Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 427/2010. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 427/2010
Ședința publică din 22 februarie 2010
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Augusta Chichișan
JUDECĂTOR 2: Mihaela Sărăcuț
JUDECĂTOR 3: Mirela Budiu
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de debitoarea - SRL, împotriva sentinței civile nr. 1168 din 26.11.2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Bistrița N, în contradictoriu cu intimații - LEASING SA și - administrator judiciar al debitoarei - SRL, având ca obiect procedura insolvenței - deschiderea falimentului în procedură simplificată.
La apelul nominal făcut în cauză nu s-a prezentat nimeni.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul promovat este timbrat cu 19,5 lei taxă judiciară de timbru și timbru judiciar de 0,15 lei.
S-a făcut referatul cauzei, după care, se constată că, în data de 29.01.2010 s-a înregistrat la dosarul cauzei întâmpinare din partea - LEASING SA ( fostă Leasing SA ) prin care s-a solicitat respingerea recursului ca nefondat și judecarea cauzei în lipsă.
În data de 19.02.2010, recurenta prin administrator statutar, a depus la dosarul cauzei un înscris intitulat "" ( 14 -16).
Curtea, în urma deliberării, în baza înscrisurilor existente la dosar apreciază că, prezenta cauză este în stare de judecată, declară închisă faza probatorie și o reține în pronunțare.
CURTEA
Deliberând reține că,
Prin sentința civilă nr.1168 din 26 noiembrie 2009, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Bistrița -N, a aprobat raportul administratorului judiciar B, și în baza art.54 și 107, al.1 din Legea nr.85/2006, a constatat îndeplinite cerințele legale prev.de art.1 alin.2 lit.d din aceeași lege, s-a dispus intrarea debitoarei - SRL B, în faliment în procedură simplificată; în temeiul art.107 al.2 din lege, s-a desemnat lichidator judiciar pe B, care va îndeplini atribuțiunile prev.de art.25, cu o retribuție ce se va stabili pe bază de decont; s-a dispus ridicarea dreptului de administrare al administratorului statutar al societății, precum și indisponibilizarea părților sociale; în temeiul art.113 din legea privind procedura insolvenței, s-a dispus sigilarea bunurilor din averea debitoarei și îndeplinirea celorlalte operațiuni de lichidare; s-a fixat termen maxim de predarea gestiunii către lichidator, împreună cu lista actelor și operațiunilor aferente la 10 decembrie 2009, s-a fixat termen limită pentru întocmirea și afișarea tabelului definitiv consolidat al creanțelor la data de 17 decembrie 2009, s-a dispus îndeplinirea obligațiilor legale prev.de art.107 alin.2 lit.e și f, precum și disp.art.108 sau art.109, după caz, din 85/2006; s-a dispus dizolvarea societății debitoare;
Pentru a pronunța această hotărâre, judecătorul sindic a reținut că prin raportul întocmit în baza art.54 din 85/2006, administratorul judiciar a menționat că administratorul statutar nu a depus la dosar actele și lucrările prev.de art.28 din Legea insolvenței și că încercările de a-l găsi pe administratorul statutar nu a dat rezultate, motiv pentru care a propus intrarea în faliment în procedură simplificată.
De asemenea, constatând că în cadrul procedurii insolvenței deschisă împotriva debitoarei, aceasta nu a depus documentele prev.de art.28 alin.1 din 85/2006, astfel cum era obligată prin disp.art.35 din aceeași lege, precum și că la sediul social nu s-a găsit nici un reprezentant al debitoarei, văzând propunerea administratorului judiciar, în baza art.54 rap.la art.107 din legea insolvenței s-a dispus intrarea debitoarei în procedură simplificată și începerea procedurii falimentului.
Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs debitoarea - SRL B prin care solicită anularea sentinței civile, ca fiind nelegală.
În motivele de recurs se arată că, procedura a fost solicitată de către - LEASING, fără ca debitul pe care această firmă să îndeplinească condițiile prevăzute de lege, să fie certă, lichidă și exigibilă, întrucât societatea debitoare nu recunoaște un număr de 4 facturi emise în mod nelegal de către această firmă, iar în loc să lămurească în instanță debitul pe care îl are de recuperat de la societatea recurentă, a încercat în mod litigios, încercarea introducerii acțiunii de insolvență.
În fapt, arată că este vorba de o factură de reparații, emisă după ce mașina a fost predată de către administratorul firmei, reprezentantului firmei de leasing. În contractul dintre cele două părți se specifică că orice reparații ulterioare vor fi efectuate doar după ce o comisie din care vor face parte reprezentanți ai ambelor părți se vor pronunța.
De asemenea, după predarea-primirea mașinii către firma de leasing, aceasta a continuat să emită facturi, fără a mai exista obiectul contractului, deoarece aceasta nu se mai afla în utilizarea - SRL.
Totodată, firma nu se încadrează prevederilor art.1 alin.2 lit.d din Legea 85/2006, întrucât contrar celor afirmate, nu a primit nici o adresă și nu au fost căutați la adresa indicată unde se află sediul social, societatea continuând să își desfășoare activitatea în mod normal, dovada fiind depunerile efectuate la toate organele statului.
Mai arată recurenta, că își desfășoară activitatea în mod normal, continuu, exceptând perioada decembrie-februarie din cauza specificului activității desfășurate în ultimul timp, iar din această cauză, în condițiile în care se lămurește natura și valoarea debitului către - LEASING. După lămurirea situației debitului, societatea-recurentă, face dovada că valoarea debitului este sub 10000 Ron, și astfel, conform art.3, pct.12 din Legea nr.85/2006, această societate nu mai este îndreptățită să solicite introducerea unei cereri de insolvență, iar în acest moment creanța nu este certă, lichidă și exigibilă.
