Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 2/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALA,DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV SI FISCAL
DOSAR NR-
DECIZIE CIVILĂ NR. 2.320/2009
Ședința publică din data de 05 octombrie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Mirela Budiu
JUDECĂTOR 2: Augusta Chichișan
JUDECĂTOR 3: Mihaela Sărăcuț
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de creditoarea - - CONSTRUCȚII SRL, împotriva încheierii comerciale nr. 1158 din 25.03.2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Comercial Cluj, în contradictoriu cu intimații - IMOBILIARE SRL și JUDICIAR având ca obiect procedura insolvenței - deschiderea procedurii insolvenței.
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților litigante de la dezbateri.
Procedura de citare este îndeplinită.
Recursul promovat este legal timbrat cu taxă judiciară de timbru în sumă de 19,5 lei și timbru judiciar in valoare de 0,15 lei.
S-a făcut referatul cauzei, după care, se constată că, în data de 01 octombrie 2009 s-a depus la dosarul cauzei poziția procesuală a administratorului judiciar al debitoarei, JUDICIAR.
Curtea,în urma deliberării,în baza înscrisurilor existente la dosar și reținând poziția procesuală a părților care solicită judecarea cauzei în lipsă, potrivit dispozițiilor art.242 alin.2 pr.civ. apreciază că, prezenta cauză este în stare de judecată, declară închisă faza probatorie și o reține în pronunțare.
CURTEA:
Prin încheierea comercială nr. 1.158 din 25.03.2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Comercial Cluj, s-a numit administrator judiciar provizoriu pe JUDICIAR care a fost obligat să îndeplinească atribuțiile prevăzute de art. 20 din Legea nr. 85/2006, punându-i-se în vedere să procedeze la stabilirea termenelor prevăzute de art. 62 din Legea nr. 85/2006, potrivit nevoilor procedurii.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că, prin sentința comercială nr. 3.100/2008 pronunțată la data de 29 octombrie 2008 au fost respinse ca neîntemeiate contestațiile formulate de debitoarea IMOBILIARE și au fost admise cererile formulate de creditoarele și - CONSTRUCTII, fiind dispusă deschiderea procedurii insolvenței în forma generală împotriva debitoarei IMOBILIARE și fiind numit în calitate de administrator judiciar JUDICIAR.
Prin decizia civilă nr. 1.113/2009 pronunțată la data de 24 martie 2009 în dosarul nr- al Curții de APEL CLUJa fost admis recursul declarat de creditoarea - CONSTRUCȚII C-N împotriva sentinței comerciale nr. 3.100/29.10.2008, care a fost casată parțial și s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe, sub aspectul desemnării motivate a administratorului judiciar provizoriu.
Analizându-se actele dosarului prin prisma celor reținute de către instanța de casare, judecătorul sindic a reținut următoarele:
Curtea de APEL CLUJa admis recursul declarat de creditoarea - CONSTRUCȚII C-N împotriva sentinței comerciale nr. 3100/2008, apreciind că judecătorul sindic nu s-a pronunțat asupra desemnării motivate a administratorului judiciar provizoriu.
Argumentația inserată în decizia comercială nr. 1.113/24 martie 2009 l-au făcut pe judecătorul sindic să aprecieze că în cauză nu sunt incidente disp. art. 24 alin. 1.pr.civ. care reglementează situația în care magistratul a pronunțat o hotărâre în pricină.
Curtea de APEL CLUJa considerat că judecătorul sindic nu și-a spus părerea cu privire la desemnarea administratorului judiciar, nefiind astfel respectate disp. art. 11 din Legea nr. 85/2006.
Acesta este motivul pentru care judecătorul sindic reinvestit cu cererea de desemnare a administratorului judiciar a apreciat că poate să o judece el însuși, fără a fi necesară invocarea incidentului procedural anterior menționat.
În privința desemnării administratorului judiciar care să gestioneze procedura insolvenței deschisă împotriva debitoarei IMOBILIARE s-au menționat următoarele:
Potrivit art. 11 lit. c din Legea nr. 85/2006, judecătorul sindic trebuia să se pronunțe, motivat, prin sentința de deschidere a procedurii cu privire la desemnarea dintre practicienii de insolvență care au depus ofertă de servicii, a administratorului judiciar provizoriu.
