Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 331/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA COMERCIALĂ
DECIZIA COMERCIALĂ Nr. 331/2009
Ședința publică de la 15 Aprilie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Gilica Popescu
JUDECĂTOR 2: Mircea Noșlăcan
JUDECĂTOR 3: Eugenia Florescu
Grefier - -
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de creditoarea AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI B împotriva Sentinței nr. 2047/C din 11 noiembrie 2008 pronunțată de judecătorul sindic din cadrul Tribunalului Sibiu în Dosar nr-.
La apelul nominal se constată lipsa părților.
Procedura de citare este îndeplinită.
Se constată că la dosar s-a depus întâmpinare din partea intimatei debitoare Monden M & C prin lichidator judiciar Grup prin.
Curtea, față de actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și o lasă în pronunțare.
CURTEA DE APEL
În deliberare asupra recursului de față se constată că prin sentința nr. 2047/C/11.11.2008 a fost aprobat raportul final de lichidare și bilanțul general al debitorului Monden M & C, a fost admisă cererea formulată de lichidatorul judiciar. S-a dispus închiderea procedurii falimentului debitorului Monden M & C L,s-a dispus radierea debitorului din registrul comerțului și s-au dispus toate celelalte măsuri impuse de închiderea procedurii.
Pentru a pronunța această sentință judecătorul sindic a reținut că la data de 17.06.2008 lichidatorul judiciar desemnat în procedura insolvenței debitoarei Monden M & CLa întocmit raportul final de lichidare, care s-a comunicat creditorilor și că în procedura insolvenței debitorului Monden M & C L au fost înscriși la masa credală creditorii S cu o creanță în sumă de 72.330 lei și AVAS cu o creanță în sumă de 6729 lei.
S-a constatat că raportul final de lichidare a fost afișat în conformitate cu dispozițiile art. 129 alin. 1 din Legea 85/2006 la ușa instanței.
S-a reținut poziția lichidatorului judiciar din care a rezultat că cererea creditorului ITM este formulată tardiv, iar creditorul DGFP Jud. S cu o creanță în proporție de 92 %, a fost de acord cu închiderea procedurii insolvenței debitorului, motivat de faptul că nu sunt identificate fapte concrete ilicite, săvârșite cu vinovăție, al cărui efect să poată fi cuantificat în prejudicii aduse averii debitorului și care să justifice atragerea răspunderii administratorului social al falitei;
S-a avut în vedere procesul verbal al adunării creditorilor din 23.09.2008, privind aprobarea raportului final motiv pentru care în temeiul dispozițiilor art.129 alin. 2 și art. 132 alin.2 din Legea 85/2006 s-a aprobat raportul final cu consecința închiderii procedurii insolvenței debitorului Monden M & C iar în baza dispozițiilor art. 4 alin.4 din Legea 85/2006 judecătorul sindic a încuviințat plata remunerației lichidatorului judiciar în sumă de 4640 lei, din fondul de lichidare.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului B care solicită admiterea recursului, casarea sentinței nr. 2047/C/11.11.2008 și trimiterea cauzei pentru rejudecare la instanța de fond cu reluarea procedurii de la ultimul act procedural legal întocmit.
Se arată în motivele de recurs, în esență, că prin sentința criticată s-au încălcat formele de procedură prevăzută, sub sancțiunea nulității, de art. 105 alin. 2 din Codul d e procedură civilă,fiind incidente și prevederile art. 3041Cod procedură civilă.
Consideră că din interpretarea prevederilor art. 132 alin. 2 teza 1, coroborat cu art. 129 alin. 2, închiderea procedurii nu poate interveni concomitent cu aprobarea raportului final ci numai după ce acesta a fost aprobat printr-o sentință distinctă, fiind necesară existența unei cereri prin care lichidatorul judiciară să solicite această închidere, care să fie comunicată creditorilor, inclusiv S-ului.
