Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 313/2010. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 313/2010
Ședința publică din 08 februarie 2010
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Mihaela Sărăcuț
JUDECĂTOR 2: Mirela Budiu
JUDECĂTOR 3: Augusta Chichișan
GREFIER:- -
S-a luat în examinare recursul declarat de creditoarea DIRECȚIA GENERALĂ A FINAȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI S în nume propriu și în numele ADMINISTRAȚIEI FINANȚELOR PUBLICE Z, împotriva sentinței civile nr. 2395 din 19.10.2009, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Sălaj, în contradictoriu cu intimata SC SRL prin lichidator judiciar G, având ca obiect procedura insolvenței - contestație la tabelul definitiv.
La apelul nominal făcut în cauză nu s-a prezentat nimeni.
Procedura de citare legal îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxelor de timbru.
S-a făcut referatul cauzei, după care se reține că, recurenta prin memoriul de recurs a solicitat judecarea cauzei și în lipsa sa de la dezbateri.
În data de 03.02.2010 s-a înregistrat la dosarul cauzei întâmpinare din partea administratorului judiciar al debitoarei, prin care a solicitat respingerea recursului.
Curtea, în urma deliberării, în baza înscrisurilor existente la dosar, apreciază că, prezenta cauză este în stare de judecată, declară închisă faza probatorie și o reține în pronunțare.
CURTEA:
Prin sentința civilă nr.2396 din 19 octombrie 2009 Tribunalului Sălaj, pronunțată în dosarul nr-, s-a respins ca nefondată contestația formulată de DGFP S împotriva tabelului definitiv al creanțelor debitoarei SC SRL
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că creditorul DGFP Sac ontestat tabelul definitiv al creanțelor întocmit la debitorul SC SRL solicitând înscrierea creanței de 20.899 lei în loc de 20.597 lei, cu motivarea că ulterior deschiderii procedurii, respectiv la data de 04.05.2009 debitorul mai depus la. declarații fiscale, astfel că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.75 din legea insolvenței.
Asupra contestației,
Tabelul definitiv al creanțelor a fost întocmit la data de 15 iulie 2009.
Creditorul susține că diferența de creanță s-a născut ulterior deschiderii procedurii, situație în care trebuia să depună la dosar cerere însoțită de acte doveditoare pentru întocmirea tabelului suplimentar care cuprinde creanțele născute după data deschiderii procedurii generale, conform disp. art.3 pct.18 din Legea insolvenței.
Neprocedând în acest fel, nu se poate susține întemeiat că contestația se încadrează în disp. art.75 din lege.
Apoi, la dosarul cauzei creditorul nu a depus acte care să ateste diferența de creanță.
Împotriva sentinței a declarat recurs creditoarea Direcția Generală a Finanațelor Publice a județului S, solicitând admiterea recursului, modificarea Sentintei Civile nr. 2395 din 19.10.2009 pronuntată de Tribunalul Sălaj si înscrierea recurentei în tabelul definitiv consolidat al creantelor întocmit în dosarul de faliment nr- privind pe debitoarea SC SRL Z, cu suma de 20899 lei.
În motivarea recursului, s-a arătat că sentința este criticabilă deoarece, interpretând greșit dispozițiile Codului d e procedură fiscală, instanta de fond în mod nelegal respingând contestatia la tabelul definitiv consolidat întocmit în dosarul de faliment nr- privind pe debitoarea SC - SRL Z, formulată de creditoare in baza art. 75 alin. 1 din Legea nr. 85/2006.
Creditoarea a solicitat admiterea contestatiei si înscrierea DGFP S în tabelul definitiv consolidat al creantelor SC SRL Z cu o creantă în sumă de 20899 lei, suma ce rezulta din depunerea de catre debitoare la organul fiscal, respectiv la Zad eclaratiilor fiscale, respectiv a Declaratiei 102 privind obligatiile de plata la bugetele asigurarilor sociale si a fondurilor speciale - perioada de raportare fiind luna martie 2009 cu scadenta in 25.04.2009 si inregistrata la organul fiscal sub nr. 14319/12.06.2009, deci după data de 04.05.2009 data deschiderii procedurii insolventei, pentru suma de 302 lei, rezultând astfel o creanta fiscala totala in suma de 20899 lei.
În susținerea recursului, au fost invocate prev. art. 81-83 și 85 din OG nr. 92/2003 republicata cu modificarile si completarile ulterioare, precum și cele ale art. 20 din Legea nr. 85/2006, art. 28 din OG nr. 86/2003 privind unele reglementari în domeniul financiar, din conținutul cărora rezulta fara putinta de tagada ca declaratia 102 este o declaratie pe prorie raspundere a debitoarei potrivit careia aceasta a declarat - ulterior deschiderii procedurii - cuantumul obligatiei fiscale, aferent lunii martie.
