Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 662/2008. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR.662/COM
Ședința publică din 16 octombrie 2008 16 Octombrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Georgiana Pulbere
JUDECĂTOR 2: Eufrosina Chirica
JUDECĂTOR 3: Adriana Pintea
GREFIER - - -
Pe rol, soluționarea recursului comercial d eclarat de recurenții pârâți - - domiciliată în T, str.B, -.4, jud.T și - domiciliat în T,-,.22,.A,.3, jud.T, împotriva sentinței civile nr.976/24.04.2008 pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata debitoare - - " " SRL - PRIN LICHIDATOR JUDICIAR - cu sediul în T,-, jud.T, intimatul pârât - - domiciliat în T, str.B, -.B,.4, jud.T și intimatul - OFICIUL REGISTRULUI COMERȚULUI - cu sediul în T,-, jud.T, având ca obiect procedura insolvenței.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită conform dispozițiilor art.87 și următoarele Cod procedură civilă
Recursul declarat de recurenta pârâtă este timbrat cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 20 lei conform chitanței nr.-/15.10.2008
Recursul declarat de recurentul pârât este timbrat cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 20 lei conform chitanței nr.-/16.10.2008 și timbre judiciare în valoare de 0,30 lei.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință prin care s-au evidențiat părțile, obiectul litigiului, mențiunile privitoare la îndeplinirea procedurii de citare și stadiul procesual.
Se prezintă avocat fără împuternicire avocațială la dosar, care depune dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 20 lei conform chitanței nr.-/16.10.2008 și timbre judiciare în valoare de 0,30 lei, privind recursul declarat de recurentul.
Curtea, constată că nu sunt motive de amânare, apreciază dosarul în stare de judecată și rămâne în pronunțare luând act că se solicită judecata cauzei în lipsă conform art. 242 alin. 2 Cod procedură civilă.
CURTEA
Asupra recursului comercial d e față;
Examinând actele și lucrările dosarului, se constată:
Reclamanta - Taf ormulat la data de 21.11.2007 în calitate de lichidator judiciar al - SRL, cerere de atragere a răspunderii patrimoniale pârâților, și, pentru suma de 20.955 lei reprezentând valoarea totală a obligațiilor admise împotriva societății falite debitoare și nerecuperate în procedura de faliment, întemeiată pe dispozițiile art.138 al.1 lit.a, d și e din 85/2006.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că deși potrivit bilanțului contabil pe anul 2004, societatea a avut imobilizări incorporale în valoare de 13.686 lei, administratorii societății nu au prezentat nici un bun la masa credală, bunurile fiind valorificate în interes personal.
S-a mai arătat și că, deși societatea a folosit forța de muncă pentru care a reținut angajaților contribuțiile de asigurări sociale, nu a virat nici o sumă, fapt ce constituie infracțiune.
Prin sentința civilă nr.976/27.04.2008, Tribunalul Tulcea - judecător sindic a admis în parte acțiunea reclamantei și a obligat pârâții și în calitate de foști administratori ai debitoarei - SRL T, în solidar, să suporte pasivul neacoperit al debitoarei, până la concurența sumei de 20.955 lei, reprezentând valoarea creanțelor nerecuperate. A fost respinsă cererea de obligare a acelorași pârâți la plata cheltuielilor de procedură și a onorariului de lichidator ca nefondată și s-a luat act că reclamanta a renunțat la judecată împotriva pârâtului.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că din analiza raportului asupra cauzelor și împrejurărilor care au condus la insolvență, precum și din relațiile de la ORC a rezultat că la data deschiderii procedurii insolvenței - SRL T, societatea avea ca administratori pe pârâții și.
Aceștia se fac vinovați de săvârșirea faptei reglementate de art.138 al.1 lit. D din 85/2006, întrucât deși au fost solicitați nu au înțeles să remită lichidatorului judiciar actele și informațiile prevăzute de art.28 al.1 conform art.35 din Legea 85/2006, analiza economică a debitoarei efectuându-se pe baza situației financiare preluată de la DGFP T, ceea ce creează prezumția de săvârșire a faptei, confirmată și din lipsa din balanța de verificare contabilă pe anul 2004 conturilor din grupele 6 și 7 (cheltuieli și venituri), semnificația fiind aceea că nu s-a ținut evidența contabilă în conformitate cu legea.
S-a mai reținut și că, din bilanțul contabil a rezultat că debitoarea a avut imobilizări corporale în sumă de 13.686 lei, constând în instalații și mijloace de transport și mobilier și aparatură birotică, care nu au mai fost găsite și nici nu mai figurează în evidențele contabile, ceea ce înseamnă că bunurile au fost folosite de administratori în interes propriu, fiind îndeplinite și condițiile prevăzute de art.138 al.1 lit.a și e din 85/2006.
