Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 461/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ,
CONTENCIOS ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 461/COM
Ședința publică de la 15 aprilie 2009
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: Nastasia Cuculis
JUDECĂTOR 2: Mihaela Davidencu Șerban
JUDECĂTOR 3: Elena
Grefier -
Pe rol judecarea recursului comercial d eclarat de creditoarea - AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI, cu sediul în B, sector 1,--11, împotrivaSentinței civile nr.7/COM/15.01.2009, pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata debitoare - SC SRL prin lichidator judiciar & Co C, cu sediul în C,-, județul C și intimatul - OFICIUL REGISTRULUI COMERȚULUI, cu sediul în C,-, județ C, având ca obiect procedura insolvenței.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Recursul este motivat, scutit de plata taxei de timbru.
Procedura de citare este legal îndeplinită, potrivit disp. art. 87 și urm. din Codul d e procedură civilă.
În referatul oral făcut asupra cauzei grefierul de ședință învederează că recursul formulat de creditoare este motivat, scutit de plata taxei judiciare de timbru.
Se solicită judecata cauzei în lipsă.
Curtea deliberând față de obiectul recursului apreciază că au calitate procesuală în cauză AVAS B, intimata debitoare SC SRL prin lichidator judiciar. Intimații creditori nu au calitate în recurs, sens în care nu se mai impune citarea acestora.
Constată că nu sunt motive de amânare apreciază dosarul în stare de judecată și rămâne în pronunțare luând act că se solicită judecata cauzei în lipsă.
CURTEA,
Asupra recursului comercial d e față:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Constanța sub nr-, AVAS, în calitate de creditor al debitoarei SC SRL, în faliment, a investit judecătorul sindic cu soluționarea obiecțiunilor la raportul întocmit de către lichidatorul judiciar & CO prin care a arătat că în cauză sunt incidente dispozițiile art.131 din Legea 85/2006, privind închiderea procedurii insolvenței.
A apreciat contestatoarea că se impune continuarea procedurii în sensul parcurgerii tuturor etapelor prevăzute de lege pentru recuperarea creanțelor înscrise în tabelul obligațiilor și finalizate cu promovarea acțiunii în justiție în conformitate cu dispozițiile art.138 din lege.
În drept, au fost invocate dispozițiile art.129 al.1 din Legea nr. 85/2006, art.21 al.3 din Legea nr. 85/2006.
Intimatul lichidator judiciar a formulat întâmpinare, solicitând respingerea obiecțiunilor ca inadmisibile, întrucât raportul criticat nu a fost întocmit conform art.129 din Legea nr.85/2006, ca reflectând operațiunile lichidării, ci conform art.131 din Legea nr.85/2006.
Prin Sentința civilă nr.7/COM/ 15.01.2009, pronunțată de judecătorul sindic au fost respinse ca inadmisibile obiecțiunile formulate de creditoarea Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, în temeiul art. 129 alin. 1 și art. 21 alin. 3 din Legea, împotriva raportului privind închiderea procedurii întocmit de & CO, în calitate de lichidator judiciar al debitoarei
Pentru a pronunța această hotărâre instanța a reținut că otrivit p. art.129 din Legea nr.85/2006 "După ce bunurile din averea debitorului au fost lichidate, lichidatorul va supune judecătorului sindic un raport final însoțit de situațiile financiare finale".
Rezultă astfel că finalizarea lichidării bunurilor din averea debitorului este consemnată în raportul final întocmit de către lichidator.
Raportul final și situațiile financiare finale reprezintă o sinteză a tuturor rapoartelor și planurilor de distribuție parțială întocmite conform art.122 alin.1 și 2 din Legea nr.85/2006.
Din conținutul textului de lege enunțat a reținut judecătorul sindic că raportul final supus obiecțiilor creditorilor, se întocmește doar în cazul în care în patrimoniul debitoarei au existat bunuri care au fost lichidate.
Or, în cazul de față, așa cum s-a arătat în rapoartele întocmite de lichidatorul judiciar, necontestate, în patrimoniul debitoarei nu au fost identificate bunuri care să fie lichidate.
