Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 71/2010. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA COMERCIALĂ
Dosar nr. 2,-
DECIZIA COMERCIALĂ Nr. 71/2010
Ședința publică de la 22 Ianuarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Marius Irimie
JUDECĂTOR 2: Mircea Noșlăcan
JUDECĂTOR 3: Nicolae Durbacă
Grefier - -
Pe rol se află soluționarea recursurilor declarate de creditoarele SC SA și DGFP Sibiu împotriva sentinței comerciale nr.943/C/2009 pronunțată de judecătorul sindic din cadrul Tribunalului Sibiu în dosarul nr.-.
La apelul nominal părțile au fost lipsă.
Procedura este îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care instanța, având în vedere actele și lucrările dosarului și faptul că s-a solicitat judecarea în lipsă, lasă cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursurilor de față;
Constată că prin sentința comercială nr.943/C/17.06.2009 pronunțată de judecătorul sindic în dosar nr.- al Tribunalului Sibius -a dispus închiderea procedurii insolvenței împotriva debitorului SC SRL Sibiu, în temeiul art.131 alin.2 din Legea nr.64/1995 și radierea societății din Registrul comerțului, cu motivarea că societatea nu mai deține bunuri în patrimoniu, iar cu privire la indicatorii evidențiați în balanța de verificare încheiată la data de 31.12.2006 s-a reținut că mijloacele de transport înregistrate contabil în valoare de 13.103 lei au reprezentat valoarea amortizării autoturismului marca Mercedes din perioada 2001 - 2004. Cu privire la acest autoturism, s-a reținut că lichidatorul judiciar a făcut mențiunea că acesta a fost înstrăinat la data de 17.08.2004, tranzacția nefiind evidențiată contabil în momentul efectuării ei. Lichidatorul judiciar a mai arătat că, obiectele de inventar constând în birotică au fost casate în anul 2006, iar investițiile în curs, nefinalizate reprezintă cheltuieli de amenajare a Atelierului de confecții metalice deținut de debitor în baza unui contract de comodat încheiat pe durata a 10 ani: 1.01.1995 - 1.01.2005. Cu privire la cheltuielile în avans făcute de debitor, lichidatorul judiciar a arătat că acestea au reprezentat chiriile aferente autoturismului Mercedes achiziționat în sistem de leasing operațional iar soldul contului operațiuni în curs de clarificare au reprezentat plăți în numerar făcute de administratorul social pentru achitarea creditelor bancare - dovadă fișa contului 473.
Prin aceeași sentință, judecătorul sindic a respins cererea de atragere a răspunderii pentru plata pasivului formulată de DGFP Sibiu împotriva pârâtului fost administrator al societății, cereri similare formulate împotriva pârâților și ori împotriva pârâtului formulate de SC SA și SC TÂRGOVIȘTE SA fiind respinse pentru lipsa calității procesuale a acestora.
Pentru a pronunța această soluție judecătorul sindic a reținut că pentru a fi antrenată răspunderea pârâtului, administrator al debitorului falit, trebuie întrunite cumulativ condițiile generale ale răspunderii civile delictuale prevăzute de art.998 - 999 Cod civil, respectiv: fapta ilicită, prejudiciul, legătura de cauzalitate între faptă și prejudiciu, vinovăția.
Cât privește fapta ilicită, s-a reținut caracterul limitativ al enumerării cuprinse în art.137 alin.1 lit.a - g din Legea nr.64/1995, legiuitorul stabilind expres și limitativ categoriile de fapte ilicite pentru care administratorii sociali au contribuit la ajungerea persoanei juridice în stare de insolvență și pentru care aceștia pot fi trași la răspundere.
Din probatoriul administrat în cauză precum și din rapoartele lichidatorului judiciar, judecătorul sindic a apreciat că nu rezultă faptul că pârâtul a făcut acte de comerț în interes personal sub acoperirea persoanei juridice, în sensul art.137 alin.1 lit.b din Legea nr.64/1995 republicată. De asemenea, nu s-a reținut în sarcina pârâtului nici săvârșirea faptei prevăzute de art.137 alin.1 lit.d) din Legea nr.64/1995. Contabilitatea debitorului a fost ținută de un expert contabil autorizat, împrejurare față de care nu se poate susține că pârâtul administrator social ar fi ținut o contabilitate fictivă sau ar fi făcut să dispară unele documente contabile sau că acesta nu ar fi ținut o contabilitate în conformitate cu legea.
Împotriva acestei soluții au declarat recurs creditorii SC SA și DGFP Sibiu.
În recursul său SC SA solicită modificarea sentinței în sensul atragerii răspunderii pârâtului pentru plata pasivului neacoperit în cursul procedurii.
