Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 563/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ nr. 563/2009
Ședința publică din data de 10 februarie 2009
Instanța este constituită din:
PREȘEDINTE: Claudia Idriceanu
JUDECĂTOR 2: Mihaela Sărăcuț
JUDECĂTOR 3: Danusia Pușcașu
GREFIER: - -
S-au luat în examinare recursurile declarate de pârâții și împotriva sentinței comerciale nr. 2481/20.10.2008 pronunțată de Tribunalul Comercial Cluj în dosar nr- în contradictoriu cu intimații: LICHIDARE, având ca obiect procedura insolvenței- angajarea răspunderii membrilor organelor de conducere.
La apelul nominal e prezintă recurentul asistat de avocat și avocat în reprezentarea intereselor recurentului.
Procedura de citare este legal îndeplinită. Pentru timbrarea recursurilor s-a achitat taxa judiciară de timbru în valoare de 20 lei și taxa de 1 leu cu titlu de timbru judiciar.
S-a prezentat referatul cauzei, după care, reprezentanta recurentului depune la dosar un înscris emanând de la celălalt recurent, reprezentând apărări ale acestuia în dosarul Judecătoriei nr. 7638/1999.
Reprezentanții părților declară că nu au de formulat alte cereri în probațiune și nici excepții de invocat.
Instanța în urma deliberării apreciază că la dosar există suficiente probe pentru justa soluționare a cauzei, constată că prezentul recurs se află în stare de judecată, închide etapa probatorie și acordă cuvântul pentru concluzii asupra recursurilor.
Reprezentanta recurentului solicită admiterea recursului, modificarea în întregime a sentinței nr. 2841/2008 pronunțată de Tribunalul Comercial Cluj ca fiind nelegală și nefondată pentru considerentele enunțate în cuprinsul cererii de recurs. Arată că în fapt, recurentul nu a făcut nici un act de administrare și nu avea cunoștințe în ținerea contabilității, cel care avea astfel de cunoștințe era -administratorul de fapt și de drept al societății.
Mai arată că acesta nu se face vinovat de vreo faptă ilicită care să conducă la starea de insolvență a societății debitoare, nedepunerea bilanțului nefiind o astfel de faptă. Apreciază că au fost încălcate disp.art. 304.9. civ. sentința fiind dată cu încălcarea unei norme de drept substanțial și interpretarea eronată a unei norme juridice.
Reprezentantul recurentului achiesează la concluziile reprezentantei recurentului, solicitând admiterea recursului în baza art. 304 pct.7 și 9 raportat la art. 312 și 304 indice 1. civ. Arată că recurentul nu mai deține calitatea de administrator din anul 1999, când a părăsit societatea. Nu sunt îndeplinite nici cerințele art. 138 lit.d pentru angajarea răspunderii administratorului. Nu există culpă personală, nu s-a verificat existența unui raport de cauzalitate, nu a ținut contabilitatea și nu a făcut să dispară documente contabile.
CURTEA,
Prin sentința comercială nr. 2481/20.10.2008 pronunțată de Tribunalul Comercial Cluj în dosar nr-, s-a admis cererea de chemare în judecată introdusă de către reclamantul lichidator judiciar LICHIDARE Z, desemnat în procedura de faliment a debitoarei SC SI CONSTRUCTII SRL, împotriva pârâților și și în consecință, au fost obligați pârâții, în solidar, la plata sumei de 46.056 RON reprezentând pasivul debitoarei SC SI CONSTRUCTII SRL.
În motivare se arată că, prin cererea depusă la dosarul cauzei la data de 16 iunie 208 lichidatorul judiciar a solicitat judecătorului sindic să se dispună obligarea pârâților și la plata întregului pasiv al debitoarei SC SI CONSTRUCTII SRL în cuantum de 46.056 lei, întemeiat pe dispozitiile art. 138 alin. 1 lit. d din Legea nr. 85/2006.
În motivarea cererii lichidatorul judiciar a arătat că la data deschiderii procedurii pârâții dețineau calitatea de administratori ai societății debitoare, calitate în care au fost notificați în vederea prezentării documentelor contabile prevăzute de lege. Cu toate acestea pârâții nu au răspuns notificării și nici nu au depus actele solicitate la dosar, soția asociatului, decedat în anul 2001, predând lichidatorului judiciar bilanțul încheiat la data de 31.12.1998 și 30.06.2999 depus la Administrația Finanțelor Publice a Municipiului C-N la data de 30.07.1999, din care rezultă că la data de 30.06.1999 debitoarea deținea active imobilizate în valoare de 821 lei, active circulante în valoare de 10.264 lei, datorii în valoare de 18.089 lei, care se regăsesc în contextul declarației de creanță formulată de C- Urmare faptului că debitoarea a acumulat datorii la bugetul statului urmare activității desfășurate, calculate de către creditoarea C-N pe baza unor declarații fiscale întocmit de către pârâți, activele imobilizate și cele circulante nu mai pot fi identificate, din cauza lipsei documentelor financiar-contabile, deoarece acestea nu au fost predate, lichidatorul judiciar prezumă că societatea debitoare nu a condus evidența contabilă conform prevederilor legale, motiv pentru care apreciază că sunt incidente prevederile art.138 alin.1 lit. d din Legea nr.85/2006.
