Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 466/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA COMERCIALĂ
DECIZIA COMERCIALĂ Nr. 466/2008
Ședința publică de la 01 Octombrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Doina Hârceagă
JUDECĂTOR 2: Eugenia Florescu
JUDECĂTOR 3: Gilica Popescu
Grefier - -
Pe rol se află soluționarea recursurilor formulate de debitoarea Sibiu și creditoarea AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI B împotriva Sentinței comerciale nr. 818/C din 30 aprilie 2008 pronunțată de judecătorul sindic din cadrul Tribunalului Sibiu în Dosar nr- (nr. în format vechi 59/2005).
La apelul nominal părțile lipsesc.
Procedura de citare este îndeplinită.
Curtea, având în vedere actele și lucrările dosarului și cererea recurenților de judecare în lipsă, constată cauza în stare de judecată și o lasă în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursurilor de față:
Prin Sentința nr. 818/30 aprilie 2008, judecătorul sindic din cadrul Tribunalului Sibiua obligat pe pârâtul la 527.772, 68 către societatea SRL Sibiu reprezentând datorii către creditorii acesteia neacoperite din activul său patrimonial întrucât, în urma inventarierii, lichidatorul judiciar nu a mai identificat bunuri pentru a fi lichidate, din motive imputabile pârâtului. Prin aceeași sentință, judecătorul sindic a închis procedura falimentului față de debitoarea SRL Sibiu SA constatând că nu are bunuri care să fie valorificate.
Împotriva sentinței, a declarat recurs SRL Sibiu care, prin mandatarul avocat a indicat un sediu ales, contrar dispozițiilor imperative prevăzute de Legea nr.26/1990, Legea nr.31/199 și Legea nr.85/2006 și a cerut judecarea în lipsă, precum și creditoarea AVAS B care susținut că judecătorul sindic avea obligația prevăzută de art. 142 alin. 1 și 2 din Legea nr. 85/2006, ca înainte de închiderea procedurii falimentului să desemneze un executor judecătoresc căreia să-i pună la dispoziției tabelul creditorilor pentru ca în baza acestuia să procedeze la executarea silită a bunurilor proprietatea fostului administrator al debitoarei.
S-a susținut că închiderea procedurii fără desemnarea executorului judecătoresc pune în imposibilitate recurenta de porni urmărirea silită asupra bunurilor din patrimoniul fostului administrator cu scopul îndestulării creanțelor rămase neacoperite, în condițiile în care lichidatorul judiciar este descărcat de sarcini odată cu închiderea procedurii, astfel că nu poate fi obligat să contacteze executorul judecătoresc.
În drept s-au invocat dispozițiile art. 299- 316 Cod pr. civ. și Legea nr. 85/2006, solicitând judecarea recursului în lipsă.
1. Cu referire la recursul SRL Sibiu astfel cum a fost formulat, se reține că este inadmisibil urmând a-i fi aplicat fine de neprimire pentru considerentele ce urmează.
În procedura lichidării judiciare totale, organismele interne ale societății dispar, iar ca efect al lichidării bunurilor și al transferării fondului bănesc obținut într-un cont deschis pe numele lichidatorului, societatea pierde personalitatea juridică, devine relevantă calitatea de creditori a asociaților ale căror creanțe reprezentând investiția în societate, sunt subordonate celor ale terților creditori, iar titularul operațiunilor patrimoniale sau administrative efectuate în sensul invers decât cele efectuate în procedura de constituire a societății, este mandatarul desemnat de judecătorul sindic.
Prin urmare, în procedura executării silite concursuale prin lichidarea totală, societatea debitoare nu mai are legitimare procesuală activă sau pasivă, ea însăși fiind supusă executării.
După ultimul act de lichidare, se întocmește bilanțul contabil al lichidării și raportul final care, dacă sunt aprobate, fundamentează închiderea procedurii de executare față de fosta societate debitoare, iar radierea acesteia din registrul comerțului dovedește că societatea nu mai există.