În acest sens, criteriile oferite de textul de lege sunt: ofertele de servicii depuse de practicieni, cererile depuse de creditori sau de către debitori dacă cererea introductivă îi aparține.
Judecătorul sindic a apreciat că aceste criterii impuse de legiuitor sunt orientative, opțiunea desemnării practicianului în insolvență revenindu-i în această fază procesuală exclusiv judecătorului sindic căruia i-a fost repartizat dosarul.
Alegerea făcută de către creditor poate constitui doar un argument în alegerea făcută de către judecătorul sindic și nu constituie criteriul absolut ce trebuie avut în vedere pentru desemnarea administratorului judiciar.
Chiar dacă insolvența este o procedură specială prin care se urmărește valorificarea intereselor creditorilor, drepturile acestora nu trebuiau exercitate abuziv, simplul fapt că cererea formulată de către aceștia cu privire la insolvența debitorului a fost admisă neconstituind un argument absolut care să impună judecătorului sindic conformarea în ceea ce privește practicianul în insolvență.
Dintre ofertele existente la dosarul cauzei s-a apreciat că pentru bunul mers al procedurii și implicit pentru valorificarea intereselor tuturor creditorilor, s-a impus a fi aleasă oferta depusă de JUDICIAR, practician în insolvență care a demonstrat de-a lungul timpului, în cauzele pe care le-a gestionat, profesionalism, seriozitate și o cunoaștere temeinică a obligațiilor impuse de Legea nr. 85/2006.
Colaborarea profesională anterioară pe care judecătorul sindic a avut-o cu acest practician a avut un rol hotărâtor în desemnarea acestuia în prezenta cauză, dată fiind complexitatea ei preconizată.
A fost real faptul că cele două creditoare la solicitarea cărora a fost deschisă procedura insolvenței au solicitat desemnarea în calitate de practician în insolvență a unei alte persoane, dar, așa cum s-a arătat anterior, alegerea făcută de către creditori nu este obligatorie pentru judecătorul sindic, putând constitui doar un reper pentru a facilita alegerea făcută de către instanță.
În sprijinul argumentației arătate vine și modificarea legislativă introdusă prin nr.OG 173/19.11.2008 publicată în Monitorul Oficial nr. 792/26.11.2008, în privința art. 11 lit. c și d din Legea nr. 85/2006, care conferă creditorilor care reprezintă majoritatea masei credale posibilitatea de desemna un alt administrator/lichidator decât cel provizoriu.
S-a subliniat faptul că deschiderea procedurii insolvenței față de debitoare a avut loc la 29 octombrie 2008, anterior modificărilor legislative menționate, astfel încât teza finală a art. 11 lit. c din Legea nr. 85/2006, în forma actualizată, nu poate să fie avută în vedere la acest moment, chiar dacă motivarea judecătorului sindic intervine ulterior publicării în Monitorul oficial al nr.OUG 173/2008.
Față de toate aceste considerente, judecătorul sindic a apreciat că procedura insolvenței deschisă împotriva debitoarei IMOBILIARE s-a impus a fi administrată de către JUDICIAR, practician în insolvență care și-a depus oferta de servicii la dosar și care se bucură de o bună reputație atât în cadrul, cât și în rândul colaboratorilor.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs creditoarea - CONSTRUCȚII C-N, solicitând casarea parțială a hotărârii atacate, în ceea ce privește desemnarea administratorului judiciar provizoriu care să îndeplinească atribuțiile prevăzute de art. 20 în procedura privind IMOBILIARE și desemnarea în calitate de administrator judiciar provizoriu a practicianului Casa de Insolvență Transilvania care are oferta depusă la dosarul cauzei, invocând în drept dispozițiile art. 304 pct. 1 și 9.pr.civ.
Dezvoltându-și motivele de recurs, creditoarea a menționat că otărârea a fost dată de un judecător incompatibil, instanța nefiind alcătuită potrivit dispozițiilor legale, hotărârea fiind pronunțată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii.