Se mai arată că documentul intitulat raport final nu face vorbire despre identificarea cauzelor care au determinat starea de încetare de plăți și a persoanelor vinovate de apariția respectivei situații, despre persoanele care au acționat în vederea recuperării creanțelor debitoarei.
Mai susține, de asemenea, că judecătorul sindic ar fi trebuit să-și exercite rolul activ în cauză conform art. 129 Cod procedură civilă,el fiind cel care poate ordona administrarea probelor chiar dacă părțile se împotrivesc, în cauză considerând că ar fi foste necesară efectuarea unei expertize contabile.
Apreciază că instanța a soluționat fondul cauzei fără o cercetare eficientă a acestuia. Solicită casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor de recurs și din oficiu, Curtea de Apel constată că recursul este neîntemeiat.
Raportul final, pe care trebuie să-l întocmească lichidatorul judiciar în temeiul art. 129 din Legea 85/2006, nu poate fi confundat cu raportul asupra cauzelor și împrejurărilor care au dus la apariția stării de insolvență, pe care trebuie să-l întocmească administratorul judiciar în temeiul art. 20 pct. 1 din Legea 85/2006.
Astfel, despre cauzele și împrejurările care au dus la apariția stării de insolvență, cu menționarea persoanelor cărora le-ar fi imputabilă și a existenței premiselor atragerii răspunderii acestora, se vorbește în raportul inițial întocmit în baza art. 20 din Legea 85/2006 și nu în raportul final.
Lichidatorul judiciar, prin raportul final, comunicat tuturor părților prin depunerea dovezilor de comunicare, în cadrul ședinței din 21.10.2008, a formulat cererea de închidere a procedurii în finalul raportului, la secțiunea intitulată propuneri (fila 189 dosar faliment).
Dovadă că raportul final a fost comunicat recurentei este împrejurarea că Saf ormulat obiecțiuni la fila 192 din dosar, așa încât, critica privind necomunicarea raportului final nu poate fi primită.
Pe de altă parte, după comunicarea raportului final, la data de 17.09.2008, a fost convocată adunarea creditorilor pentru data de 23.09.2008, dată la care s-a prezentat numai creditoarea S, care a fost de acord cu închiderea procedurii fără formularea unei cereri pentru atragerea răspunderii.
De altfel, creditoarea DGFP S, care deține o creanță în procent de 92 % din totalul pasivului debitoarei, la data de 21.10.2008 a declarat în ședință publică, în prezența reprezentantului creditoarei, că nu dorește să formuleze cerere pentru atragerea răspunderii pe considerentul că nu sunt îndeplinite premisele unei astfel de atrageri.
Astfel peste dorința creditorilor și aprecierea lichidatorului asupra oportunității formulării unei cereri privind atragerea răspunderii și în pofida actelor și documentelor aflate la dosar, judecătorul sindic nu putea dispune atragerea răspunderii.
Rolul activ al judecătorului nu poate fi absolutizat, acest drept nu poate fi transformat într-o obligație care să suplinească dreptul de disponibilitate al părților împrocesuate, în speță creditorii fiind cei direct interesați în recuperarea creanțelor, inclusiv S în speță, care nu a fost în măsură, pe parcursul procedurii, să probeze îndeplinirea vreuneia dintre cerințele art. 138 din Legea 85/2006 privind atragerea răspunderii față de vreo persoană responsabilă de ajungerea societății în stare de insolvență.
Față de acestea, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă, va fi respins recursul creditoarei și menținută hotărârea atacată ca fiind legală și temeinică.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE
Respinge recursul declarat de AVAS B împotriva sentinței nr. 2047/C/11.11.2008 pronunțată de judecătorul sindic în dosar nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 15.04.2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
-concediu medical-
semnează Președintele
Curții de Apel
Grefier,
- -
Red.
Tehnored.
Ex.2/11.05.2009
Jud fond
Președinte:Gilica PopescuJudecători:Gilica Popescu, Mircea Noșlăcan, Eugenia Florescu
| ← Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... | Insolventa societati comerciale pe actiuni. Decizia 455/2009.... → |
|---|