Prin urmare, raportul prin care se propune închiderea procedurii nu este raport final întocmit conform art. 129 din lege, astfel că obiecțiunile creditoarei întemeiate pe dispozițiile acestui text de lege nu pot fi primite.
În același context, nici dispozițiile art.21 din Legea nr.85/2006 nu sunt incidente în cauză, întrucât aceste prevederi legitimează creditorii să formuleze contestații împotrivamăsurilor luatede practicianul în insolvență.
Împotriva acestei hotărâri în termen legal a declarat recurs creditoarea Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, criticând-o ca fiind nelegală și netemeinică.
A arătat recurenta că instanța de fond a apreciat că obiecțiunile sunt inadmisibile, deoarece raportul final a fost formulat în temeiul dispozițiilor art. 131 din Legea nr. 85/2006. Prin acest text de lege, legiuitorul acordă judecătorului sindic posibilitatea de a debloca un context de fapt în care nu s-au plătit sumele datorate, nu s-au găsit bunuri în patrimoniul societății și nici nu există altă modalitate de a procura sumele necesare achitării creanțelor, dar în nici un caz nu se vorbește de vreun raport final în care să se sintetizeze situația economică financiară și contabilă a debitoarei.
În opinia recurentei, obligația întocmirii raportului final, ca act de bază al oricărei proceduri prevăzute de Legea nr. 85/2006, rezidă în mod explicit din interpretarea dispozițiilor art. 129 alin.1, raportat la dispozițiile art. 132 alin.2 teza I din legea menționată.
Raport final poate fi formulat exclusiv în temeiul art. 129 din Legea nr. 85/2006 și nu în temeiul art. 131 din aceeași lege. Astfel, indiferent de temeiul de drept invocat pentru formularea unui raport final, a afirma că nu se pot formula obiecțiuni la acest raport echivalează cu eludarea dreptului la apărare.
În considerarea dispozițiilor art. 131 din Legea nr. 85/2006, măsura propusă de către legiuitor nu reprezintă o amendare a creditorilor care nu avansează sumele necesare cheltuielilor și nicio obligația de închidere a procedurii insolvenței, în condițiile în care nu mai sunt bunuri evidențiate în patrimoniul societății debitoare. Acest text de lege se aplică când nu mai există nicio altă modalitate de a procura sumele necesare acoperirii creanțelor datorate creditorilor.
Prin obiecțiunile formulate, a susținut că această măsură prevăzută de art. 131 mai poate fi amânată, și, în schimb să se procedeze la aplicarea dispozițiilor art. 138 din Legea nr. 85/2006.
Consideră recurenta că lichidatorul judiciar nu a aplicat corect regulile răspunderii instituite de dispozițiile art. 138 și următoarele din Legea nr. 85/2006.
Este evident că aceste fapte trebuie privite în contextul stării de insolvență a debitoarei, ca fiind un complex de cauze sau condiții care au dus sau au favorizat ajungerea societății în încetare de plăți. Prin aceste fapte debitoarea a fost lipsită de lichidități tocmai pentru ca, probabil, a fost administrată cu rea-credință sau cu neglijență, creditorii nemaiputându-și recupera creanțele, scopul acestei dispoziții legale fiind tocmai punerea la îndemâna creditorilor a unor proceduri speciale, prin care să poată să-și acopere creanțele de la persoanele vinovate de ajungerea societății în incapacitate de plată, atât în ceea ce privește judecarea acestora, cât și în ceea ce privește probațiunea, legea instituind prezumții de culpă și de cauzalitate între faptă și prejudiciu.
Pe cale de consecință, solicită recurenta să se dispună admiterea obiecțiunilor în sensul de a dispune refacerea și comunicarea raportului de către lichidatorul judiciar cu consecința continuării procedurii de lichidare a debitoarei cu măsuri care să conducă la recuperarea sumelor datorate de către debitoare.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 304 pct.9 coroborat cu dispozițiile art. 3041din Codul d e pr. Civilă. art. 2, 5 alin.1, art. 136, 138, 140 precum și art. 142 alin.1 din Legea nr. 85/2006.
Intimata legal citată nu a formulat apărări în cauză.
