Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 756/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA COMERCIALĂ
DECIZIA COMERCIALĂ Nr. 756/2009
Ședința publică de la 16 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Marius Irimie
JUDECĂTOR 2: Mircea Noșlăcan
JUDECĂTOR 3: Nicolae Durbacă
Grefier - -
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de creditoarea DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE H împotriva Sentinței nr. 159/F din 11 februarie 2009 pronunțată de judecătorul sindic în Dosar nr- al Tribunalului Hunedoara.
La apelul nominal se prezintă consilier juridic pentru creditoarea recurentă, fiind lipsă debitoarea intimată
Procedura de citare este îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nefiind alte cereri de formulat, curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Reprezentantul creditoarei recurente solicită admiterea recursului și modificarea sentinței atacate în sensul admiterii cererii de deschidere a procedurii simplificate împotriva debitoarei H, având în vedere că au depus la dosar acte doveditoare ale creanței.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului de față:
Constată că prin sentința nr. 159/F/2009 pronunțată de judecătorul sindic în dosarul nr- al Tribunalului Hunedoara, s-a admis contestația formulată de debitoarea SC SRL H și s-a respins totodată cererea formulată de creditoarea Direcția Generală a Finanțelor Publice H pentru deschiderea procedurii insolvenței împotriva debitoarei.
Pentru a pronunța această soluție judecătorul sindic a reținut, între altele, cu privire la creanța creditoarei reclamante, că pentru a fi o creanță certă în sensul cerut de dispozițiile Legii nr.85/2006, aceasta trebuie să rezulte dintr-un titlu executoriu ( hotărâre judecătorească, bilet la ordin, CEC, cambie, investite cu formulă executorie) precum și din alte înscrisuri necontestate de debitor.
Cu toate acestea, a reținut că în ce privește creanțele bugetare, certitudinea creanței rezultă doar dintr-un titlu executoriu, care este decizia de imputare și care, pentru a fi opozabilă debitorului va trebui comunicată acestuia în una din modalitățile prevăzute de dispozițiile art.44 Cod pr.civilă. În acest sens s-a reținut că reclamanta și-a întemeiat cererea pe unele înscrisuri intitulate titluri executorii fără a face dovada dacă au fost comunicate ori însușite în alt mod de către debitoare.
S-a mai reținut, inclusiv faptul că reclamanta nu a făcut dovada că eșuat în cadrul procedurii de executare pe dreptul comun, că numai după ce nu ar fi reușit în această procedură, să solicite deschiderea procedurii insolvenței.
Împotriva acestei soluții a declarat recurs creditoarea DGFP H solicitând modificarea sentinței în sensul admiterii cererii sale de deschidere a procedurii generale a insolvenței împotriva debitoarei.
În motivarea recursului se arată, în esență, că datoria bugetară a debitoarei a fost stabilită în conformitate cu dispozițiile art.85 alin.1 lit.a din Codul d e procedură fiscală aprobat prin OG nr.92/2003, declarațiile fiscale ale acesteia și deconturile de TVA aferente cuprinse între anii 2006 - 2008, declarații care reprezintă titlu de creanță în sensul art.110 alin.2 și 3 din OG nr.92/2003.
De asemenea, contrar celor afirmate de către judecătorul sindic, se arată că, în cauză s-a încercat executarea silită a debitorului, fiind emise o serie de somații de plată și fiind instituit inclusiv un sechestru asigurător asupra bunurilor acesteia.
Verificând legalitatea și temeinicia sentinței atacate se constată următoarele:
Potrivit art. 3 pct. 1 și 6 raportat la art. 31 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 este îndreptățit să solicite deschiderea procedurii insolvenței acel creditor care deține asupra patrimoniului debitorului o creanță certă și lichidă, și care să fie exigibilă (scadentă) de mai mult de 30 de zile, creanță care, în conformitate cu art. 3 pct. 12 din lege, trebuie să aibă o valoare minimă, în general de 30.000 lei, iar în cazul salariaților de 6 salarii medii pe economie, și care constituie prin aceasta o valoare-prag.
Cât privește caracterul cert al creanței, în legătură cu care judecătorul sindic s-a pronunțat în sensul că deține această calitate numai un titlu executoriu și care, potrivit art. 372.pr.civ. poate fi doar o hotărâre judecătorească ori un alt înscris care, potrivit legii, constituie titlu executoriu, se constată că această concluzie nu corespunde pe deplin economiei generale și scopului instituirii procedurii insolvenței, nici în reglementarea actuală a legii nr. 85/2006 și nici în reglementarea anterioară a Legii nr. 64/1995.
Într-adevăr, procedura insolvenței constituie un ansamblu de norme juridice, reglementând căi și modalități specifice prin care se urmărește obținerea fondurilor bănești pentru plata datoriilor debitorului aflat în insolvență față de creditorii săi, în condițiile stabilite diferențiat pe categorii de debitori, prin reorganizare judiciară bazată pe un plan de reorganizare sau prin faliment. Aplicarea procedurii reorganizării judiciare reprezintă un remediu pentru activitatea debitorului pe când procedura falimentului constituie un instrument de executare silită asupra averii debitorului.
Utilizarea, în acest scop, a uneia sau a alteia dintre aceste proceduri necesită, în concepția legii, parcurgerea unei proceduri prealabile în care urmează a se stabili dacă debitorul mai poate face față datoriilor cu sumele de bani disponibile, adică dacă se află sau nu în insolvență, în stare de incapacitate de plată. Nu orice creanță însă, dă dreptul creditorului de a cere constatarea stării de insolvență, ci așa cum s-a arătat mai sus, doar acele creanțe care se situează peste pragul minim prevăzut de lege, de 30.000 lei, cu condiția de a fi certe, lichide și exigibile.
Așa fiind, în situația în care judecătorul sindic s-a mărginit să examineze deschiderea procedurii insolvenței, la cererea creditoarei, doar din perspectiva condiției creanței de a fi un titlu executoriu, condiție neprevăzută de Legea nr. 85/2006, fără a examina condițiile privitoare la creanța reclamantei de a fi certă, lichidă și exigibilă, în limita valorii prag prevăzute de dispozițiile art. 3 pct. 1, 6 și 12 din același act normativ și a celorlalte condiții privitoare la starea de insolvabilitate a debitoarei, urmează că acesta a pronunțat hotărârea fără a intra în cercetarea fondului cauzei, supusă casării în condițiile art. 312 alin. 5.pr.civ. și trimiterii acesteia aceleiași instanțe pentru rejudecare.
Cu ocazia rejudecării, judecătorul sindic urmează să examineze dacă în cauză sunt sau nu îndeplinite condițiile generale ale insolvenței prevăzute de Legea nr. 85/2006, potrivit celor de mai sus menționate, atât cu privire la creanța reclamantei creditoare cât și în legătură cu eventuale apărări ale debitoarei, fără a reține condiția titlului executoriu în economia acestora.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanta DGFP H împotriva sentinței nr. 159/F/2009 pronunțată de judecătorul sindic din cadrul Tribunalului Hunedoara, casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 16.10.2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.
Th.
Ex. 4/12.11.2009
Jud fond
Președinte:Marius IrimieJudecători:Marius Irimie, Mircea Noșlăcan, Nicolae Durbacă
| ← Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... | Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... → |
|---|