Dacă din bilanțul de lichidare rezultă un pasiv neacoperit, creditorii se pot îndrepta împotriva celor pe care îi consideră vinovați de comiterea delictelor comerciale descrise de Legea nr.64/1995 incidentă cauzei de față.
Într-o astfel de ipoteză, cererea având ca obiect atragerea răspunderii delictuale urmează procedura de drept comun, iar calitățile de reclamant și de pârât aparțin acelor persoane în al căror patrimoniu se localizează prejudiciu suferit consecutiv neacoperirii creanței din vina pârâtului.
În această procedură, reclamantul trebuie să descrie materialmente fapta comisă și să facă dovada existenței condițiilor cerute de art.998, 999 Cod civil.
În speță, judecătorul sindic a reținut că pârâtul nu a justificat lipsa din patrimoniul societății a bunurilor și nu a dat curs invitației lichidatorului judiciar de a preda, la sediul societății, registrele și toate documentele privitoare la evidența contabilă.
Pârâtul nu a cerut administrarea dovezilor prin care să combată cele reținute în sarcina sa, și nici nu a declarat recurs împotriva sentinței, iar în recursul înaintat pe numele fostei societăți a cerut judecarea în lipsă, astfel că nu a furnizat curții argumente juridice care să conducă la modificarea sau casarea sentinței.
2. Nici recursul creditoarei AVAS B nu este fondat pentru motivele ce urmează.
Procedura față de debitoare s-a deschis la 26 aprilie 2005, fiind astfel guvernată de prevederile Legii nr. 64/1995 republicată la 17 noiembrie 2004.
Prin urmare, sentința atacată are ca temei de drept, art. 140 din Legea nr. 64/1995 republicată la 17 noiembrie 2004, sens în care judecătorul sindic s-a referit greșit la dispozițiile Legii nr.85/2006 care nu sunt incidente speței de față, deoarece erau inexistente la data deschiderii și a derulării procedurii.
Cu alte cuvinte, criticile nu pot fi primite întrucât prin ele recurenta solicită curții să aplice retroactiv legea, contrar imperativului prevăzut de art.15 alin.2 din Constituția României și de art.1 Cod civil, și să dispună măsuri ce contravin de asemenea, principiilor constituționale care circumscriu sfera atribuțiile puterii judecătorești.
În acest sens, CEDO și CJCE au interpretat dispozițiile Tratatului d l Roma, invocând necesitatea respectării principiului certitudinii dreptului ca garanție a accesului efectiv la instanță.
Cu alte cuvinte, dacă actul normativ intern încalcă principiile constituționale și/sau ale legislației europene, judecătorul național este dator să dea efect prioritar legii europene.
CJCE a definit misiunea judecătorului național confruntat cu problema contrarietății între un act normativ național și o dispoziție comunitară statuând că: "orice judecător național sesizat în cadrul competentei sale, are obligația de a aplica integral dreptul comunitar și de a proteja drepturile pe care acesta le conferă particularilor, lăsând neaplicată orice dispoziție eventual contrară a legii naționale"(cazurile Internazionale, en, -Enel și ).
Așadar, recurenta avea obligația să observe că legea nouă nu retroactivează, iar pe fondul cererii, că nici un creditor nu poate pretinde instanței judecătorești să efectueze pe cheltuială proprie, operațiunile și formalitățile care țin de diligența creditorului, singurul interesat să execute creanța față de debitorul său, în condițiile codului d e procedură civilă sau a altor legi care prevăd o procedură specială de executare silită.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE
Respinge recursurile formulate de debitoarea SC "" SRL și creditoarea AVAS B împotriva sentinței comerciale nr. 818/C/30.04.2008 pronunțată de judecătorul sindic din cadrul Tribunalului Sibiu în dosar nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 1.10.2008.
Președinte, Judecător, Judecător
- - - - - -
Grefier,
- -
Red.și dact.
Jud fond
Președinte:Doina HârceagăJudecători:Doina Hârceagă, Eugenia Florescu, Gilica Popescu
| ← Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... | Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... → |
|---|