Prin întâmpinarea depusă la dosar la data de 3 septembrie 2008 pârâtul a arătat că la data de 27.04.1999 a demisionat din funcția de administrator și asociat al debitoarei SC SI CONSTRUCTII SRL.
Conform dispozițiilor art.138 din Legea nr.85/2006, lege care a abrogat dispozițiile Legii nr.64/1995 cu toate modificările și completările ulterioare, judecătorul sindic poate dispune ca o parte din pasivul debitorului persoană juridică ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de către membrii organelor de supraveghere din cadrul societății sau de conducere, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului.
Cazurile de responsabilitate sunt limitate la comiterea faptelor prevăzute în aliniatul 1 al art.138 lit.a- Natura juridică a răspunderii membrilor organelor de conducere și control decurge din natura raporturilor dintre aceste persoane și societate, fiind vorba de o răspundere civilă, patrimonială, iar sursa obligației încălcate determină natura răspunderii.
Încălcarea unei obligații decurgând din contractul de mandat - cuprins în actul constitutiv - atrage răspunderea contractuală a administratorului, iar încălcarea unei obligații legale atrage răspunderea delictuală a administratorului.
răspunderii membrilor organelor de supraveghere și conducere presupune constatarea îndeplinirii unor condiții, respectiv prejudicierea creditorilor, existența raportului de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu și respectiv culpa personală a celui față de care se antrenează răspunderea.
Prejudiciul creditorilor constă în imposibilitatea încasării creanțelor scadente din cauza ajungerii debitoarei în insolvență, definită de art.3 ca fiind acea stare a patrimoniului debitoarei care se caracterizează prin insuficiența fondurilor bănești disponibile pentru plata datoriilor exigibile. Simpla constatare a stării de insolvență constituie o condiție suficientă pentru angajarea răspunderii, dat fiind faptul că are drept rezultat direct neplata datoriilor scadente față de către creditori și implicit prejudicierea acestora.
Referitor la raportul de cauzalitate textul legal, dispozițiile art.138 din Legea nr.85/2006, impun condiția ca fapta membrilor organelor de supraveghere și conducere ori fapta oricărei alte persoane să fi contribuit la ajungerea societății în stare de insolvență, prejudiciind astfel societatea și indirect creditorii săi.
Fapta trebuie să fi produs starea de insolvență, respectiv încetarea plăților sau să fi constituit numai o condiție favorabilă producerii acestei stări.
Vinovăția poate îmbrăca forma culpei sau a intenției și trebuie să fi existat la data săvârșirii faptei. Simpla reprezentare a faptului că prin săvârșirea unei fapte din cele enumerate la art.138 se prejudiciază societatea și creditorii, prin producerea sau numai condiționarea stării de insolvență este suficientă pentru antrenarea răspunderii. În măsura în care culpa îmbracă forma intenției, unele din faptele enumerate constituie de altfel infracțiuni.
Procedura de antrenare a răspunderii este reglementată de art.138 din Legea nr.85/2006, având un caracter colectiv. Răspunderea poate fi antrenată pentru întregul prejudiciu produs prin fapta săvârșită, prejudiciu ce se raportează la întreaga masă a creditorilor.
Dispozițiile art.138 din Legea nr.85/2006 nu limitează angajarea răspunderii doar la răspunderea membrilor organelor de conducere sau supraveghere, statuând că judecătorul sindic poate dispune suportarea unei părți din pasivul debitoarei de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență prin faptele limitativ reglementate de lege.
Lipsa documentelor contabile și nepredarea acestora administratorului judiciar/lichidatorului poate fi încadrată la lit.d a art.138, angajarea răspunderii făcând-se în condițiile în care membrii organelor de conducere ori supraveghere sau orice altă persoană au contribuit la starea de insolvență a debitoarei. sugerează existența raportului de cauzalitate între faptele personale și prejudiciul suferit de averea debitoarei și implicit de creditori, textul găsindu-și aplicabilitatea și în situația în care fapta a constituit doar o condiție favorabilă pentru realizarea efectului.
Împotriva sentinței au formulat recurs și.
