Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 2/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA COMERCIALĂ
DECIZIE Nr. 2
Ședința publică de la 05 Ianuarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Radu Cremenițchi
JUDECĂTOR 2: Traian Șfabu
JUDECĂTOR 3: Iulia Miler I -
Grefier: - -
S-a luat în examinare cererea de recurs formulată de împotriva sentinței comerciale nr. 74/S din 21 februarie 2008 Tribunalului Iași - Judecător Sindic.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă consilier juridic G reprezentantul intimatei-creditoare B, lipsă fiind recurentul, intimatul-debitor SC " "SRL I, prin lichidator SC " 2003 I, intimații-creditori Direcția Regional Vamală Interjudețeană I, - I, I și intimații-pârâți, G, și.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, din care rezultă că, recursul este la al 2-lea termen de judecată, netimbrat cu suma de 19,5 lei taxă judiciară fiscală și 0,15 lei timbrul judiciar mobil, nemotivat în termen.
Consilier juridic G reprezentantul intimatei-creditoare B solicită anularea recursului ca netimbrat, în situația în care recurentul se va prezenta după ședință și va depune dovada achitării taxei de timbru, solicită a se observa că recursul este nemotivat în termen.
Instanța analizând actele și lucrările dosarului, rămâne în pronunțare asupra excepției privind netimbrarea recursului promovat de.
Ulterior deliberării,
CURTEA DE APEL
Deliberând asupra recursului comercial d e față;
Prin sentința comercială nr. 74/S din 21.02.2008, pronunțată de Tribunalul Iași, Comercial faliment, s-a constatat lipsa calității procesuale active a creditorilor Direcția Generală a Finanțelor Publice a Jud. I, cu sediul în I- și Direcția Regională Vamală I,cu sediul în I,Bd. -, nr. 10-C și, în consecință,
S-au respins cererile formulate de acești creditori vizând stabilirea răspunderii personale pentru pasivul debitorului falit " " Iap ârâților -,cu domiciliul în I,-,. 818,. A,. 3,. 15 și,cu domiciliul în I, - C, nr. 1--5,. B,. 1.
S-a admis acțiunea formulată de lichidatorul judiciar 2003,cu sediul în I,---10,. A,. 1, parter în contradictor cu pârâții,cu domiciliul în I,---13,. A,. 1,. 3, G,cu domiciliul în I,-,. 979 B,. 3,. 14 și,cu domiciliul declarat în I, - -, nr. 51,. 976,. C,. 3,. 14, în calitate de administratori ai debitorului falit " ",cu sediul declarat în I, str. -, nr. 3,. 1.
A stabilit răspunderea personală solidară a pârâților-administratori pentru pasivul debitorului falit " " I reprezentat de creanțele admise în procedură.
S-a stabilit termen la data de 27.03.2008 pentru închidere procedură.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Constată că prin sentința civilă nr. 153/COM/17.04.2003 s-a deschis procedura reglementată de Legea nr. 64/1995 ( act normativ atunci în vigoare ) împotriva debitorului " " I,procedură care în lipsa unui plan de redresare a continuat sub forma falimentului conform încheierii nr. 258/27.11.2003.
Tabelul creanțelor asupra averii debitorului,consolidat prin încheierea din 01.04.2004 cuprinde pe creditorii Direcția generală a Finanțelor Publice a Jud. I cu o creanță în sumă de 3.871.189,96 lei,Direcția Regională Vamală I cu o creanță în sumă de 50.120,83 lei, I cu o creanță în sumă de 308,2 lei și B cu o creanță în sumă de 2.786,61 lei.
Motivat de faptul că sediul debitorului nu mai există la adresa înscrisă la registrul comerțului,că nu au fost identificate bunurile înscrise în evidențele fiscale respectiv 2 autoturisme - și Audi 100 - dobândite în anul 1999 și nici alte elemente de activ și nici nu s-a putut intra în posesia documentelor contabile întrucât administratorul unic a declarat că nu se află în posesia unor astfel de documente,prin raportul depus la data de 11.05.2004 lichidatorul judiciar a propus închiderea procedurii pe temeiul art. 130 din Legea nr. 64/1995 atunci în vigoare.