În aceste condiții, creditoarea arată că hotărârea recurată este dată de același judecător sindic care a dat și hotărârea casată și trimisă spre rejudecare, încălcând astfel dispozițiile art. 12 alin. 2 din Legea insolvenței, raportat și la prevederile art. 24 alin. 1 din pr.civ. privitoare la incompatibilitatea judecătorului și prin urmare la interdicția de a lua parte la judecarea aceleiași pricini în rejudecare.
Motivele cuprinse în hotărârea atacată prin care judecătorul sindic nu s-a considerat incompatibil raportat la argumentația inserată în decizia comercială nr. 1113/24.03.2009 nu pot fi primite vizavi de textele legale referitoare la incompatibilități, enumerate, care sunt foarte clare. Acestea nu lasă loc de excepții legate de argumentația instanței de control.
Mai mult decât atât, susține creditoarea, motivarea nu poate fi primită, întrucât Curtea de APEL CLUJa pronunțat casarea în 24.03.2009, iar judecătorul sindic a pronunțat hotărârea atacată chiar a doua zi în 25.03.2009 când nu era disponibilă încă motivarea hotărârii, fapt care reiese și din cuprinsul încheierii atacate în care se arată că s-a depus în 25.03.2009 "un extras de pe site-ul Curții de Apel".
O altă critică formulată de creditoare se referă la faptul că judecătorul sindic a desemnat practicianul în insolvență cu nerespectarea prevederilor art. 11 lit. din Legea insolvenței, text legal la data rejudecării, respectiv 25.03.2009, apreciindu-se că acesta era de imediată aplicare.
În acest context, creditoarea consideră că fiind clară prevederea legală care impune și nu lasă la aprecierea judecătorului sindic numirea unui alt practician decât cel solicitat de creditor sau cel solicitat de debitor, dacă cererea îi aparține, astfel cum se susține eronat în motivarea încheierii atacate. Simpla posibilitate a creditorilor de a înlocui administratorul judiciar ulterior în cadrul adunării nu este de natură a infirma natura imperativă a textului privitor la desemnare.
Prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei, administratorul judiciar desemnat al -" Imobiliare"SRL, Judiciar, a solicitat respingerea recursului, relevându-se că nu este incidentă incompatibilitatea judecătorului sindic, în condițiile în care casarea parțială a hotărârii a fost dispusă doar sub aspectul desemnării motivate a administratorului judiciar provizoriu. De asemenea, s-a invederat că în cadrul ședinței adunării creditorilor din data de 26.06.2009, creditorii prezenți, reprezentând majoritatea creanțelor deținute împotriva societății debitoare, și-au exprimat votul în vederea confirmării administratorului judiciar provizoriu desemnat de către judecătorul sindic.
Analizând recursul formulat din prisma motivelor invocate, Curtea l-a apreciat ca fiind fondat din următoarele considerente:
Prin sentința comercială nr. 3100 din 29 octombrie 2008 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Comercial Clujs -au respins ca neîntemeiate contestațiile formulate de debitoarea - IMOBILIARE SRL.
S-au admis cererile formulate de creditoarele - SRL, și - - CONSTRUCTII SRL și s-a dispus deschiderea procedurii insolvenței în forma generală împotriva debitoarei - IMOBILIARE SRL, fiind numit administrator judiciar JUDICIAR pentru îndeplinirea atribuțiilor prevăzute de art. 20 din lege.
Pentru a dispune astfel, judecătorul sindic a reținut că, creditoarele - SRL și - - SRL au învestit instanța cu cereri de deschidere a procedurii insolvenței împotriva debitoarei - IMOBILIARE SRL, invocând pe de o parte, existența unor creanțe certe, lichide și exigibile, iar pe de altă parte, starea de insolvență în care se află aceasta.