Examinând recursul prin prisma criticilor aduse hotărârii de către recurentă și care au fost încadrate în motivul prevăzut de art.304 pct.9, dar și potrivit dispozițiilor art.3041din Codul d e procedură civilă Curtea constată că este nefondat pentru următoarele considerente:
În conformitate cu dispozițiile art. 129 al.1 din Legea nr. 85/2006"după ce bunurile din averea debitorului au fost lichidate, lichidatorul va supune judecătorului-sindic un raport final însoțit de situațiile financiare finale; copii de pe acestea vor fi comunicate tuturor creditorilor și debitorului și vor fi afișate la ușa tribunalului.Judecătorul-sindic va convoca adunarea creditorilor în termen de maximum 30 de zile de la afișarea raportului final. Creditorii pot formula obiecții la raportul final cu cel puțin 5 zile înainte de data convocării."
În cauză în mod corect a reținut judecătorul sindic că raportul depus de lichidatorul judiciar al debitoarei L nu este un raport final în sensul dispozițiilor enunțate mai sus, care definesc astfel doar raportul realizat după finalizarea operațiunilor de lichidare a bunurilor din averea debitorului, întrucât în procedura simplificată de faliment aplicată față de debitoare, nu s-au executat operațiuni de lichidare a bunurilor și de distribuire a sumelor de bani.
Potrivit art.25 al.1 lit.a din Legea nr. 85/2006 lichidatorul judiciar are ca obligație examinarea activității debitorului asupra căruia se inițiază procedura simplificată în raport cu situația de fapt și întocmirea unui raport amănunțit asupra cauzelor și împrejurărilor care au dus la insolvență, cu menționarea persoanelor cărora le-ar fi imputabilă și a existenței premiselor angajării răspunderii acestora în condițiile art. 138, și supunerea acelui raport judecătorului-sindic într-un termen stabilit de acesta, dar care nu va putea depăși 60 de zile de la desemnarea lichidatorului, dacă un raport cu acest obiect nu fusese întocmit anterior de administratorul judiciar;
Legiuitorul a înțeles prin art.17 săstabilească în sarcina Comitetuluicreditorilor ca atribuții:
a) să analizeze situația debitorului și să facă recomandări adunării creditorilor cu privire la continuarea activității debitorului și la planurile de reorganizare propuse;
c) să ia cunoștință despre rapoartele întocmite de administratorul judiciar sau de lichidator, să le analizeze și, dacă este cazul, să facă contestații la acestea;
Conform dispozițiilor art.11 din Legea nr. 85/2006 printre principalele atribuții ale judecătorului-sindic este prevăzută și cea de soluționare acontestațiilor formulate la rapoartele administratorului judiciar sau ale lichidatorului;
În deplină concordanță cu dispozițiile enunțate mai sus Curtea apreciază că împotriva unui astfel de raport doar comitetul creditorilor era îndreptățit să formuleze contestație astfel că în mod corect judecătorul sindic a considerat că împotriva unui raport întocmit de lichidatorul judiciar care nu are caracterul unui raport final așa cum cer dispozițiile art.129 din lege, un creditor nu are deschisă calea obiecțiunilor.
Pe cale de consecință, neexistând motive de nelegalitate a hotărârii atacate, Curtea apreciază că recursul este nefondat, urmând ca în temeiul art.312 Cod pr.civilă să fie respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondatrecursul formulat de creditoarea AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI, cu sediul în B, sector 1,--11, împotrivaSentinței civile nr.7/COM/15.01.2009, pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata debitoare - SC SRL prin lichidator judiciar & Co C, cu sediul în C,-, județul C și intimatul - OFICIUL REGISTRULUI COMERȚULUI, cu sediul în C,-, județ
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 15 aprilie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - - | Judecător, - - |
Grefier, |
Jud.fond.
tehnoredactat dec.jud.-- -
Președinte:Nastasia CuculisJudecători:Nastasia Cuculis, Mihaela Davidencu Șerban, Elena
| ← Insolventa societati comerciale pe actiuni. Decizia 386/2009.... | Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... → |
|---|