Propunerea formulată a fost notificată în condițiile art. 134 din Legea nr. 64/1995 fără ca părților interesate să formuleze obiecțiuni însă creditorul Direcția Generală a finanțelor Publice a Jud. Iaf ormulat acțiune în răspundere împotriva pârâților, - și,la judecata acțiunii îndreptată împotriva pârâtului renunțând ulterior.
Într-o primă judecată,atât propunerea vizând închiderea procedurii cât și cererea de antrenare a răspunderii personale a administratorilor debitorului au fost admise prin sentința civilă nr. 148/COM/05.05.2005,hotărâre care prin decizia nr. 2 din 09.01.2006 pronunțată de Curtea de Apel Iașia fost casată cu trimiterea cauzei spre rejudecare,instanța de control judiciar reținând că nu s-a demonstrat că cei doi pârâți ar fi desfășurat sau ar fi dispus desfășurarea unei activități care a avut drept efect încetarea de plăți și că pentru stabilirea cu certitudine a cauzelor care au determinat ajungerea societății în încetare de plăți,în cauză se impune efectuarea unei expertize contabile
În rejudecare,a formulat acțiune în răspundere personală și creditorul Direcția Regională Vamală I împotriva pârâtului iar judecătorul-sindic,urmând îndrumarea dată de instanța de control judiciar,a ordonat o expertiză contabilă pentru a stabili,pe baza evidențelor debitorului,dacă în calitatea deținută, cei doi pârâți împotriva cărora creditorii și-au îndreptat acțiunea,au desfășurat o activitate care să fi contribuit la ajungerea societății în încetare de plăți.
Expertiza ce s-a efectuat în cauză, stabilind perioada de provenință a debitelor și modul în care s-au succedat administrațiile în cadrul societății debitoare,a concluzionat că pârâții și - nu au efectuat operațiuni de comerț care să fi fost consemnate contabil,precizând totodată că nu s-a putut constata preluarea de către aceștia a documentelor societății debitoare.
Având în vedere concluziile expertizei efectuate în cauză cât și noul cadru procesual al acțiunii în răspundere, reglementat de Legea nr. 85/2006,ce conferă calitatea de titular al acțiunii în răspundere doar administratorului judiciar sau lichidatorului și,în condițiile speciale,comitetului creditorilor,prin cererea înregistrată la data de 07.11.2006,lichidatorul judiciar desemnat în cauză a apreciat că aceste condiții ale răspunderii pentru pasivul debitorului falit sunt întrunite în persoana administratorilor (fost ), și G întrucât,așa cum expertiza a evidențiat, debitele sunt contemporane cu perioada în care cei trei și-au exercitat mandatul, faptele imputate fiind cele prevăzute de art. 138 alin. 1 lit. "a,c și d" din Legea nr. 85/2006.
Acțiunii promovate de lichidatorul judiciar i-au răspuns doar pârâții și G care au fost prezenți în instanță,pârâtul neformulând nici un fel de apărări deși a solicitat termen în acest sens.
Cei doi pârâți, pentru a se apăra de răspundere,au susținut în întâmpinările formulate că vina pentru situația societății aparține administrațiilor anterioare deși la interogatoriul luat din oficiu au confirmat că pentru scurte perioade de timp au ocupat funcția de administrator al societății, ba chiar au efectuat și acte de comerț neînregistrate contabil.
Acțiunea promovată de lichidatorul judiciar urmează a fi admisă în sensul considerentelor ce se vor arăta în continuare.
Societatea debitoare a fost înființată în anul 1993 având ca obiect principal de activitate jocurile de noroc,comerț și import-export,cu precădere de produse petroliere.
De la înființare și până la data deschiderii procedurii, la conducerea societății s-au succedat mai multe persoane,pârâții împotriva cărora lichidatorul judiciar și-a îndreptat acțiunea ocupând funcția de administrator după cum urmează: pârâtul în perioada 16.04.1998 - 22.10.1998 și 23.04.1999 - 04.11.1999, pârâtul (fost ) în perioada 22.10.1998 - 23.04.1999 și pârâtul G în perioada 04.11.1999-12.04.2000.
Așa cum expertiza a constatat,datoriile societății și implicit starea de insolvență a debitorului provin din perioada noiembrie 1998 - ianuarie 2000 și sunt reprezentate în cea mai mare parte de diferențele de drepturi vamale și accize aferente comerțului cu produse petroliere,TVA și taxa specială pentru jocurile de noroc inclusiv accesorii la acestea.
