Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 45/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA COMERCIALĂ
DECIZIE Nr. 45
Ședința publică de la 21 Ianuarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Cremenițchi Radu
JUDECĂTOR 2: Șfabu Traian
JUDECĂTOR 3: Poiană Cipriana
Grefier: - -
S-a luat în examinare cererea de recurs comercial formulată de "" B împotriva sentinței comerciale nr. 417/S din 18.10.2007 pronunțată de Tribunalul Iași - judecător sindic.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu se prezintă părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, din care rezultă că, recursul este la primul termen de judecată, tardiv introdus, legal timbrat.
Văzând că la dosar s-a solicitat judecata recursului în temeiul art. 242 Cod procedură civilă, instanța rămâne în pronunțare asupra cererii de față.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului comercial d e față;
Prin sentința comercială nr. 417/S/18 octombrie 2007, pronunțată de Tribunalul Iași judecător sindic - s-a dispus:
Respinge cererea formulată de creditorul B, cu sediul procesual ales în B, B-. - nr. 20, bloc 5, apartament 45, sectorul 4, având ca obiect deschiderea procedurii insolvenței împotriva debitorului Super Internațional L, cu sediul social în sat, comuna.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că:
Verificând din oficiu cererea introductivă se constată că aceasta nu îndeplinește cerința existenței unei creanțe certe, lichide și exigibile, condiție necesară și obligatorie pentru declanșarea procedurii insolvenței, dacă se observă art. 3 pct. 6 din Legea nr. 85/2006.
Chiar dacă Legea nr. 85/2006 nu cere un titlu executoriu, este obligatoriu ca probele cauzei să releve caracterul cert al creanței, respectiv existența ei neîndoielnică și a cuantumului cert, însă în cauză, existența creanței reclamate este discutabilă din punct de vedere juridic întrucât facturile anexate nu îndeplinesc condiția impusă de art. 43 Cod comercial - aceea de a fi acceptate la plată de pretinsul cumpărător.
Facturile anexate ca și avizele de expediție depuse sunt documente întocmite unilateral de creditor ce poartă doar semnătura socială acestuia, astfel că, sumele înscrise în respectivele documente nu reprezintă o creanță certă, lichidă și exigibilă în sensul art. 379 alin. 3 Cod procedură civilă.
Prin urmare, în lipsa unei creanțe certe, ca una din condițiile obligatorii declanșării procedurii Legii nr. 85/2006. cererea creditorului urmează a fi respinsă.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs B, prin reprezentant legal, considerând- nelegală și netemeinică.
În motivarea recursului se susține că mai întâi trebuie reținut că nu prevederile ar. 43 din Codul comercial formulează condiția ca facturile să fie acceptate la plată de pretinsul cumpărător, astfel cum se reține în expozitivul sentinței criticate, ci art. 46 din Codul comercial.
În al doilea rând, este de reținut că judecătorul sindic nu analizat cu atenție avizele de expediție depuse de către recurentă la dosar în administrarea probei cu înscrisuri, reținând în mod greșit împrejurarea că acestea nu au fost însușite de către reprezentantul cumpărătoarei. În realitate, toate avizele de expediție au fost semnate și însușite de către numitul, căruia i se indică seria și numărul buletinului, precum și numărul de înmatriculare al autoturismului și care nu este altul decât, astfel cum rezultă din relațiile oferite de către Oficiul Registrului Comerțului și depuse la dosar, administratorul debitoarei pârâte.
În aceste condiții, este mai presus de orice îndoială faptul că livrarea mărfurilor s-a făcut conform avizelor de expediere aflate la dosar, condiții în care suma pretinsă, reprezentând contravaloarea însumată mărfurilor menționate în avizele de expediție, întrunește exigențele de certitudine, lichiditate și exigibilitate cerute de prevederile Legii nr. 85/2006.
În drept se invocă dispozițiile art. 304 ind. 1 Cod procedură civilă.
Față de aceste motive se solicită admiterea recursului.
Analizând în primul rând dacă declararea recursului s-a făcut în termenul legal de 10 zile prevăzut de legea specială a insolvenței - Legea nr. 85/2006, instanța de recurs constată că recursul, B este tardiv declarat.
Astfel se observă că recurentei i s-a comunicat hotărârea primei instanțe, la 30 octombrie 2007 (fila 30 dosar de fond) iar aceasta a declarat recurs la 16 noiembrie 2007 (fila 46 - 47 dosar de fond) deci peste termenul legal.
În concluzie, instanța de recurs va respinge ca fiind tardiv recursul și va menține sentința primei instanțe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca tardiv, recursul declarat de recurenta B împotriva sentinței comerciale nr. 417/S/18 octombrie 2007 pronunțată de Tribunalul Iași, judecător sindic, în dosarul -, sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 21 ianuarie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
Red.
Tehnored.
02 ex.
08.02.2008
Tribunalul Iași
Jud. sindic
Președinte:Cremenițchi RaduJudecători:Cremenițchi Radu, Șfabu Traian, Poiană Cipriana
| ← Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... | Contestatie faliment - procedura insolventei. Decizia 634/2008.... → |
|---|
