rambursarea sumelor cuvenite acestuia, după caz. Dispozițiile art. 115 privind ordinea stingerii datoriilor sunt aplicabile în mod corespunzător.
Organul fiscal poate efectua compensarea din oficiu, ori de câte ori constată existența unor creanțe reciproce,cu excepția sumelor negative din deconturile de taxă pe valoarea adăugată fără opțiune de rambursare".
Ca atare, indiferent de modul de interpretare al acestui text legal și de valențele ce ar putea fi acordate cererii contribuabilului, prin care acesta cere operarea efectivă a compensării, nu se mai poate susține că reclamanta deține o creanță certă, lichidă și exigibilă față de recurentă.
De altfel, în sprijinul interpretării conform căreia acest text nu face altceva decât să transpună, în materie fiscală, principiile compensării legale, vin prev. alin. 4, care dispune în sensul în care compensarea se poate efectua și din oficiu, în absența unei cereri.
Chiar dacă nu s-ar agrea această abordare, relevant este că debitoarea are calitatea de creditor al bugetului de stat și este, la rândul său, debitor al acestui buget, astfel încât creanța fiscală invocată de către reclamanta-creditoare, inferioară ca valoare creanței debitoarei, este cel puțin susceptibilă de stingere prin compensare, deci nu mai are caracter cert.
Ca atare, nefiind îndeplinite cerințele impuse de textul art. 3 pct. 6 din Legea nr. 85/2006, aspecte ce pot fi reținute chiar și în lipsa unei contestații, în baza prev. art. 305 și 312 alin. 1.pr.civ. se va admite recursul declarat de către debitoare, cu consecința modificării în tot a sentinței atacate și a respingerii cererii formulate de creditoarea DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI C, pentru C
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E CI DE:
Admite recursul declarat de debitoarea SC - SRL împotriva sentinței comerciale nr. 2583 din 24.06.2009, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Comercial Cluj, pe care o modifică, în sensul că respinge cererea de deschidere a procedurii insolvenței formulată de creditoarea DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI C, împotriva debitoarei SC - SRL.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 30.11.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
- - - - - -
GREFIER
- -
RED.MB/MB
18.12.09/6 ex.
jud.fond:
Președinte:Mihaela SărăcuțJudecători:Mihaela Sărăcuț, Mirela Budiu, Augusta Chichișan
| ← Insolventa societati comerciale pe actiuni. Decizia 767/2009.... | Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... → |
|---|