Recurentul a solicitat admiterea recursului și modificarea hotărârii atacate, în sensul respingerii cererii depuse la data de 16 iunie 2008 de lichidatorul judiciar, prin care recurentul a fost obligați la plata întregului pasiv al debitoarei SC SI CONSTRUCTII SRL în cuantum de 46.056 lei, făcând aplicarea art.138 alin.1 lit. d din Legea nr. 85/2006.
În motivarea recursului, recurentul arată că, deși a depus acte la dosar din care rezultă că faptic nu mai are calitatea de administrator din anul 1999, instanța considerat că, din punct de vedere formal, ca urmare faptului că nu s-a înregistrat la ORC un act adițional prin care să i se formalizeze ieșirea din societate concomitent cu pierderea calității de administrator, este în aceeași măsură răspunzător cu cei care au păstrat calitatea de administrator în societate. Chiar dacă din punct de vedere formal recurentul mai păstrat calitatea de administrator în societate, din punct de vedere faptic, relațiile sale cu această societate s-au încheiat. Faptul că nu s- făcut un act adițional, nu are efect decât față de terți, nu și față de membrii societății care nu au contestat faptul că recurentul nu s-ar fi retras, pierzând calitatea de asociat și administrator.
Față de susținerile recurentului, față de care erau unele începuturi de dovadă scrisă, instanța ar fi trebuit să se oprească mai mult asupra susținerilor acestuia și să administreze mai multe probe pentru dovedi realitatea celor afirmate. În conformitate cu economia textului la care s- făcut referire, recurentul trebuia să facă sau să nu facă ceva, deci trebuia să aibă o atitudine fie activă, fie pasivă față de mersul societății ( au ținut o contabilitate fictivă, au făcut să dispară unele documente contabile sau nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea), dar recurentul a părăsit societatea.
Recurentul solicitat admiterea recursului așa cum este formulat, modificarea sentinței recurate ca fiind nelegală și nefondată, în sensul respingerii cererii de angajare a răspunderii personale a acestuia în calitate de administrator al debitoarei SC SI CONSTRUCTII SRL, ca fiind nefondată.
În motivarea recursului, recurentul arată că, cu privire la faptele imputabile acestuia, arată că nu a realizat nicicând, în realitate, acte de administrare societății, nu a semnat niciodată vreun document și nu avut sarcina întocmirii și ținerii evidenței contabile societății debitoare, această atribuție revenind exclusiv administratorului de fapt și de drept al societății, respectiv numitului. Drept urmare, în calitate de administrator pur formal al acestei societăți, nu a săvârșit nici unul dintre actele sau faptele juridice de natură a angaja răspunderea personală a recurentului.
În acest context, învederează că, pentru a putea fi admisă o cerere de angajare răspunderii personale a administratorului statuar al unei societăți comerciale, se impune ca fiecare faptă imputabilă administratorului să fie individualizată, prin aplicarea textului legal la cauza dedusă judecății.
Fiecare faptă invocată în cuprinsul cererii trebuie să fie probată în sensul precizării și dovedirii prin înscrisuri faptelor săvârșite în concret de administratorul unei societăți comerciale, fapte care trebuie încadrate într-unul din textele de lege statuate în art.138.
Totodată, trebuie să se statueze că aceste fapte au cauzat debitoarei falite incapacitatea de plată, care culminat cu intrarea acesteia în insolvență, ceea ce reprezintă un prejudiciu pentru debitoarea falită, cărei reparare nu se poate realiza decât prin angajarea răspunderii personale administratorului statuar.
Administratorul statuar nu răspunde pentru o incapacitate managerială, ci pentru săvârșirea unor fapte cu caracter ilicit, prin care s-a realizat deturnarea activității de la realizarea scopului pentru care fost înființată societatea și urmărind satisfacerea unui interes personal sau al unui terț.
În condițiile în care, pe de o parte nu este identificat ilicitul în care se încadrează faptele imputabile administratorilor, iar pe de altă parte, nu se poate stabili caracterul ilicit al acestor fapte, raportat la scopul și interesul urmărit prin realizarea acestor fapte, nu se poate angaja răspunderea personală a administratorului statuar.
În cauză, reclamanta nu individualizat faptele imputabile recurentului, care ar fi putut avea ca și consecință intrarea în stare vădită de incapacitate de plată, motiv pentru care nu îi poate fi angajată răspunderea personală. Nici instanța de fond investită u soluționarea cererii nu a procedat la identificarea în concreto și în mod determinat a faptelor ce îi sunt imputabile, rezumându-se la menționa condițiile generale și speciale de antrenare răspunderii personale, astfel cum acestea sunt reglementate de art.138 din Legea nr. 85/2006.
În ceea ce privește cea de- doua condiție de angajare a răspunderii personale, respectiv prejudiciul cauzat societății debitoare prin faptele ilicite imputabile recurentului, nici această condiție nu este îndeplinită.