Astfel, s-a concluzionat că prin aceste fapte ale foștilor administratori ai societății falite, creditorii debitoarei au suferit un prejudiciu, fiind evidentă legătura de cauzalitate între faptele pârâtei și prejudiciul creditorilor societății.
Împotriva acestei sentințe, au declarat recurs pârâții administratori ai - SRL, și.
În motivarea recursului se arată că în mod greșit instanța a făcut aplicarea art.246 Cod pr.civilă, în ceea ce privește renunțarea la judecată față de pârâtul, întrucât potrivit art.138 din 85/2006, răspunderea organelor de conducere este solidară în caz de pluralitate de persoane și prin urmare, instanța nu trebuia să ia act de renunțarea la judecată față de unul din administratorii pârâtei.
Se mai arată și că instanța, inexplicabil a luat act de renunțarea la judecată în ceea ce-l privește pe administratorul, care este singurul administrator care a și exercitat această funcție.
Prin urmare, societatea falită nu a avut o conducere colegială pentru ase putea constata aplicarea art.138 al.1 din 85/2006, solidaritatea neputând opera.
Se mai arată și că judecătorul sindic a avut în vedere doar prezumții simple și care nu vizau recurenții, înlăturând în același timp înscrisurile aflate la dosar și care purtau semnăturile lui, demonstrându-se că acesta singur a exercitat administrarea societății și numai prin actele asumate de acesta s-a putut ajunge în starea de insolvență a patrimoniului.
Recursul este nefondat.
Acțiunea întemeiată pe dispozițiile art.138 din 85/2006 este o acțiune în răspundere civilă delictuală în materie comercială și poate interveni în situația în care o societate ajunge în insolvență, iar insolvența este asociată cu săvârșirea de către persoanele expres desemnate de textul de lege: membrii organelor de conducere a uneia dintre faptele expres și limitativ enumerate de legiuitor.
În cauză, în raport de acțiunea formulată de lichidatorul judiciar al societății falite și temeiurile legale invocate, se constată că legal judecătorul sindic a reținut că în cauză, administratorii societății s-au făcut vinovați de săvârșirea faptelor prevăzute de art.138 al.1 lit.a și d din 85/2006, din raportul lichidatorului judiciar rezultând expres că aceștia au ținut contabilitatea în conformitate cu legea și au folosit bunurile societății în folosul propriu.
Întrucât dispozițiile art.73 din 31/1990 R, prevăd expres că administratorii societății sunt solidar răspunzători față de societate pentru existența registrelor cerute de lege și corecta lor ținere și de stricta îndeplinire a îndatoririlor pe care legea și actul constatator le impun, se constată de asemenea că legal, instanța a reținut solidaritatea în ce privește răspunderea pârâților recurenți, administratori.
În raport de cele sus menționate, susținerile privind greșita luare de act la renunțarea la judecată față de pârâtul sau cele privind împrejurarea că acesta este singurul care a exercitat funcția de administrator sau prezumțiile simple care nu vizau neapărat persoanele recurenților, sunt nefondate și vor fi înlăturate, întrucât din actele existente la ORC rezultă că potrivit actelor constitutive ale societății, aceștia aveau calitatea de administratori, mențiunile din registrul Comerțului fiind singurele opozabile terților, administrării astfel înscriși fiind răspunzători de funcționare legală a societății, asociat cu 25% din capitalul societății, nefiind administrator.
În ce privește prezumțiile simple, se constată că legal prima instanță a avut în vedere situația de fapt descrisă de lichidator societății care a întocmit raportul asupra cauzelor și împrejurărilor care au dus la apariția stării de insolvență a debitorului - SRL, conform art.20(1) lit.b și 59 al.1 din 85/2006 și din care rezultă săvârșirea faptelor prevăzute de art.158 al.1 lit.a și e din 85/2008 (fila 27 dosar fond), afirmația că a fost singurul administrator, fiind o simplă susținere, nesusținută de nici o probă, actele de la ORC dovedind contrariul.
Pentru aceste considerente, se constată că toate criticile aduse hotărârii recurate sunt nefondate și în baza art.312 al.1 cod pr.civilă, recursul va fi respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul comercial d eclarat de recurenții pârâți - - domiciliată în T, str.B, -.4, jud. T și - domiciliat în T,-,.22,. A,.3, jud.T, împotriva sentinței civile nr.976/24.04.2008 pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata debitoare - " " SRL - PRIN LICHIDATOR JUDICIAR, cu sediul în T,-, jud.T, intimatul pârât - domiciliat în T, str.B, -.B,.4, jud.T și intimatul OFICIUL REGISTRULUI COMERȚULUI, cu sediul în T,-, jud.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 octombrie 2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
Grefier,
17 Octombrie 2008
Jud.fond-
Jud.red.- /27.11.2008
Tehnored.- gref.CV/04.12.2008
Președinte:Georgiana PulbereJudecători:Georgiana Pulbere, Eufrosina Chirica, Adriana Pintea
| ← Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... | Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... → |
|---|