Apreciind că prezumția de insolvență instituită prin prevederile art.3 pct.1 lit. a din Legea nr.85/2006 nu a fost răsturnată prin probațiunea administrată de către debitoare și că cele două creditoare au dovedit îndeplinirea cerințelor pentru a solicita deschiderea procedurii insolvenței, cererile au fost admise conform dispozitivului.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs creditoarea - - CONSTRUCȚII SRL, solicitând admiterea acestuia, casarea parțială a hotărârii atacate privind desemnarea administratorului judiciar, relevându-se că și-a manifestat opțiunea privind desemnarea in cauză a unui alt administrator judiciar, opțiune care a fost ignorată de judecătorul sindic.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate și având în vedere dispozițiile art. 3041Cod procedură civilă, Curtea de apel a constatat că este fondat pentru următoarele considerente:
Critica creditorului recurent - - CONSTRUCȚII SRL C-N vizează aspectul desemnării administratorului judiciar provizoriu în procedura insolvenței debitoarei - IMOBILIARE SRL.
Potrivit art. 11 alin (1) lit c din Legea nr. 85/2006 printre principalele atribuții ale judecătorului sindic se enumeră și aceea de desemnare motivată prin sentința de deschidere a procedurii, dintre practicienii în insolvență care au depus ofertă de servicii în acest sens la dosarul cauzei, a administratorului judiciar provizoriu sau după caz, a lichidatorului care va administra procedura până la confirmarea ori înlocuirea sa de către adunarea creditorilor. În vederea desemnării provizorii a administratorului judiciar, judecătorul sindic va ține cont de toate ofertele de servicii depuse de practicieni, de cererile în acest sens depuse de creditori și, după caz, de debitor, dacă cererea introductivă îi aparține.
Această atribuție reprezintă una dintre cele mai reprezentative, deoarece judecătorul sindic are rolul de a supraveghea activitatea administratorului judiciar provizoriu sau a lichidatorului, stabilindu-i în același timp și renumerația al cărei cuantum va fi fixat potrivit criteriilor stabilite prin legea de organizare a profesiei de practician în insolvență.
Judecătorul sindic, prin hotărârea recurată, a procedat la desemnarea administratorului judiciar provizoriu fără a ține seamă de cerințele impuse de prevederile art. 11 alin (1) lit c din Legea nr. 85/2006. Astfel, acesta a desemnat ca administrator judiciar pe JUDICIAR, deși hotărârea nu cuprinde motivele care au stat la baza acestei desemnări, atâta timp cât în cauză și-au depus oferte mai mulți practicieni în insolvență.
Pe de altă parte, nu s-a ținut seama de cererea expresă formulată de unul dintre creditorii care au solicitat deschiderea procedurii, respectiv recurenta - - CONSTRUCȚII SRL C-
Totodată, în cauză s-au apreciat ca fiind incidente prevederile art. 261 alin (1) Cod procedură civilă, în sensul că hotărârea pronunțată de judecătorul sindic în ceea ce privește desemnarea administratorului judiciar provizoriu nu cuprinde motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței pentru pronunțarea acestei soluții.
Din această perspectivă, hotărârea recurată a fost apreciată ca nelegală, deoarece, în lipsa motivării, instanța de control judiciar nu poate exercita controlul judiciar cu privire la desemnarea administratorului judiciar provizoriu.
Ca atare, în urma admiterii recursului, dosarul a fost restituit judecătorului sindic, în vederea desemnării motivate a administratorului judiciar, fiind pronunțată decizia civilă nr.1113/24.03.2009 a Curții de APEL CLUJ, dosar nr-.
Urmare a trimiterii cauzei spre rejudecare, judecătorul sindic desemnat să administreze procedura insolvenței debitoarei -" Imobiliare"SRL, a pronunțat încheierea comercială nr.1158 din 25.03.2009, care face obiectul prezentului recurs, numind administrator judiciar provizoriu al debitoarei pe Judiciar, considerând că alegerea făcută de către un creditor în privința desemnării practicianului în insolvență, poate constitui doar un argument în alegerea făcută de către judecătorul sindic și nu constituie criteriu absolut, ce trebuie avut în vedere pentru desemnarea administratorului judiciar. Această apreciere a fost făcută în funcție de normele legale în vigoare la momentul pronunțării hotărârii de deschiderii procedurii insolvenței.