Este cu totul eronata motivarea instantei conform careia nu s-a dovedit completarea la declaratia de creanta intrucit declaratia nr. 102 a fost depusa de catre debitoare purtind stampila acesteia, iar concluzia logica care rezulta nu poate fi decât aceea ca administratorul judiciar in baza dispozitiilor din Legea nr. 85/2006 avea cunostinta despre acest fapt.
In concluzie, avind in vedere faptul ca declaratia 102 depusa de contestatoare in 12.06.2009 ulterior deschiderii procedurii - 04.05.2009, aferenta lunii martie 2009 suma de 302 lei este o creanta nascuta anterior deschiderii procedurii si trebuia cuprinsa in tabelul definitiv al creantelor.
Analizând recursul, Curtea constată că el este nefondat, pentru următoarele considerente:
Prin sentința recurată, a fost respinsă contestația formulată de către creditoarea DGFP S împotriva tabelului definitiv al creanțelor debitoarei SC" "SRL
Pentru a se pronunța astfel, judecătorul sindic a constatat că diferența de creanță invocată de către creditoare s-a născut ulterior deschiderii procedurii, situație în care ea trebuia înscrisă în tabelul suplimentar conform disp.art.3 pct.18 din Legea nr.85/2006.
Ca atare, s-a apreciat că nu sunt incidente în cauză disp.art.75 din lege.
Prin recursul declarat, creditoarea solicită modificarea sentinței în sensul admiterii contestației și a înscrierii sale în tabelul definitiv consolidat al debitoarei cu suma de 20.899 lei.
În susținere, se relevă că a solicitat înscrierea sa în tabel cu o creanță în sumă de 20.899 lei, diferența față de cuantumul înscris anterior, de 20.597 lei, provenind din depunerea de către debitoare la Zad eclarațiilor fiscale, respectiv a declarației 102, pentru suma de 302 lei, perioada de raportare fiind martie 2009, cu scadența în 25.04.2009. această declarație a fost înregistrată la organul fiscal sub nr.14319 din 12.06.2009, deci după data de 4.05.2009, data deschiderii procedurii insolvenței.
Ca atare, se concluzionează în sensul în care suma de 302 lei este o creanță născută anterior deschiderii procedurii și care trebuia cuprinsă în tabelul definitiv al creanțelor.
Deși Curtea achiesează la susținerile conform cărora suma de 302 lei, ce face obiectul contestației formulate de către debitoare, reprezintă o creanță anterioară deschiderii procedurii insolvenței, în condițiile în care perioada de raportare a fost luna martie 2009, iar procedura a fost deschisă la data de 4 mai 2009, această constatare nu este în măsură să ducă la o altă concluzie decât cea a respingerii contestației.
Aceasta întrucât sunt aplicabile prevederile art.3 pct.4, pct.7, pct.17, și art.64 din Legea nr.85/2006, acest ultim text legal dispunând în sensul în care toți creditorii ale căror creanțe sunt anterioare datei de deschiere a procedurii, cu excepția salariaților, vor depune cererea de admitere a creanțelor în termenul fixat în sentința de deschidere a procedurii.
Or, termenul stabilit în acest sens a fost 26.06.2009, creditoarea depunând declarația sa în interiorul termenului și fiind înscrisă în tabel cu suma de 20.597 lei, creanță bugetară.
Ulterior, la data de 7.09.2009, a înregistrat la dosar o completare a declarației sale de creanță, pentru suma de 302 lei, ce a făcut obiectul prezentei contestații.
Întrucât scadența acestei sume a fost 25.04.2009, Curtea apreciază că, fiind vorba despre o creanță anterioară deschiderii procedurii, creditoarea trebuia să o cuprindă în declarația sa de creanță, nefiind incidente prev. art. 75 alin. 1 din lege.
Pentru a aprecia astfel, s-a luat în considerare și împrejurarea că data înregistrării declarației 102 la organul fiscal este anterioară celei stabilite în vederea depunerii declarațiilor de creanță, astfel încât recurenta nu face altceva decât să-și invoce propria culpă în susținerea contestației și a prezentului recurs, motiv pentru care acesta din urmă urmează a fi respins, în considerarea prevederilor art.8 din Legea nr.85/2006 și a art.312 alin.1 pr.civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de creditoarea DIRECȚIA GENERALĂ A FINAȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI S împotriva sentinței civile nr. 2396 din 19.10.2009, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Sălaj, pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 08 februarie 2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
- - - - - -
GREFIER
- -
RED.MB/MB
24.02.2010/4 ex.
jud.fond:
Președinte:Mihaela SărăcuțJudecători:Mihaela Sărăcuț, Mirela Budiu, Augusta Chichișan
| ← Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... | Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... → |
|---|