Pasivul societății debitoare nu poate îmbrăca forma unui prejudiciu cauzat de recurent, preponderent, patrimonial, cert, existența sa fiind neîndoielnică, în condițiile în care insolvența societății reprezintă un fapt necontestat.
Certitudinea unui prejudiciu nu presupune cuantificarea sa, precizarea expresă sumei imputabile. Prejudiciul cert este acel prejudiciu actual sau viitor, care fie că s- produs în totalitate, fie că urmează se produce, putând fi evaluate în prezent, pe baza unor elemente îndestulătoare.
În ceea ce privește raportul de cauzalitate între presupusele fapte imputabile recurentului și prejudiciul suferit de debitoare - incapacitate de plăți, precizează că nici această condiție nu este pe deplin îndeplinită, starea de insolvabilitate societății debitoare nefiind consecința directă faptelor presupus prejudiciabile săvârșite de acesta.
Nici condiția că faptele săvârșite să contribuie efectiv la ajungerea societății în încetare de plăți nu este îndeplinită, întrucât recurentul nu contribuit în sensul dispozițiilor legale la ajungerea SC SI CONSTRUCTII SRL în stare de insolvență.
Recurentul menționează că, încă de la început, a avut un rol format în administrația societății, aceste atribuții revenind numitului, care este administratorul de fapt și de drept al societății debitoare.
Examinând recursurile instanța constată că sunt nefondate din următoarele considerente:
Potrivit art.138 (1) din Legea nr. 85/2006, "în cazul în care în raportul întocmit în conformitate cu disp. art.59 alin.1 sunt identificate persoane cărora le-ar fi imputabilă apariția stării de insolvență debitorului la cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului, judecătorul sindic poate dispune ca o parte patrimoniului debitorului, persoană juridică ajunsă în insolvență, să fie suportată de membrii organelor de conducere și / sau organelor de supraveghere din cadrul societății, precum și de orice altă persoană care cauzat starea de insolvență a debitorului".
Susținerile recurenților că, faptic nici unul nu a administrat societatea nu pot fi primite, deoarece din evidențele emanate de la ORC rezultă că aveau calitatea de administratori ai societății și astfel intră în categoria persoanelor care pot fi responsabile de insolvența debitoarei, potrivit art.138 din Legea nr. 85/2006.
Din raportul lichidatorului rezultă că societatea debitoare nu condus evidențele contabile conform prevederilor legale începând cu anul 2000.
Neținerea contabilității în conformitate cu legea are în vedere nerespectarea procedurilor legale privind ținerea contabilității, faptă care se apreciază în funcție de Legea nr. 82/1991, care în art.11 prevede că, răspunderea pentru organizarea conducerii contabilității revine administratorului.
Neținerea contabilității nu face posibilă sesizarea dificultăților cu care se confruntă societatea și face insesizabilă starea de insolvență care poate să apară la un moment dat, aspecte care ar fi înlăturate în condițiile unei contabilități ținute corect, care ar permite administratorului luarea unor măsuri pentru preîntâmpinarea acestei situații.
Recurenții nu au dovedit faptul că nu au calitate de administratori ai societății, orice renunțare la această calitate trebuia operată la ORC.
Persoanele care au ținut o contabilitate fictivăsau au făcut să dispară unele documente contabile sau dimpotrivă, nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea, pot fi obligate la plata pasivului debitorului.
În condițiile neținerii contabilității în conformitate cu legea, se prezumă existența unui raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciul produs, prejudiciu ce constă în pasivul înregistrat în tabelul creditorilor.
În mod legal s-a reținut în sarcina administratorilor debitoarei incidența prevederilor art.138 lit. d din Legea nr. 85/2006, în sensul că în lipsa oricăror documente contabile și nepredarea acestora administratorului judiciar, atestă încălcarea disp. art.138 lit. din legea insolvenței, în condițiile în care, corecta ținere a registrelor contabile este o obligație stabilită în sarcina administratorilor societății de Legea nr. 31/1990, care, în art. 73 stabilește că aceștia sunt solidari și răspunzători față de societate pentru existența registrelor cerute de lege și corecta lor ținere.
Pentru considerentele sus arătate, instanța în baza art.312(1).civ, va respinge ca nefondate recursurile.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursurile declarate de pârâții și împotriva sentinței civile nr. 2481/20.10.2008 pronunțată în dosar - al Tribunalului Comercial Cluj pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 10.02.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - - - -
Red. dact. GC
2 ex/9.03.2009
Jud.primă instanță:
Președinte:Claudia IdriceanuJudecători:Claudia Idriceanu, Mihaela Sărăcuț, Danusia Pușcașu
| ← Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... | Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... → |
|---|