De asemenea, s-a motivat desemnarea aceluiași administrator judiciar prin profesionalismul de care acesta a dat dovadă, în cursul colaborării anterioare cu judecătorul sindic al cauzei, raportat și la complexitatea ei.
De altfel, dacă creditorii sunt nemulțumiți de alegerea făcută la deschiderea procedurii, au posibilitatea de a proceda la înlocuirea lui, în conformitate cu disp.art.11 lit.d din Legea nr.85/2006.
Recursul declarat de către creditoarea -"- Construcții"SRL împotriva acestei hotărâri, este apreciat ca fiind întemeiat, din perspectiva prev. art. 304 pt.1, rap.la art. 12 alin. 2 din Legea nr. 85/2006 și art. 24 alin.1 pr.civ. apreciindu-se că judecătorul sindic s-a pronunțat în cauză cu nesocotirea dispozițiilor procedurale referitoare la incompatibilitate.
Astfel, părțile care se adresează unei jurisdicții sunt îndreptățite la o legală și corectă judecată, care depinde nu numai de pregătirea judecătorului, dar și de imparțialitatea sa.
implică absența unei păreri preconcepute a judecătorului cu privire la litigiul respectiv, astfel încât părțile să fie apărate împotriva convingerilor personale ale acestuia.
Legiuitorul a răspuns acestei necesități prin reglementarea instituțiilor incompatibilității abținerii și recuzării, toate privind aspectul "calitativ" al compunerii completului de judecată.
După cum s-a arătat în doctrină, pornind de la anumite date concrete, subiective, legate de faptul că un judecător a mai avut ocazia să analizeze pricina respectivă, s-a ajuns la determinarea cazurilor în care se prezumă faptul că magistratul nu poate fi imparțial, ceea ce impune ca el să nu mai facă parte din completul de judecată.
Incompatibilitatea se apreciază în concret, în funcție de datele dosarului, iar potrivit art.24 pr.civ. există trei cazuri de incompatibilitate, în speță interesând cel de al doilea, referitor la interdicția unui judecător care a pronunțat o hotărâre de a lua parte la judecarea aceleași pricini, în caz de rejudecare după casare.
-se această instituție procesuală, s-a arătat că se presupune că o persoană care și-a exprimat o dată părerea asupra unei cauze, într-unul din modurile expres legiferate, numai cu greu și-o va schimba și de aceea nu este indicat să mai ia parte la judecarea ei.
Deși Codul d e procedură civilă nu face distincție, în caz de casare cu trimitere, în privința soluției date de judecător, în doctrină și practică s-a statuat în mod constant în sensul în care există incompatibilitate numai atunci când judecătorul s-a pronunțat asupra fondului, sau asupra unei alte probleme litigioase, nu și atunci când s-a pronunțat asupra unei excepții.
Această distincție a fost impusă întrucât numai judecătorul care s-a pronunțat în fond poate să pronunțe, și cu ocazia rejudecării, aceeași soluție, înlăturând în același timp viciile pentru care hotărârea a fost casată, astfel încât respectă și caracterul obligatoriu al deciziei prin care s-a dispus casarea cu trimitere, situație ce, în mod obiectiv, nu se poate întâlni în cazul în care dosarul a fost soluționat inițial pe excepție.
In privința excepției incompatibilității s-a arătat că este una de procedură, dilatorie și absolută, întrucât normele care reglementează incompatibilitatea sunt norme imperative de organizare judiciară și nu se poate lăsa la latitudinea părților să decidă ca la judecată să participe un judecător incompatibil. Sancțiunea care intervine pentru încălcarea acestei norme este nulitatea absolută, în cazul de față impunându-se, așa cum s-a solicitat și prin recurs, casarea hotărârii, în conformitate cu prev.art.304 pct.1 și art.312 alin.2 și 3 pr.civ.
