Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 76/2010. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA COMERCIALĂ
Dosar nr. 1,-
DECIZIA COMERCIALĂ NR. 76/2010
Ședința publică de la 22 Ianuarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Marius Irimie
JUDECĂTOR 2: Mircea Noșlăcan
JUDECĂTOR 3: Nicolae Durbacă
Grefier - -
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de creditoarea DGFP Sibiu împotriva sentinței nr.1753/C/2009 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosarul nr.-.
La apelul nominal părțile au fost lipsă.
Procedura este îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei și se constată că la dosar nu s-au înregistrat cereri de amânare, împrejurare față de care instanța, având în vedere actele și lucrările dosarului și faptul că s-a solicitat și judecarea în lipsă, lasă cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului de față;
Constată că prin sentința civilă nr.1753/C/2009 pronunțată de judecătorul sindic în dosar nr.- al Tribunalului Sibiua fost admisă contestația formulată de debitoarea - SRL Sibiu și respinsă cererea formulată de creditoarea DGFP Sibiu pentru deschiderea procedurii insolvenței debitoarei - SRL.
Pentru a pronunța această hotărâre judecătorul sindic a reținut următoarele:
Potrivit prevederilor art. 31 din Legea nr. 85/2006 este îndreptățit să ceară deschiderea procedurii creditorul definit la art. 3 pct.6 contra unui debitor prezumat ca fiind în starea de vădită insolvență, definită la art. 3 pct. 1 lit. a dacă posedă o creanță având un cuantum cel puțin egal cu pragul de 30.000 lei prevăzut de art. 3 pct. 12 din lege.
Legitimarea conferită de art. 31 din Legea nr. 85/2006 pentru a declanșa procedura insolvenței este condiționată de existența unei creanțe care să îndeplinească cele 3 condiții și anume să fie certă, lichidă și exigibilă în sensul definit prin art. 379 alin.2 și 3 Cod pr. civilă și art. 1023 Cod civil.
In cauză, creditorul bugetar Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului Sibiu și-a justificat calitatea de creditor îndreptățit să solicite deschiderea procedurii pe baza deciziilor de impunere ( întocmite pe baza declarațiilor fiscale ale contribuabilului, societatea comercială ) emise în anul 2005 -2007 și care au fost materializate în titlurile executorii depuse la dosarul cauzei.
Pentru titlurile executorii, anexate somație nr. -/33054/4.07.07 (f96), somației nr. -/12866 somației nr. -/5707, somației nr. -/2798, somației nr. -/21475, creditoarea nu a făcut dovada comunicării acestora conform art. 44 (3) Cod pr. fiscală, in sensul ca, din procesele verbale privind îndeplinirea procedurii de comunicare prin publicitate, nu rezultă ca a fost emis actul administrativ fiscal pe numele debitoarei - SRL. Se face doar mențiunea ca s-a afișat anunțul cu nr.218,. din data de .fără a se menționa ce conține acest anunț.
Apoi, modalitatea de comunicare a actelor fiscale, prin publicitate, pe pagina de internet atrag o puternică îndoială asupra împrejurării că au fost respectate prevederile art. 44 Cod pr. fiscală, în lipsa dovezilor privind indicarea documentelor fiscale publicate.
Comunicarea prin publicitate se impune în cazul în care s-a constatat că s-a refuzat primirea actului la domiciliul fiscal al contribuabilului sau s-a constatat lipsa oricărei persoane la acest sediu.
Apoi, pentru somația nr. -/431 creditoarea nu a depus la dosar nici o dovada a comunicării acesteia.
Alte somații, sau titluri de proprietate au doar mențiunea ca, au fost primite fără a se indica calitatea celui care le-a primit. Așa sunt: somația nr. 74144/2007, somația nr. 11844/2006, somația nr. 7910/2005 și titlurile însoțitoare,somația nr.5492/2005, 3725/2004, somația nr. 669/2003.
Pe lângă acestea, creditoarea a depus la dosar un număr de somații, care au același nr. -/669 din aceeași dată, respectiv 3.11.03, însă pentru sume diferite.
Cu privire la decizia penală nr. 77/08 a Curții de APEL ALBA IULIA, așa cum a arătat și creditoarea prin întâmpinarea depusă în dosarul Curții de Apel, aceasta nu are nici o legătură cu creanța ce face obiectul cererii de deschidere a procedurii insolvenței, hotărârea vizând o alta persoană responsabilă direct.
Cât privește executarea silită făcută de creditoare în baza Cod pr.fiscală, s-a constatat că, creditoarea nu a făcut dovada nerecuperării nici unei părți din creanță, astfel că, s-ar putea ca, prin procedura insolvenței o creanță sa fie executată de două ori, motiv pentru care și pentru acest motiv creanță invocată de creditoare nu are un caracter cert.
În lipsa dovezilor privind respectarea acestor cerințe procedurale, judecătorul sindic a constatat că nu sunt întrunite cumulativ condițiile prevăzute de art. 31 alin.1 si art. 3.6 din legea insolvenței, astfel că în lipsa dovezilor privind calitatea de creditor îndreptățit să solicite deschiderea procedurii, contestația formulată este întemeiată și pe cale de consecință s-a respins cererea formulată de Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului Sibiu.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs DGFP Sibiu solicitând modificarea în tot în sensul admiterii cererii de deschidere a procedurii insolvenței.
