Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 347/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA COMERCIALĂ
DECIZIE Nr. 347
Ședința publică de la 29 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Radu Cremenițchi
JUDECĂTOR 2: Traian Șfabu
Judecător I -
Grefier - -
Pe rol judecarea cauzei Faliment privind pe recurent SC " "SRL B și pe intimat SC " 93 "SRL I, având ca obiect procedura insolvenței, recurs declarat împotriva sentinței nr. 155/S/02.04.2008 pronunțată de Tribunalul Iași - Judecător Sindic.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă av. pentru recurentă, lipsă fiind reprezentantul legal al intimatei.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței că recursul se află la primul termen iar recurenta a depus dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 20 lei și timbru judiciar de 0,5 lei.
Interpelat de instanță, apărătorul ales al recurentei precizează că nu are alte cereri de formulat sau probe de propus.
Instanța acordă cuvântul cu privire la apel.
Av. pentru recurentă solicită admiterea recursului și precizează că există o creanță certă și nu este necesară existența unui titlu executoriu pentru a dovedi aceasta. Învederează instanței că cele două contracte de vânzare-cumpărare sunt reale, pe baza acestora fiind emise și facturi și precizează că debitul este parțial achitat. Solicită casarea hotărârii Judecătorului Sindic.
INSTANȚA
Deliberând asupra recursului de față, constată:
Prin sentința comercială nr. 155/S/2.04.2008 a Tribunalului Iași judecător sindic, s-a respins cererea introductivă, formulată de creditorul B privind deschiderea procedurii insovlenței împotriva debitorului 93
S-a reținut că prin cererea înregistrată pe rolul acestui tribunal sub nr. 9072 /99/13. 12. 2007, creditorul SC SRL a solicitat deschiderea procedurii insolvenței față de debitorul SC C-, pentru recuperarea unei creanțe în sumă de 22 643,83 lei, reprezentând contravaloare marfă și penalități conform contractelor și facturilor anexate cererii, prezumând că neplata se datorează stării de insolvență.
Verificând cererea introductivă, se constată că aceasta nu îndeplinește condiția existenței unei creanțe certe, lichide și exigibile.
Este adevărat că Legea nr.85/2006 nu cere un titlu executoriu și că, potrivit art.379 alin.3 cod procedură civilă,certitudinea creanței există nu numai atunci când este constatată printr-un titlu executoriu ci și atunci când este constatată printr-un înscris sub semnătură privată, emanând de la debitor sau recunoscut de el, însă, în cauză, dovada existenței creanței reclamate este discutabilă, întrucât facturile anexate nu îndeplinesc condiția impusă de art. 46 cod comercial - aceea de a fi acceptate la plată de pretinsul cumpărător sau recunoscute de dânsul.
Contractul și anexele aflate la dosar probează existența un raport juridic între părți care presupune îndeplinirea unor obligații reciproce, dar nu s-a făcut dovada că aceste obligații au și fost executate,din moment ce facturile nu poartă decât elemente certe de identificare a creditorului, astfel că suma din acestea nu reprezintă creanțe certe, lichide și exigibile.
Prin urmare,in lipsa unei creanțe certe, ca una din condițiile necesare declanșării procedurii Legii nr.85/2006, cererea introductivă urmează a fi respinsă.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, prin reprezentant legal susținând că este nelegală și netemeinică, urmând a fi casată și în fond să se deschidă procedura insolvenței după cum a solicitat.
Arată că între părți s-au desfășurat raporturi comerciale conform contractelor de vânzare -cumpărare nr. 310/9.08.2004 și nr. 181/29.03.2005, emițându-se facturile fiscale nr. -/3.03.2005, în valoare de 136.579,81 lei achitată parțial, suma de 8.567,21 nr. -/21.04.2005 în valoare de 14.735,47 lei; nr. -/11.05.2005 în valoare de 254,51 lei și nr. -/18.06.2005 în valoare de 2.563,07 lei. Toate acestea au fost comunicate prin poștă și recepționate, implicit acceptate la plată de debitor, potrivit confirmărilor de primire.
Prin plata parțială a unei părți a prețului din prima factură, se recunoaște creanța certă, lichidă și exigibilă.
Analizând aspectele vizate în raport de dispozițiile legale incidente, se constată că recursul nu este întemeiat.
Corect a reținut prima instanță că cererea nu îndeplinește condiția existenței unei creanțe, certe, lichide și exigibile.
Creanța nu subzistă numai printr-un titlu executoriu ci și printr-un act sub semnătură privată, ce emană de la un debitor sau recunoscut de el.
În speță, dovada existenței creanței este îndoielnică din moment ce facturile menționate nu îndeplinesc condiția impusă de art. 46 Cod comercial, să fie acceptată la plată de cumpărător, ori recunoscută de acesta. Contractul și anexele demonstrează raportul juridic cu obligațiile reciproce învederându-se că aceste obligații au fost executate, deoarece facturile cuprind date de identificare, suma din acestea însă nu reprezintă creanțe certe, lichide și exigibile. Plata unei părți din suma înscrisă într-o singură factură este nesemnificativă pentru a schimba natura întregii creanțe.
Prin consecință, recursul se vădește a fi nefondat, urmând a se respinge și a se menține sentința instanței de fond, fiind temeinică și legală.
PENTRU ACESTE MOTIVVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de B împotriva sentinței nr. 155/S din 02.04.2008 a Tribunalului Iași - judecător sindic, pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 29.09.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
Grefier
Red.
Tehnored.
2 ex.
22.10.2008
Tribunalul Iași:
- G
Președinte:Radu CremenițchiJudecători:Radu Cremenițchi, Traian Șfabu, Iulia Miler
| ← Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... | Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... → |
|---|