În motivarea recursului se invocă faptul că acesta s-a angajat prin convenția nr.2861/13.12.2006 să achite în nume propriu debitul societății, angajament pe care nu l-a respectat. Acesta a emis două bilete la ordin, cu care urma să achite creanța, însă au fost refuzate la plată pentru lipsă de disponibil.
Pe de altă parte, invocă unele constatări din raportul lichidatorului judiciar, legate de faptul că au fost valorificate bunurile din stoc ale societății până la data de 31.12.2006 fără a fi înregistrate realizările din vânzări iar cele rămase scriptic pe stoc nu existau faptic.
În recursul său DGFP Sibiu arată că debitorul nu a ținut o contabilitate în conformitate cu legea în condițiile în care autoturismul marca Mercedes a fost înstrăinat iar tranzacția nu a fost reflectată în evidența contabilă. De asemenea, se susține că suma încasată a fost folosită de către pârât în interes personal din moment ce nu s-a dovedit în cauză că suma respectivă a fost folosită pentru plata unor creanțe ori în alt mod util pentru societate.
Se arată, de asemenea că nu s-a justificat fondul de marfă în valoare de 63.909 lei și de produse finite în sumă de 44.085 lei, aceste bunuri nefiind valorificate în cursul procedurii iar pe de altă parte, cât privește investițiile în sumă de 92.690 lei, făcute la atelierul de confecții metalice, acestea au fost făcute asupra unui spațiu care nu se afla în patrimoniul debitoarei ai al administratorului social, căruia să-i revină la expirarea contractului de comodat.
Verificând legalitatea și temeinicia sentinței atacate se constată următoarele:
Cu privire la recursul declarat de SC SA, se constată că, pe de o parte, sunt invocate chestiuni relative la relațiile contractuale bilaterale dintre societatea debitoare și recurentă, respectiv faptul că pârâtul nu și-a respectat obligațiile contractuale de plată a contravalorii prestațiilor recurentei, aspecte care nu se regăsesc în conținutul constitutiv al faptelor expres și limitativ reglementate de textul art.137 alin.1 lit.a - g din Legea nr.64/1995 și care întemeiază răspunderea membrilor organului de conducere pentru plata pasivului, iar pe de altă parte, chestiunile invocate cu privire la evidența unora din bunurile aflate pe stoc la 31.12.2006 ori în legătură cu cele rămase scriptic pe stoc, nu justifică antrenarea răspunderii pârâtului în condițiile în care nu s-a dovedit în cauză că aceste fapte au fost săvârșite de către pârât și se încadrează în vreuna din situațiile expres reglementate în textul legii.
Tot astfel, în ce privește recursul DGFP Sibiu, în mod întemeiat judecătorul sindic a reținut, cu privire la regularitatea înregistrărilor contabile, că nu pot fi imputate personal pârâtului în condițiile în care au fost efectuate de persoane specializate.
Pentru a se putea antrena răspunderea pârâtului în sensul art.137 lit.b din Legea nr.64/1995, reclamanta ar fi trebuit să facă dovada că bunurile neevidențiate au fost însușite de către pârât în mod efectiv, simpla prezumție nefiind suficientă.
Cât privește materialele folosite la construirea și amenajarea atelierului, este fără relevanță cui aparținea spațiul pe care a fost amenajat, atâta vreme cât atelierul a rămas în proprietatea debitorului, iar consumarea materialelor se justifică prin construcția însăși.
Pe de altă parte, în această materie a răspunderii civile delictuale, special reglementată prin dispozițiile art.137 alin.1 lit.a - g din Legea nr.64/1995, este necesar, ca în ce privește condiția legăturii de cauzalitate, faptele săvârșite, să conducă în mod necesar la ajungerea societății în stare de insolvență, ceea ce în cauză nu s-a dovedit. Acest aspect nu se prezumă, trebuind prin urmare să fie dovedit în condițiile legii.
Așa fiind, în considerarea celor menționate, soluția judecătorului sindic, de respingere a cererii de atragere a răspunderii pârâtului se dovedește întemeiată, urmând a fi menținută prin respingerea celor două recursuri declarate în cauză.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE:
Respinge recursurile declarate de creditoarele SC SA și DGFP Sibiu împotriva sentinței comerciale nr.943/C/2009 pronunțată de judecătorul sindic din cadrul Tribunalului Sibiu în dosarul nr.-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 22.01.2010.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red.
Dact. 6 ex./02.02.2010
Jud.fond
Președinte:Marius IrimieJudecători:Marius Irimie, Mircea Noșlăcan, Nicolae Durbacă
| ← Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... | Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... → |
|---|
