Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 575/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ nr. 575/2009
Ședința publică din data de 10.02.2009
Instanța este constituită din:
PREȘEDINTE: Andrei Axente Irinel
JUDECĂTOR 2: Claudia Idriceanu
JUDECĂTOR 3: Danusia
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul declarat de creditoarea AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI - B împotriva sentinței civile nr. 1076 din 24.10.2008 pronunțată de Tribunalul Bistrița N în dosarul cu nr. unic -, în contradictoriu cu intimații: -. SERV SRL B, - CABINET INDIVIDUAL DE INSOLVENȚĂ, având ca obiect procedura insolvenței -angajarea răspunderii membrilor organelor de conducere.
dezbaterilor, susținerile și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 03.02.2009 când pronunțarea hotărârii s-a amânat pentru termenul de azi, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
CURTEA,
Prin sentința comercială nr. 1076 din 24 octombrie 2008 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Bistrița -N s-a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de creditoarea AVAS împotriva pârâtei - Serv SRL.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut în fapt, că prin sentința comercială nr. 434/2007 pronunțată în dosarul nr- a fost admisă ca fiind întemeiată cererea formulată de creditoarea Pam un. B împotriva debitoarei - Serv SRL B, și în consecință s-a dispus deschiderea procedurii simplificate de insolvență și a fost desemnat în calitate de lichidator judiciar provizoriu pe - Cabinet individual de insolvență.
După deschiderea procedurii a mai depus declarație de creanță numai creditoarea AVAS pentru sumele datorate de debitoare Casei Naționale de Sănătate B-N și preluate de AVAS prin protocol în cuantum de 2219,73 RON echivalentul a 676,79 USD.
Din rapoartele depuse de lichidatorul judiciar la dosarul cauzei a rezultat că nu există bunuri în averea debitoarei și că nu poate promova o acțiune pentru angajarea răspunderii patrimoniale a administratorului statutar deoarece nu deține datele cerute de lege pentru chemarea în judecată a pârâtei.
În aceste circumstanțe la care se adaugă și faptul că nici una din cele două creditoare nu s-au oferit să avanseze sumele necesare pentru continuarea procedurii lichidatorul judiciar a depus raportul final și a solicitat închiderea procedurii.
Creditoarea Saf ormulat obiecțiuni prin care arată că se opune închiderii procedurii fără atragerea răspunderii patrimoniale a administratorului societății.
Instanța a admis obiecțiunile și în consecință creditoarea AVAS a formulat prezenta acțiune.
Potrivit prevederilor art. 138 din Legea nr. 85/2006 acțiunea poate fi promovată de administratorul sau lichidatorul judiciar respectiv de comitetul creditorilor.
În dosar nu s-a putut forma un comitet al creditorilor deoarece au depus declarații de creanță doar doi creditori, AVAS și Administrația Finanțelor Publice a mun.
În condițiile în care AVAS nu este singurul creditor, acțiunea ar fi trebuit să fie însușită și de celălalt creditor pentru a putea fi admisibilă, ceea ce nu s-a întâmplat în speță, motiv pentru care acțiunea urmează a fi respinsă ca inadmisibilă.
Dar acțiunea formulată este neîntemeiată și pe fondul cauzei deoarece din actele și lucrările dosarului nu a rezultat săvârșirea de către pârâtă a faptei prevăzute la art. 138 lit. d din Legea nr. 85/2006, respectiv a legăturii de cauzalitate dintre această faptă și ajungerea debitoarei în insolvență.
Potrivit prevederilor acestei legi, spre deosebire de legea anterioară, Legea nr. 64 /1995, nu mai este suficient ca administratorul statutar să fi contribuit la ajungerea societății în stare de insolvență, ci este necesar ca aceasta să fi cauzat ajungerea debitoarei în această situație printr-una din faptele limitativ prevăzute de art. 138, ipoteză ce nu este probată în cauză.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs AVAS B solicitând admiterea acestuia, modificarea hotărârii atacate în sensul admiterii cererii de antrenare a răspunderii patrimoniale a pârâtei, cu consecința obligării acesteia la plata pasivului rămas neacoperit în cadrul dosarului de insolvență al debitoarei - SERV SRL.
În dezvoltarea motivelor de recurs AVAS arată că instanța interpretând greșit actul juridic dedus judecății a schimbat natura și înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia (art. 304 pct 8 Cod procedură civilă).
