Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 507/2009. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
Decizie nr. 507/
Ședința publică din 19 mai 2009
Completul compus din:
- - Președinte
- Judecător
- Judecător
Grefier -
Pe rol judecarea recursurilor declarate de creditoarele Direcția Generală a Finanțelor Publice M, cu sediul în Târgu M,--3, județul M și AVAS, cu sediul în B,--11, sector 1, împotriva sentinței nr. 505/19.02.2009 pronunțată de Tribunalul Comercial Mureș.
La apelul nominal se prezintă intimata-creditoare prin director și debitoarea prin lichidator judiciar, lipsă fiind restul părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că recursurile au fost declarate și motivate în termen legal, fiind scutite de plata taxei de timbru, intimata-creditoare a depus note prin care-și menține pretențiile, iar debitoarea prin lichidator judiciar a depus întâmpinare (19 dosar).
Nefiind cereri formulate, instanța acordă cuvântul asupra recursurilor.
Reprezentantul intimatei-creditoare declară că își menține pretențiile în sensul recuperării creanței, cu cheltuieli de judecată.
Lichidatorul judiciar solicită respingerea recursurilor formulate de creditoarele Direcția Generală a Finanțelor Publice M și AVAS B ca nefondate, susținând motivele cuprinse în întâmpinare.
CURTEA,
Prin sentința nr. 505/19.02.2009 pronunțată de judecătorul sindic, în dosarul n- a Tribunalului Comercial Mureș, a respins ca inadmisibile obiecțiunile formulate de B și a fost admisă propunerea lichidatorului judiciar dispunându-se închiderea procedurii de faliment a debitoarei "", precum și radierea debitoarei din evidențele registrului comerțului.
Pentru a pronunța în acest sens, judecătorul sindic reține că a formulat obiecțiuni prin care a solicitat continuarea procedurii falimentului și angajarea răspunderii personale a fostului administrator statutar al debitoare susținând că lichidatorul judiciar nu și-a îndeplinit atribuțiile stabilite în sarcina lui cu privire la întocmirea raportului privind cauzele intrării societății debitoare în insolvență.
Prin raportul lichidatorului judiciar, se arată în continuare în hotărârea atacată, întocmit la datele de 08.02. și 27.09.2008 s-a prezentat situația societății, cauzele care au făcut ca societatea să intre în faliment, cauze care nu au putut fi imputate fostului administrator statutar.
Totuși, reține judecătorul sindic, pe parcursul procedurii a fost angajată răspunderea fostului administrator G, prin sentința nr. 557/2008, însă nu a putut fi pusă în executare deoarece nu au fost identificate bunuri care să poată fi urmărite silit.
În patrimoniul societății nu au fost identificate alte bunuri, așa cum rezultă din procedura efectuată pe parcurs, astfel încât potrivit art. 131 din Legea nr. 85/2006 judecătorul sindic a dispus închiderea procedurii insolvenței, radierea societății din registrul comerțului și descărcarea lichidatorului judiciar de orice îndatorire privitoare la insolvență.
În raport cu această hotărâre au declarat, în termen, recurs creditoarele B și M, solicitând admiterea recursurilor, modificarea hotărârii în senul de a dispune, înainte de închiderea procedurii falimentului debitoarei, ca lichidatorul judiciar să efectueze un plan amănunțit asupra cauzelor și împrejurărilor care au dus la insolvență și care sunt persoanele care se fac vinovate de ajungerea societății în stare de insolvență.
Analizând actele de la dosar, atât prin prisma motivelor de recurs, cât și în virtutea rolului devolutiv prevăzut de art. 304 indice 1 Cod procedură civilă, instanța de recurs reține următoarele:
Așa cum corect arată judecătorul sindic, printr-o sentință rămasă irevocabilă, a fost admisă cererea de angajare a administratorului statutar. Din actele de la dosar rezultă că lichidatorul judiciar a făcut adrese la administrația financiară pe raza cărei a locuit administratorul statutar, a solicitat informații de la alte instituții publice, însă nu au fost identificate bunuri care să aparțină acestuia și care, astfel, să poată fi urmărite silit.
Pe de altă parte, nu corespunde adevărului că lichidatorul judiciar nu ar fi dezvoltat pe larg motivele ajungerii în stare de insolvență, dimpotrivă acestea fiind arătate în rapoartele indicate de judecătorul sindic. În al doilea rând, instanța observă că la epoca întocmirii acestor rapoarte, niciuna dintre recurente nu a menționat vreo nemulțumire față de acestea, astfel că, în fapt, acestea, prin notificarea lui creditorilor, deci inclusiv recurentelor, consemnarea și punerea în discuția părților, a primit autoritate de lucru judecat, astfel că motivele invocate de recurente prin declarațiile de recurs nu pot fi primite.
Sigur, s-ar putea discuta despre oportunitatea momentului închiderii procedurii. Însă este de observat că în cauză lichidatorul judiciar a făcut tot ce i-a stat în putință pentru a identifica bunuri ale debitoarei care să poate fi executate.
În ce privește netemeinicia dispoziției de închidere a procedurii întrucât nu s-a procedat la punerea în executare silită a bunurilor administratorului statutar, instanța reține că simplul fapt că fostul administrator nu are bunuri care ar putea fi urmăribile în baza hotărârii de angajare a răspunderii personale a acestui administrator, cu atât mai mult cu cât potrivit art. 142 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 "Executarea silită împotriva persoanelor prevăzute la art. 138 alin. 1 se efectuează de către executorul judecătoresc conform Codului d e procedură civilă", nu poate să fie un argument pentru admiterea obiecțiunilor formulate de creditoare, cu atât mai mult cu cât, după închiderea procedurii, creditoarea recurentă poate iniția procedura execuțională pentru executarea propriei creanțe împotriva fostului administrator statutar.
Legiuitorul nu a prevăzut vreo obligație în sarcina judecătorului sindic, contrar celor invocate de recurentă, ca înainte de a închide procedura să dispună numirea unui executor judecătoresc. Dimpotrivă, textul art. 142 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 prevede că executarea silită se efectuează de executorul judecătoresc, ceea ce înseamnă că pe baza titlului executoriu obținut prin hotărârea de angajare a răspunderii personale, creditorii pot iniția procedura execuțională în vederea recuperării creanței, chiar dacă procedura insolvenței a fost închisă, în cauză fiind incidente, potrivit aceluiași text de lege, dispozițiile procedural civile prevăzute în Codul d e procedură civilă care, astfel, au aplicabilitate generală.
Ca atare, pentru argumentele mai sus arătate, instanța va respinge ca nefondate recursurile formulate de creditoarea B și creditoarea
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursurile Direcției Generale a Finanțelor Publice M, cu sediul în Târgu M,--3, județul M și AVAS, cu sediul în B,--11, sector 1, formulate împotriva sentinței nr. 505/19.02.2009 pronunțată de judecătorul sindic în dosarul nr- al Tribunalului Comercial Mureș.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 19 mai 2009.
PREȘEDINTE: Nemenționat - | Judecător, | Judecător, |
Grefier, |
Red.
Tehnored.
2 exp./12.06.2009
Jud.fond. -
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
| ← Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... | Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... → |
|---|
