Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 626/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA COMERCIALĂ
DECIZIA COMERCIALĂ Nr. 626/2009
Ședința publică de la 25 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Marius Irimie
JUDECĂTOR 2: Mircea Noșlăcan
JUDECĂTOR 3: Nicolae Durbacă
Grefier - -
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de creditoarea LEASING (fosta Leasing ) împotriva Sentinței nr. 1214/F din 23 decembrie 2008 pronunțată de judecătorul sindic în Dosar nr- al Tribunalului Hunedoara.
La apelul nominal se prezintă avocat pentru debitoarea intimată Com-Serv D, fiind lipsă creditoarea recurentă.
Procedura de citare este îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Mandatara debitoarei intimate depune la dosar extras de pe portalul Tribunalului Hunedoara pentru a face dovada că împotriva societății debitoare Transport 2006 s-a dispus deschiderea procedurii insolvenței, se continuă, se solicită antrenarea răspunderii și au interes în cauză întrucât au calitatea de debitor garant. Declară că nu au alte cereri.
Nefiind alte cereri de formulat, curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Mandatara debitoarei intimate, pentru motivele expuse în întâmpinare, pe care le susține pe larg în fața instanței, solicită respingerea cererii de recurs ca nefondată și menținerea Sentinței nr. 1214/F/2008 pronunțată la data de 23 decembrie 2009 de Tribunalul Hunedoara, ca temeinică și legală.
Solicită cheltuieli de judecată potrivit chitanțelor și notei de cheltuieli pe care le depune la dosar.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului de față:
Constată că prin sentința comercială nr. 1214/F/2008 pronunțată de judecătorul sindic în dosar nr- al Tribunalului Hunedoaras -a admis contestația formulată de debitoarea " Com Serv" SRL D și s-a dispus respingerea cererii de deschidere a procedurii generale a insolvenței împotriva debitoarei, la cererea creditoarei " Leasing " SA
Pentru a pronunța această soluție judecătorul sindic a reținut, în ce privește creanța creditoarei, că dovada unei creanțe certe, lichide și exigibile poate rezulta, din economia Legii nr. 85/2006, numai dintr-un titlu executoriu, care potrivit art. 3721.pr.civ. poate fi doar hotărârea judecătorească sau un alt înscris căruia legea îi recunoaște expres această calitate.
În ce privește contractul de leasing prezentat de către creditoare, s-a apreciat că acesta nu îndeplinește condițiile de a fi un titlu executoriu în sensul mai sus menționat, nefiind prevăzut ca atare de textul legii.
Împotriva acestei soluții a declarat recurs creditoarea solicitând modificarea sentinței în sensul admiterii cererii sale așa cum a fost formulată.
În motivarea recursului arată că potrivit art. 8 din OG nr. 51/1997 modificat și completată prin Legea nr. 287/2006, contractele leasing precum și garanțiile sale reale și personale, constituie în scopul garantării și obligațiilor asumate prin contractul de leasing, titlu executoriu, sens în care judecătorul sindic era obligat să procedeze la deschiderea procedurii insolvenței împotriva debitoarei.
Verificând legalitatea și temeinicia sentinței atacate se constată următoarele:
Potrivit art. 3 pct. 1 și 6 raportat la art. 31 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 este îndreptățit să solicite deschiderea procedurii insolvenței acel creditor care deține asupra patrimoniului debitorului o creanță certă și lichidă, și care să fie exigibilă (scadentă) de mai mult de 30 de zile, creanță care, în conformitate cu art. 3 pct. 12 din lege, trebuie să aibă o valoare minimă, în general de 10.000 lei, iar în cazul salariaților de 6 salarii medii pe economie, și care constituie prin aceasta o valoare-prag.
Cât privește caracterul cert al creanței, în legătură cu care judecătorul sindic s-a pronunțat în sensul că deține această calitate numai un titlu executoriu și care, potrivit art. 372.pr.civ. poate fi doar o hotărâre judecătorească ori un alt înscris care, potrivit legii, constituie titlu executoriu, se constată că această concluzie nu corespunde pe deplin economiei generale și scopului instituirii procedurii insolvenței, nici în reglementarea actuală a legii nr. 85/2006 și nici în reglementarea anterioară a Legii nr. 64/1995.