În dezvoltarea motivelor de recurs susține că în mod greșit instanța de fond a apreciat că nu sunt întrunite cumulativ condițiile prevăzute de art.31 alin.1 și art.36 din Legea nr.85/2006, întrucât creanța este certă, lichidă și exigibilă în cuantum de 675.937 lei.
Se mai arată că în mod nelegal prima instanță a apreciat că nu deține titluri de creanță, împotriva debitoarei în condițiile în care a depus la dosar titluri de creanță reprezentând creanțe formulate atât din deciziile fiscale ale debitoarei cât și deciziile referitoare la plata obligațiilor accesorii, documente ce constituie în același timp titluri executorii, comunicate debitoarei în condițiile legii.
Creditoarea invocă faptul că s-a procedat la comunicarea somațiilor, inclusiv prin publicitate și s-au întocmit procese - verbale privind îndeplinirea procedurii de comunicare prin publicitate, iar semnătura de primire a actelor de executare aparține administratorului societății.
Recurentă precizează că ultima plată a fost efectuată de societate la data de 7.10.2005 în contul debitului față de bugetul general consolidat și au fost instituite popriri, care din lipsa disponibilităților bănești nu au avut eficiență.
În drept se invocă Legea nr.85/2006, art.299 - 316 Cod pr.civilă.
Debitoarea intimată - SRL Sibiu nu a formulat întâmpinare.
Verificând legalitatea și temeinicia sentinței atacate se constată următoarele:
Potrivit art.85 - 89 din OUG nr.92/2003, republicată, privind Codul d e procedură fiscală, stabilirea obligațiilor fiscale, ce constituie titlu de creanță potrivit art.110 din același act normativ și totodată titlu executoriu potrivit art.141 din ordonanță, se face atât prin propria declarație a contribuabilului, cât și pe baza unor decizii de impunere ori alte astfel de decizii, asimilate deciziilor de impunere, emise de organul fiscal. Numai în ce privește aceste din urmă obligații fiscale există obligația comunicării lor în conformitate cu dispozițiile art.44 Cod pr.fiscală, într-adevăr sub sancțiunea nulității în conformitate cu art.46 din același act normativ, declarațiile fiscale ale contribuabilului fiind prezumate în cunoștință prin însuși faptul declarării lor.
La dosar există atât dovada somațiilor de plată, cât și a deciziilor referitoare la obligațiile de plată accesorii ( decizii pentru plata obligațiilor accesorii), comunicate debitoarei, așa cum rezultă din dovezile anexate. În condițiile în care debitoarea, luând la cunoștință despre prezentul proces, nu a contestat că nu i-ar fi fost comunicate actele menționate, instanța nu putea invoca, din oficiu, neregularități legate de aceste comunicări și să constate că această procedură este neîndeplinită. Dispozițiile privitoare la comunicarea actelor menționate debitorului sunt instituite în favoarea acestuia așa încât, devine singurul care le poate invoca.
În fapt, prin contestație ( filele 263) debitoarea a susținut doar că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.3 pct.6 din Legea nr.85/2006 și asupra creanței s-a pronunțat decizia nr.77/2008 a Curții de APEL ALBA IULIA când s-a dispus obligarea la plata prejudiciului recurentei.
Prin urmare, creditoarea deține față de - SRL o creanță certă, lichidă și exigibilă în cuantum de 675.937 lei, iar debitoarea nu a înlăturat prezumția de incapacitate de plată generată de neefectuarea de plăți la bugetul de stat din data de 7.10.2005.
În aceste condiții, în care obligațiile fiscale ale debitoarei sunt dovedite, în condițiile legii, inclusiv din perspectiva comunicării lor cu debitoarea, dobândind astfel calitatea de a fi certe, lichide și exigibile în contextul art.3 pct.6 din Legea nr. 85/2006, judecătorul sindic era obligat să procedeze la deschiderea procedurii insolvenței împotriva debitoarei.
Așa fiind, se va admite recursul de față în baza art.312 alin.1 Cod pr.civilă raportat la art.304 pct.9 Cod pr.civilă, cu consecința modificării sentinței în sensul admiterii cererii creditoarei, respingerii contestației debitoarei și trimiterea dosarului judecătorului sindic în vederea deschiderii procedurii insolvenței împotriva debitoarei.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE:
Admite recursul declarat de creditoarea DGFP Sibiu împotriva sentinței nr.1753/C/2009 pronunțată de judecătorul sindic în dosarul nr.- al Tribunalului Sibiu și în consecință:
Modifică în tot sentința atacată în sensul că respinge contestația debitoarei și admite cererea creditoarei și trimite dosarul judecătorului sindic al Tribunalului Sibiu, în vederea deschiderii procedurii prevăzute de Legea nr.85/2006, împotriva debitoarei.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 22.01.2010.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red.
Th.4 ex./10.03.2010
Jud. fond
Președinte:Marius IrimieJudecători:Marius Irimie, Mircea Noșlăcan, Nicolae Durbacă
| ← Insolventa societati comerciale pe actiuni. Decizia 526/2009.... | Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... → |
|---|