Astfel, în dosarul de insolvență al debitoarei nu există un comitet al creditorilor constituit în condițiile art. 16 din Legea insolvenței iar în această situație obiectivă oricare dintre creditorii izolați pot formula acțiunea în răspunderea administratorilor.
De asemenea, s-a invocat ca motiv de nelegalitate aplicarea greșită a legii atunci când instanța a respins cererea ca neîntemeiată deoarece prin rapoartele comunicate de către administratorul judiciar și ulterior de către lichidator s-a reținut faptul că documentația contabilă nu a fost comunicată așa cum impun în mod obligatoriu dispozițiile art. 34 din Legea insolvenței.
Ori, potrivit practicii judiciare, prin nepredarea documentației financiar-contabile s-a demonstrat faptul că astfel de acțiuni intră sub incidența dispozițiilor art. 138 lit d întrucât se încearcă evitarea unui control asupra modului în care au fost valorificate activele debitoarei, și destinația efectivă a sumelor de bani rezultate în urma acestor operațiuni.
Prin neprezentarea acestor acte se dovedesc implicit cazurile de culpă prevăzute de legea specială situație în care se impunea antrenarea răspunderii administratorului debitoarei conform prevederilor art. 138 lit d din Legea nr. 85/2006.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate și având în vedere dispozițiile art 3041Cod procedură civilă, Curtea de apel constată că este nefondat pentru următoarele considerente:
Din cuprinsul hotărârii judecătorului sindic rezultă că recurenta AVAS B în calitate de creditor al debitoarei - SERV SRL a promovat acțiunea în răspunderea administratorului întrucât nu s-a putut forma un comitet al creditorilor deoarece au depus declarații de creanță doar doi creditori AVAS și A MUN B-
În condițiile în care AVAS nu este singurul creditor în accepțiunea judecătorului sindic acțiunea ar fi trebuit să fie însușită și de celălalt creditor pentru a putea fi admisibilă ceea ce nu s- întâmplat în speță așa încât s-a reținut excepția inadmisibilității.
Cu toate acestea judecătorul sindic a soluționat și în fond cauza reținând că în speță din probele administrate nu rezultă săvârșirea de către pârâtă a faptei prevăzute de art. 138 lit d din Legea nr. 85/2006 respectiv a legăturii de cauzalitate dintre această faptă și ajungerea debitoarei în insolvență.
În ceea ce privește admisibilitatea formulării cererii de antrenare a răspunderii personale a administratorilor de către un singur creditor se impun a fi făcute următoarele precizări:
Conform art. 138 alin (1) teza I-a legiuitorul recunoaște calitate procesuală activă în formularea acțiunii mai sus menționate, în principal administratorului judiciar sau lichidatorului, aceștia trebuind să adreseze o cerere judecătorului sindic.
În aceste condiții se pune întrebarea dacă dreptul la acțiunea în răspundere întemeiată pe dispozițiile art. 138 alin (1) din lege mai este recunoscut și altor persoane înafara administratorului judiciar sau a lichidatorului care după cum s-a menționat sunt expres indicați de către legiuitor. Altfel spus, se pune problema dacă dispozițiile art. 138 alin (1) teza I-a au caracter limitativ în privința enumerării persoanelor cărora le este recunoscută calitatea procesuală activă în promovarea unei astfel de acțiuni
Pentru a răspunde la o asemenea întrebare, este necesar ca, în prealabil, să facem referire și la dispozițiile art. 138 alin (3) din lege, dispoziții care recunosc legitimitatea procesuală activă și comitetului creditorilor, dar numai în cazurile expres și limitativ prevăzute de acest text de lege, respectiv atunci când administratorul judiciar sau lichidatorul a omis să indice, în raportul pe care îl întocmește în conformitate cu prevederile art. 59 din lege, persoanele vinovate de producerea stării de insolvență a debitorului și/sau dacă aceștia au omis să formuleze acțiunea în răspundere, iar termenul de prescripție al acesteia se apropie de împlinire.
Situația concretă a speței nu este acoperită nici de textul art. 138 alin (1) teza I-a și nici de prevederile art. 138 alin (3).
Astfel, în dosarul de insolvență al debitoarei nu există un comitet al creditorilor constituit în condițiile art. 16 din Legea nr. 85/2006 datorită unor motive obiective respectiv imposibilitatea constituirii deoarece în procedură nu și-au înscris creanțele cel puțin 3 creditori. În lipsa acestui număr minim legiuitorul apreciază că proporțiile și complexitatea cauzei nu necesită organizarea acestei entități.