Conform informațiilor furnizate de organele fiscale,în perioada 1999-2002 societatea nu a mai depus la organele fiscale bilanțurile contabile anuale,raportări financiare semestriale,deconturi de TVA sau declarații privind impozitul pe profit.
Se mai reține că ultimul bilanț contabil depus de debitor la organele fiscale a fost C întocmit pentru exercițiul financiar al anului 1998 deși societatea a continuat să desfășoare activitate și după această dată așa cum rezultă din interogatoriul luat pârâților și G care au afirmat că au efectuat acte de comerț în perioada în care au administrat societatea ( 22.10.1998 - 12.04.2000) dar care operațiuni,conform recunoașterii acestora,nu au fost consemnate contabil.
Fapta administratorilor-pârâți constând în omisiunea de a evidenția contabil,actele de comerț efectuate în timpul mandatului lor,omisiune care reprezintă o încălcare a obligației impusă de art. 11 din Legea nr. 82/1991 ca și nedeclararea insolvenței societății a cărei situație se prezumă că le era cunoscută în calitatea pe care au îndeplinit-o, permit concluzia că,în virtutea prerogativelor conferite de lege, aceștia au dispus continuarea în interes personal a activității societății,faptă ce se circumscrie ipotezei prevăzute de art.138 alin.1 lit. c din Legea nr. 85/2006.
Pe de altă parte, faptul că începând cu anul 1998,debitorul - prin administratorii pârâți în obligația cărora era organizarea și ținerea contabilității - nu a mai întocmit și depus la organele fiscale nici un fel de raportare contabilă iar în cadrul procedurii, nici lichidatorul judiciar și nici expertiza nu au reușit să identifice și să intre în posesia arhivei contabile echivalează cu inexistența unei evidențe contabile pentru perioada menționată,faptă care atrage aplicarea prevederilor art. 138 alin. 1 lit. "d" din Legea nr. 85/2006.
Organizarea și conducerea contabilității și deci,a întocmirii și înregistrării la organele fiscale a raportărilor contabile,sunt în obligația administratorului oricărei societăți comerciale presupusă a fi în activitate pentru că datele analitice cuprinse în aceste documente oferă o imagine a operațiunilor executate de societatea în cauză și a rezultatelor obținute.
De aceea, chiar dacă neținerea contabilității în conformitate cu legea nu constituie singurul factor pentru ajungerea unei societăți în insolvență, contribuie substanțial la o asemenea situație întrucât face imposibilă sesizarea dificultăților cu care se poate confrunta la un moment dat societatea și implicit a stării de insolvență Totodată,neîndeplinirea obligației de depunere la organele fiscale a actelor contabile prevăzute de Legea nr. 82/1991 ca și lipsa acestora pot indică o administrare frauduloasă a averii debitorului, pentru că într-o astfel de situație,nu poate fi decât prezumată intenția de fraudarea a legii,dispariția documentelor contabile făcută în scopul de a sustrage controlului statului activități generatoare de venituri și de a ascunde patrimoniul față de creditori cum de altfel materialul probatoriu a relevat în cauză referitor la actele de comerț înfăptuite de pârâți și neevidențiate contabil cât și cu privire la cele două autoturisme cu care debitorului figurează înscris în evidențele fiscale și pe care lichidatorul judiciar nu a reușit să le regăsească faptic.
Sub acest aspect,lipsa evidenței contabile primare nu a dat posibilitatea lichidatorului judiciar să stabilească care sunt elementele de activ și pasiv ale debitorului și nici să verifice eventuale înstrăinări de bunuri așa încât,împrejurarea că cele două autoturisme evidențiate de organele fiscale în proprietatea debitorului nu s-au mai regăsit și faptic permite concluzia că respectivele bunuri sau valoarea lor au fost însușite de pârâți în folos propriu sau în folosul unei alte persoane,faptă prevăzută de art. 138 alin. 1 lit. "a" din Legea nr. 85/2006.
evidența contabilă nu s-a putut constata situația reală a societății iar în cursul procedurii nici pârâții nu au putut furniza mai multe informații în acest sens,astfel încât starea de insolvență nu poate fi explicată decât prin faptele imputate pârâților care nu au făcut decât să continue practica administrațiilor anterioare constând în omisiunea înregistrării operațiuni economice derulate de societatea administrată și apoi,omisiunea prezentării rezultatelor acestei activități organele fiscale în vederea impunerii.