La data de 29 ianuarie 2010, creditoarea - LEASING SA (fostă Leasing ifn SA), a depus întâmpinare prin care arată că, sentința judecătorului sindic de intrare a debitoarei în faliment prin procedura simplificată este temeinică și legală, dată cu respectarea dispoz.art.54 și 107 alin.1 din Legea nr.85/2006. Contrar afirmațiilor debitoarei, creanța sa, a fost certă, lichidă și exigibilă, născută dintr-un titlu executoriu, respectiv contractul de leasing financiar nr.8304/11.10.2005.
Arată, de asemenea, că, debitoarea se află în eroare când susține că nu recunoaște 4 facturi. Aceste afirmații le-a mai făcut și cu ocazia recursului formulat împotriva sentinței de deschidere a procedurii insolvenței. În primul rând, cuantumul ratelor de leasing au fost cunoscute încă de la încheierea contractului, fiind prevăzute în graficul de plăți, ce constituie anexa 2 la contractul de leasing. În al doilea rând, data predării autovehiculului a fost 16.08.2007, iar după aceasta s-a emis o singură factură fiscală - din 04.09.2007, cu scadența la 11.09.2007, având ca obiect cheltuieli de recuperare a bunului, întrucât debitoarea a refuzat predarea de bună voie la sediul subscrisei, potrivit art.4.7.3 din contract, situație în care a fost nevoita de a apela la o societate de recuperare.
Afirmația că după predarea bunului, s-au emis facturi, este una gratuită. Solicită a se constata că facturile anexate cererii de deschidere a procedurii au date de emitere anterioare datei de preluare a bunului, cu excepția celei având ca obiect cheltuielile de recuperare
Cu privire la faptul că debitoarea nu se încadrează în prevederile art.1 alin.2 lit.d din Legea nr.85/2006, arată că, este una falsă și solicită a fi respinsă. Dacă se face dovada că debitoarea nu s-a aflat în stare de încetare de plăți, îi solicită să achite debitul.
Creditoarea arată că, nu înțelege ce înseamnă că debitoarea își desfășoară activitatea normal, câtă vreme nu a propus nici un plan de reorganizare, nu dispune de bunuri sau mijloace bănești pentru îndestularea tuturor creanțelor creditorilor. Debitul pentru care s-a formulat cerere de deschidere a procedurii insolvenței, a fost de 24.098,74 lei, la nivelul lunii octombrie 2008, adică cu doi ani și trei luni în urmă, iar în perioada urmată, starea de insolvență a fost vădită.
Arată că, solicitarea debitoarei de anulare a sentinței civile recurate, este nefondată și neîntemeiată întrucât, în susținerea anulării, ar fi trebuit să indice motivele de nulitate care poate fi relativă sau absolută, însă aceasta nu face nici o trimitere în acest sens sau să indice temeiul de drept.
Analizând recursul declarat de către debitoarea - SRL B prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor art.304 și 3041.pr.civ. Curtea l-a apreciat ca fiind nefondat pentru următoarele considerente:
Criticile debitoarei - SRL B deși vizează sentința civilă nr.1168/2009 în fapt reiterează motive de nelegalitate și netemeinicie a sentinței civile nr.1305/2008 prin care s-a dispus deschiderea procedurii insolvenței debitoarei; analizarea acestor motive nu este permisă întrucât acestea au constituit obiect a recursului promovat împotriva hotărârii amintite care se opun cu putere de lucru judecat în prezentul recurs.
În aceste condiții, instanța de recurs va analiza doar critica formulată de către debitoarea - SRL B cu privire la intrarea acesteia în faliment în procedura simplificată.
Potrivit art.54 alin.1 și 2 din Legea nr.85/2006, administratorul judiciar va întocmi si va supune judecătorului-sindic, în termenul stabilit de acesta, care nu va putea depăși 30 de zile de la desemnarea sa, un raport prin care sa propună fie intrarea în procedura simplificată, fie continuarea perioadei de observație din procedura generală; raportul va indica dacă debitorul se încadrează în criteriile prevăzute la art. 1 alin. (2) si, în consecință, trebuie supus procedurii simplificate prevăzute de prezenta lege, caz în care va cuprinde documentele doveditoare și propunerea de intrare în faliment în procedura simplificată.
În speță, se poate observa că prin raportul întocmit în conformitate cu dispozițiile legale enunțate anterior, administratorul judiciar al debitoarei a menționat că administratorul statutar nu a depus la dosar actele prevăzute de art.28 din Legea insolvenței și că încercările de a-l găsi pe administratorul statutar nu au dat rezultate iar la sediul social nu s-a găsit nici un reprezentant al debitoarei, astfel că a propus intrarea în faliment în procedură simplificată.
Se poate conchide, așadar, analizând probele administrate în cauză, că ipoteza normei legale instituită de legiuitor prin art.54 și 107 alin.1 din Legea nr.85/2006 este întrunită și ca atare în mod corect judecătorul sindic a încuviințat propunerea administratorului judiciar și a dispus intrarea debitoarei în procedură simplificată și începerea procedurii falimentului.
Pentru toate aceste considerente, Curtea va aprecia recursul declarat de debitoare ca fiind nefondat iar în temeiul art.312 alin.1 pr.civ. raportat la art.8 din Legea nr.85/2006 îl va respinge și va menține în întregime hotărârea recurată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de debitoarea - SRL împotriva sentinței civile nr.1168 din 26.11.2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Bistrița -N, pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 22 februarie 2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
- - - - - - - -
Red./
25.02.2010 - 5 ex.
Jud.fond.
Președinte:Augusta ChichișanJudecători:Augusta Chichișan, Mihaela Sărăcuț, Mirela Budiu
| ← Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... | Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... → |
|---|