În atare situație, lipsa acestui comitet și reglementarea lacunară a dispozițiilor Legii nr. 85/2006 cu privire la acest aspect sunt de natură a determina Curtea să procedeze la o analiză a posibilității unui singur creditor de a formula această cerere.
Deși în mod expres nu este prevăzut dreptul unui creditor singular să promoveze o atare cerere, spre deosebire de vechea reglementare cuprinsă în Legea nr. 64/1995, aceasta însă nu trebuie să fie de natură a limita dreptul creditorilor la acționarea în temeiul art. 138 sub aspectul calității procesuale, a legitimării procesuale, întrucât sunt încălcate însăși dispozițiile art. 2 care stabilesc scopul legii insolvenței.
În această situație obiectivă Curtea apreciază că nu poate fi negat recurentului AVAS B sau oricărui alt creditor care acționează singular și izolat de a fi lipsit de vocația la acțiunea pentru recuperarea creanțelor înscrise în tabelul creditorilor.
Pe de altă parte, susținerea judecătorului sindic în sensul că dreptul acestui creditor ar fi condiționat de însușirea acțiunii și de către celălalt creditor (în speță B-N) nu poate fi acceptată de C deoarece s-ar încălca principiul disponibilității principiu care guvernează chiar și în procedura insolvenței.
De aceea, Curtea arată că în speță creditorul recurent AVAS B are calitatea de a formula acțiunea în răspunderea administratorului debitoarei, din această perspectivă excepția inadmisibilității fiind nefondată.
Cu toate acestea, se constată că judecătorul sindic a făcut o analiză și a fondului pricinii reținând că în speță nu sunt întrunite condițiile impuse de prevederile art. 138 lit d din Legea nr. 85/2006 pentru a fi angajată răspunderea administratorului.
Temeiul juridic invocat de creditorul recurent își are sorgintea în prevederea legală sus amintită prevalându-se în concret de faptul că nu s-au predat documentele financiar-contabile așa cum impun obligatoriu dispozițiile art. 34 din Legea nr. 85/2006.
unei contabilități fictive, dispariția unor documente contabile sau neținerea evidenței contabile în conformitate cu legea nu reprezintă, în principiu, activități direct producătoare de prejudiciu însă ele pot favoriza starea de insolvență prin ascunderea unor active sau părți din acestea, prin plata cu întârziere a unor creanțe ceea ce a generat dobânzi sau penalități etc.
De asemenea, înregistrarea corectă în contabilitate a operațiunilor efectuate (ținerea contabilității) reprezintă pentru creditor o garanție că operațiunile au fost legale, că acestea pot fi verificate iar creditorii își vor putea recupera creanțele din bunurile înregistrate în contabilitate.
Această faptă ilicită se poate săvârși prin una dintre următoarele modalități și anume:
-ținerea unei contabilități fictive constă în înregistrarea în contabilitate a unor date eronate de natură să inducă în eroare asupra adevăratei situații financiare a debitorului persoană juridică, această faptă realizându-se prin înregistrarea de debite în absența unor documente justificative.
-ascunderea unor documente contabile se realizează, atât prin dosirea acestora cât și prin distrugerea lor și are ca scop denaturarea situației financiare a debitorului.
-neținerea contabilității în conformitate cu legea are în vedere nerespectarea prevederilor legale privind ținerea contabilității faptă care se apreciază în funcție de legea nr. 82/1991.
Din ansamblul probatoriului administrat în cauză și în special raportul administratorului judiciar nu rezultă săvârșirea de către pârâtă a nici uneia din modalitățile concrete ce compun fapta ilicită prevăzută de textul precitat.
Pentru aceste considerente, Curtea reține că în speță nu sunt incidente prevederile art. 138 alin (1) lit d din Legea nr. 85/2006 așa încât în conformitate cu dispozițiile art. 312 alin (1) Cod procedură civilă recursul declarat de creditorul AVAS B urmează a fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI B împotriva sentinței comerciale nr. 1076/24.10.2008, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Bistrița N pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 10 februarie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - -
Red./
2 ex./26.02.2009
Jud.fond.-
Președinte:Andrei Axente IrinelJudecători:Andrei Axente Irinel, Claudia Idriceanu, Danusia
| ← Acțiune în anulare. Decizia 234/2009. Curtea de Apel Brasov | Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... → |
|---|