Pentru a se apăra de răspundere,pârâții au invocat activitatea administrațiilor anterioare însă exonerarea de răspundere a acestora putea opera numai în măsura în care,în cursul procedurii, ar fi probat îndeplinirea tuturor îndatoririlor prevăzute de lege pentru exercitarea activității de administrare,în special a celor legate de existența și întocmirea în conformitate cu legea a registrelor contabile obligatorii cât și a demersurilor întreprinse pentru a împiedica în mod obiectiv agravarea pasivului social.
Situația mai sus expusă justifică instituirea răspunderii personale solidare a pârâților și suportarea de către aceștia, din averea proprie, a pasivului debitorului falit reprezentat de creanțele admise în procedură,creanțe care se constituie într-un prejudiciu cert pentru creditori în condițiile în care în patrimoniul debitorului nu există bunuri sau alte elemente de activ prin a căror valorificare să poată fi acoperit acest pasiv.
Cât privește cererile creditorilor Direcția Generală a Finanțelor Publice a Jud. I și Direcția Regională Vamală I, formulate în nume propriu, în baza disp. art. 138 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 s-a constatat lipsa calității procesuale active a acestor creditori,cu consecința respingerii cererilor vizând stabilirea răspunderii personale pârâților, - și.
Referitor la propunerea de închidere a procedurii, formulată de lichidatorul judiciar cu ocazia primei judecăți și nesupusă dezbaterii părților în rejudecare,în acest sens urmează a se stabili termen.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, motivând că a luat la cunoștință de existența procesului întâmplător de la un prieten care ia văzut numele pe lista de ședință a dosarului aflat pe rolul Curții de Apel Iași.
De asemenea susține că din activitatea societății nu și-a însușit bani, iar la data cesionării părților sociale a predat întreaga arhivă noului asociat.
Cererea de recurs formulată de nu a fost timbrată cu suma de 19,5 lei taxă judiciară fiscală și 0,15 lei timbrul judiciar mobil.
Conform Hotărârii nr. 797 din 14 iulie 2005 și potrivit art. 6 lit. "b" și art. 11 din Legea nr. 146/1997, cererile pentru exercitarea căilor extraordinare de atac se timbrează cu 50% din taxa datorată pentru cererea sau acțiunea neevaluabilă în bani, soluționată de prima instanță.
Potrivit textelor citate, recurentul pentru termenul de astăzi 05 ianuarie 2009 fost legal citată cu mențiunea să timbreze cererea de revizuire cu suma de 19,5 lei taxă judiciară fiscală și 0,15 lei timbrul judiciar mobil.
În principiu, taxele de timbru se plătesc anticipat, astfel încât la primirea cererilor trebuie să se ceară părții să facă dovada plății în întregime a taxei datorate. Se poate amâna plata taxei de timbru, în conformitate cu art. 20 (2) din Legea nr. 146/1997, până la primul termen de judecată.
În conformitate cu prevederile art. 20 (3) din Legea nr. 146/1997, neândeplinirea obligației de plată până la termenul stabilit se sancționează cu anularea acțiunii sau a cererii.
Faptul că, recurentul, care a fost legal citat cu mențiunea timbrării, nu a respectat această cerință legală referitoare la achitarea taxei de timbru indiferent din ce motive și de a nu fi depus la dosar scutirea pentru plata acestei taxe, constituie motiv pentru anularea ca netimbrată a cererii de recurs formulată de, fără a mai fi analizate criticile aduse hotărârii.
În consecință, în conformitate cu dispozițiile legale sus-citate, urmează a se anula ca netimbrat recursul formulat de.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Anulează ca netimbrat recursul formulat de pârâtul împotriva sentinței comerciale nr. 74/S din 21 februarie 2008 Tribunalului Iași - Judecător Sindic.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 05 ianuarie 2009.
Președinte
Judecător Judecător
Grefier
Red.
2 exemp.
09.01.2008
Tribunalul Iași - Judecător Sindic:
Președinte:Radu CremenițchiJudecători:Radu Cremenițchi, Traian Șfabu, Iulia Miler
| ← Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... | Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... → |
|---|