Într-adevăr, procedura insolvenței constituie un ansamblu de norme juridice, reglementând căi și modalități specifice prin care se urmărește obținerea fondurilor bănești pentru plata datoriilor debitorului aflat în insolvență față de creditorii săi, în condițiile stabilite diferențiat pe categorii de debitori, prin reorganizare judiciară bazată pe un plan de reorganizare sau prin faliment. Aplicarea procedurii reorganizării judiciare reprezintă un remediu pentru activitatea debitorului pe când procedura falimentului constituie un instrument de executare silită asupra averii debitorului.
Utilizarea, în acest scop, a uneia sau a alteia dintre aceste proceduri necesită, în concepția legii, parcurgerea unei proceduri prealabile în care urmează a se stabili dacă debitorul mai poate face față datoriilor cu sumele de bani disponibile, adică dacă se află sau nu în insolvență, în stare de incapacitate de plată. Nu orice creanță însă, dă dreptul creditorului de a cere constatarea stării de insolvență, ci așa cum s-a arătat mai sus, doar acele creanțe care se situează peste pragul minim prevăzut de lege, de 10.000 lei, cu condiția de a fi certe, lichide și exigibile.
Rezultă, din cele menționate, că atât condiția privitoare la capacitatea de plată a debitorului cât și aceea privitoare la creanța reclamantului creditor sunt condiții ale deschiderii procedurii insolvenței, în general, și nu ale executării silite așa cum se susține în hotărârea atacată. Așa fiind, deși legea impune, în ce privește creanța reclamantului condițiile prevăzute de lege pentru executarea silită a creanțelor (de a fi certă, lichidă și exigibilă, în conformitate cu art. 379.pr.civ.), totuși cererea creditorului privind deschiderea procedurii insolvenței nu este o cerere de executare silită a debitorului, ci de desfășurarea procedurii insolvenței, fază procesuală distinctă, inclusiv de o eventuală vânzare la licitație a bunurilor debitoarei, dacă această procedură ar putea fi asimilată cu procedura executării silite reținută în argumentarea judecătorului sindic (fără a mai adăuga faptul că, chiar această procedură a vânzării la licitație a bunurilor ar putea să nu existe în cadrul procedurii insolvenței, în situația în care debitorul nu are bunuri sau valori materiale vandabile). În consecință, caracterul cert, lichid și exigibil nu implică și existența unui titlu executoriu, în baza căruia creditorul să își valorifice creanța, așa încât nici dispozițiile art. 372.pr.civ. reținute de judecătorul sindic nu sunt aplicabile procedurii insolvenței, ca o condiție necesară pentru deschiderea acesteia.
Pe de altă parte, dacă legiuitorul ar fi considerat, așa cum se susține, procedura insolvenței ca fiind o procedură de executare silită, pentru începerea căreia ar fi necesar un titlu executoriu, ar fi reglementat în mod expres, cu acest titlu, atât procedura ca atare cât și condiția titlului executoriu, fiind greu de crezut că o chestiune de o asemenea importanță, ce ține de esența procedurii, a fost lăsată pe seama interpretului.
Așa fiind, în situația în care judecătorul sindic s-a mărginit să examineze deschiderea procedurii insolvenței, la cererea creditoarei, doar din perspectiva condiției creanței de a fi un titlu executoriu, condiție neprevăzută de Legea nr. 85/2006, fără a examina condițiile privitoare la creanța reclamantei de a fi certă, lichidă și exigibilă, în limita valorii prag prevăzute de dispozițiile art. 3 pct. 1, 6 și 12 din același act normativ și a celorlalte condiții privitoare la starea de insolvabilitate a debitoarei, urmează că acesta a pronunțat hotărârea fără a intra în cercetarea fondului cauzei, supusă casării în condițiile art. 312 alin. 5.pr.civ. și trimiterii acesteia aceleiași instanțe pentru rejudecare.
Cu ocazia rejudecării, judecătorul sindic urmează să examineze dacă în cauză sunt sau nu îndeplinite condițiile generale ale insolvenței prevăzute de Legea nr. 85/2006, potrivit celor de mai sus menționate, atât cu privire la creanța reclamantei creditoare cât și în legătură cu eventuale apărări ale debitoarei, fără a reține condiția titlului executoriu în economia acestora.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanta - " Leasing " SA împotriva sentinței nr. 1214/F/2008 pronunțată de judecătorul sindic în dosar nr- al Tribunalului Hunedoara.
Casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 25.09.2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.
Th.
Ex.4/13.10.2009
Jud fond
Președinte:Marius IrimieJudecători:Marius Irimie, Mircea Noșlăcan, Nicolae Durbacă
| ← Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... | Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... → |
|---|
