Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 496/2008. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
Decizie nr. 496/
Ședința publică din 29 Mai 2008
Completul compus din:
- Președinte
- Judecător
- Judecător
Grefier -
Pe rol judecarea recursului formulat de creditoarea DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE M, cu sediul în Tg.-M, str.-.-, nr.1-3, prin reprezentanții legali, împotriva Sentinței comerciale nr. 299/27 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Comercial Mureș în dosarul nr-.
La apelul nominal se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei constatându-se că recursul este declarat și motivat în termenul procedural, fiind scutit de plata taxei judiciare de timbru, după care instanța, față de actele și lucrările dosarului, precum și cererea creditoarei-recurente DGFP M de a se judeca și în lipsă conform art.242 alin.2 pr.civ. o reține în pronunțare.
CURTEA,
Prin sentința nr.299/27 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Comercial Mureș în dosarul nr- s-a constatat că raportul final depus de lichidatorul judiciar, astfel cum acesta a fost completat prin suplimentul din data de 25 oct. 2007, în prezenta procedură de insolvență a debitoarei SC "" SRL Târnăveni, a fost aprobat irevocabil prin efectul Deciziei nr. 191/R din 4 martie 2008 pronunțată de către Curtea de Apel Tg.-M, s-a dispus închiderea procedurii de faliment deschisă pe seama acestei debitoare și radierea ei din registrul comerțului.
Pentru a pronunța această hotărâre judecătorul sindic a reținut următoarele:
După cum s-a consemnat în încheierea din data de 14 februarie 2008 dată în cauza de față, judecătorul sindic a aprobat prin Sentința nr. 1638/29 noi. 2007 raportul final prezentat de lichidatorul judiciar, care a cuprins solicitarea în concluzia raportului de închidere a procedurii de faliment față de debitoarea SC "" SRL Târnăveni, cu efectul radierii acestui comerciant din respectiva evidență specială. Soluția aprobării raportului final a venit după ce în prealabil, au fost respinse obiecțiile la respectivul raport final depus de lichidator, obiecții formulate de către creditoarea Leasing Romania SA B, și respectiv DGFP
Hotărârea de aprobare a raportului final cât și soluția instanței de recurs au avut la bază constatarea că în patrimoniul debitoarei nu mai sunt bunuri sau valori urmăribile care să justifice continuarea procedurii în vederea obținerii de noi fonduri. De asemenea s-a reținut că nu mai sunt nici fonduri ori alte lichidități nedistribuite. În cauza de față nici lichidatorul judiciar dar nici cei doi creditori, nu au făcut referire la existența reală a vreunui activ sau altă valoare din patrimoniul debitoarei, care să formeze obiectul urmăririi silite și valorificării efective prin lichidare, în vederea obținerii și apoi distribuirii vreunei sume pentru stingerea creanțelor existente. Deci, judecătorul sindic nu putea dispune pe calea admiterii obiecțiilor și infirmarea raportului final ca lichidatorul să facă în continuare demersuri de realizare a acestor creanțe.
Încheierea prin care s-a aprobat raportul final a devenit irevocabilă prin efectul Deciziei nr. 191/R din 4 martie 2008 pronunțată de către Curtea de Apel Tg.-M care a respins recursul declarat de creditoarea DGFP M împotriva soluției judecătorului sindic
Față de cele arătate și constatate, judecătorul sindic apreciază că în acest moment au devin incidente dispozițiile art. 132 al 2 din Legea 85/2006, text care prevede: "O procedură de faliment va fi închisă atunci când judecătorul sindic a aprobat raportul final, când toate fondurile sau bunurile din averea debitorului au fost distribuite și când fondurile ne reclamate au fost depuse la bancă". Același articol adaugă: "În urma unei cereri a lichidatorului, judecătorul sindic va pronunța o sentință, închizând procedura, iar în cazul persoanelor juridice dispunând și radierea acestora."
Se impunea așadar admiterea propunerii lichidatorului judiciar privind închiderea procedurii, iar în temeiul art. 135 din lege, prezenta hotărâre urmând să fie notificată debitoarei, direcției teritoriale a finanțelor publice de la nivelul județului și oficiului comerțului pentru efectuarea mențiunii radierii.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs creditoarea M solicitând modificarea hotărârii, în sensul admiterii obiecțiunilor, a respingerii raportului final întocmit de lichidatorul judiciar desemnat în cauză, cu consecința continuării procedurii instituită de Legea nr.85/2006.
DGFP M prin cererea de recurs formulată susține că lichidatorul judiciar nu a depus suficiente diligențe pentru punerea în executare a hotărârii de angajare a răspunderii administratorului și prin închiderea procedurii scopul prevăzut de disp.art.2 din Legea nr.85/2006, acela al recuperării creanțelor nu a fost atins.
Analizând hotărârea sub aspectul motivelor invocate de recurentă instanța constată că nu se aduce nici un argument de natură să justifice aceste obiecții la raportul final și continuarea procedurii, nu indică nici un bun aparținând administratorului sau societății debitoare pentru a i se putea imputa lichidatorului judiciar că nu a depus suficiente demersuri în identificarea bunurilor și executarea hotărârii de angajare a răspunderii materiale.
Se invocă doar argumente cu de principiu ale legii insolvenței care nu se contestă dar se face abstracție de datele concrete ale dosarului, date din care rezultă toate demersurile pe care lichidatorul le-a efectuat pentru identificarea și valorificarea bunurilor aflate în patrimoniul societății debitoare inclusiv demersuri pentru punerea în executare a hotărârii de angajare a răspunderii.
Se susține de asemenea de către recurentă că odată închisă procedura de faliment nu se mai poate recupera pasivul debitorului întrucât acesta poate fi recuperat doar în cadrul procedurii și nu după închiderea acesteia.
Aceste susțineri ale recurentei nu pot fi primite deoarece prin art.142 alin.2 din lege legiuitorul a transferat această obligație executorului judecătoresc care trebuie să procedeze la repartizarea sumelor în conformitate cu prevederile legii privind procedura insolvenței în temeiul tabelului definitiv consolidat de creanțe pus la dispoziția sa de către lichidator și aceasta chiar după închiderea procedurii falimentului.
Punerea la dispoziția executorului judecătoresc a tabelului definitiv consolidat al creanțelor sunt menite să acopere creanțele creditorilor astfel că executarea silită după închiderea procedurii falimentului nu contravine scopului prevăzut de art.2 din lege pentru care s-a instituit procedura. Închiderea procedurii de către judecătorul sindic în condițiile prevăzute de art.132 din Legea nr.85/2006 se justifică prin aceea că în patrimoniul debitoarei nu mai sunt alte bunuri care ar putea fi valorificate iar o eventuală executare silită poate fi pornită atunci când oricare dintre creditori descoperă alte bunuri care n-au putut fi identificate în cursul procedurii.
Prin urmare Curtea de Apel Tg.-M apreciază criticile recurentei asupra raportului final întocmit de către lichidator ca fiind nefondate, așa cum corect a reținut și prima instanță, astfel că în baza disp.art.312 alin.1 pr.civ. rap. la art.316 din același cod, va respinge recursul ca nefondat și va menține soluția primei instanțe ca temeinică și legală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul formulat de M, cu sediul în Târgu-M,--3, județul M, împotriva sentinței comerciale nr.299/27 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Comercial Mureș în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 29 Mai 2008.
PREȘEDINTE: Nemenționat | Judecător, | Judecător, |
Grefier, |
Red.
Tehn.
2 exemplare
25.06.2008
Jud.fond.
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
| ← Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... | Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... → |
|---|