Pornind de la aceste considerente exprimate pe marginea instituției incompatibilității în doctrină și văzând și necesitatea respectării în cauză a dreptului părților la un proces echitabil, instituit prin disp.art.6 paragraf 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale, respectiv dreptul la judecarea unei cereri de către un tribunal independent și imparțial, Curtea apreciază că rațiunile legiferării acestui incident procedural se regăseau și în prezenta speță.
Astfel, într-un prim ciclu procesual, judecătorul sindic a procedat la desemnarea unui anumit administrator judiciar, fără a motiva această opțiune a sa și fără a ține cont de cererea expresă formulată în acest sens de către recurenta din prezentul dosar, motiv pentru care soluția pronunțată a fost casată parțial, fiind trimisă cauza spre rejudecare, în vederea desemnării motivate a practicianului în insolvență.
In al doilea ciclu procesual, același judecător sindic a desemnat, motivat, același administrator judiciar, apreciind că nu este incompatibil, întrucât instanța de recurs nu a dat îndrumări în sensul desemnării unuia sau altuia dintre practicienii în insolvență care și-au depus oferte la dosar sau a căror desemnare a fost solicitată în mod expres, ci cu îndrumarea expresă de a motiva opțiunea ce va fi făcută.
celor relevate prin primul motiv de recurs nu este legată de posibilitatea, cel puțin teoretică, ca judecătorul sindic să desemneze același practician in insolvență, ci de nelegalitatea aprecierilor referitoare la inexistența cazului de incompatibilitate, prin raportare la normele naționale și la cele prevăzute în Convenție.
După cum s-a arătat mai sus, incompatibilitatea a fost legiferată pentru a se asigura absența unei păreri preconcepute a judecătorului cu privire la litigiul respectiv, în scopul protejării părților împotriva convingerilor personale ale acestuia.
De asemenea, sunt relevante considerentele pentru care s-a apreciat în doctrină că numai un judecător care s-a pronunțat anterior asupra fondului unei chestiuni litigioase este incompatibil, respectiv posibilitatea ca el să pronunțe, cu ocazia rejudecării, aceeași soluție, înlăturând în același timp viciile primei hotărâri, anulată sau casată de către instanța de control judiciar.
De altfel, Curtea constată că a fost instituit, ca motiv distinct de recurs, punctul 7 al art. 304 pr.civ. dar judecătorul sindic era ținut de decizia de casare, din perspectiva prev. art. 315 pr.civ.
Modul în care a înțeles însă să interpreteze dispozitivul și motivarea instanței de recurs, este eronat, deoarece era incidentă compatibilitatea, iar cauza trebuia judecată de către un judecător care prezenta toate garanțiile de imparțialitate pe care le impune Convenția, atât subiective, cât și obiective.
Or, după cum s-a arătat în mod constant în jurisprudența CEDO, imparțialitatea trebuie să fie apreciată potrivit unui demers subiectiv, încercând să se determine convingerea personală a unui judecător într-o anumită ocazie, și unuia obiectiv, conducând la asigurarea că el oferea garanții suficiente pentru a exclude orice îndoială legitimă în această privință.
Ca atare, hotărârea fiind lovită de nulitate absolută, sancțiunea nu poate fi alta decât casarea cu trimitere pentru rejudecare, iar nu cea cu reținere, așa cum s-a solicitat prin recursul declarat, Curtea apreciind că numai această soluție este în măsură să asigure respectarea dreptului efectiv al tuturor părților interesate la dublul grad de jurisdicție.
Așa fiind, Curtea este dispensată de analiza celorlalte motive de recurs, urmând ca în rejudecare să fie dezlegată și problema incidenței în cauză a modificărilor legislative intervenite ulterior pronunțării hotărârii de deschidere a procedurii insolvenței debitoarei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de creditoarea - CONSTRUCȚII C-N împotriva sentinței civile nr. 1.158 din 25 martie 2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Comercial Cluj, pe care o casează și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 05 octombrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECATORI
- - - - - -
GREFIER
- -
RED.MB/MB
14.10.09/
Președinte:Mirela BudiuJudecători:Mirela Budiu, Augusta Chichișan, Mihaela Sărăcuț
| ← Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... | Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... → |
|---|
