Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 760/2008. Curtea de Apel Constanta

Dosar nr-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CONSTANȚA

SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ,

CONTENCIOS ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DECIZIA CIVILĂ NR. 760/COM

Ședința publică de la 12 2008

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Mihaela Davidencu Șerban

JUDECĂTOR 2: Nastasia Cuculis

JUDECĂTOR 3: Elena Carina Gheorma

Grefier - - -

Pe rol judecarea recursurilor comerciale declarate de recurenții creditori - - SRL, - SRL, cu sediul procesual ales în C,-, -.A,.IV,.15, la " și Asociații", împotriva Sentinței civile nr. 689/17.03.2008 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata debitoare - - SRL, cu sediul în C,-, având ca obiect procedura insolvenței.

La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns pentru intimata debitoare av. în baza împuternicirii avocațiale nr. 293/2008 depusă la dosar, lipsind recurenții creditori.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

În referatul oral făcut asupra cauzei grefierul de ședință învederează că recursul formulat de creditoarea - SRL este motivat, timbrat cu taxă judiciară de timbru în sumă de 20 lei conform chitanței nr. -/10.07.2008 și timbru judiciar de 1 leu. Recursul declarat de creditoarea - SRL este motivat, timbrat cu taxă judiciară de timbru în sumă de 20 lei conform chitanței nr. -/10.07.2008, timbru judiciar de 1 leu.

Pentru intimata debitoare av. depune la dosar înscrisuri, respectiv extras de cont de la BRD Generale din data de 10.11.2008 și certificat de atestare fiscală eliberat la data de 22.10.2008. Nu mai are alte cereri de formulat, probe de administrat solicită cuvântul pentru dezbateri.

Curtea ia act că nu mai sunt cereri prealabile de formulat, probe de administrat constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.

Având cuvântul pentru intimata debitoare solicită av. solicită respingerea recursurilor declarate de creditoarei ca nefondat și menținerea sentinței pronunțată de instanța de fond ca fiind legală și temeinică.

Solicită să se constate că în cauză nu sunt întrunite condițiile de admisibilitate pentru deschiderea procedurii insolvenței privind caracterul cert, lichid și exigibil al creanței pretinse. Creanța pretinsă de către creditori este contestată atât în ce privește existența cât și cuantumul valoric al acesteia, astfel că sumele de bani pretinse nu îndeplinesc cerințele legii de a fi certe lichide și exigibile, așa încât se impune respingerea acțiunii formulată pe calea Legii nr. 85/2006, creditorul putând să-și realizeze creanța pretinsă pe calea dreptului comun.

După cum se poate observa în cauză dedusă judecății creditorii nu se află în posesia unui titlu executoriu care să constate existența unei creanțe certe, lichide și exigibile, ci se folosesc doar de documente contabile, cum ar fi facturi fiscale și devizele de prestații, iar acestea nepurtând semnătura reprezentantului legal al societății și nici ștampila.

Depune la dosar note scrise prin care răspunde pe larg la criticile aduse de recurenții creditori.

Cu cheltuieli de judecată.

CURTEA

Asupra recursurilor comerciale de față:

Prin cererea înregistrată sub nr. 9534/118/21.09.2007 la Tribunalul Constanța, creditoarea - SRL a învestit judecătorul sindic cu soluționarea cererii de deschidere a procedurii insolvenței față de debitoarea - SRL, relevând în esență, că se legitimează cu o creanță certă, lichidă și exigibilă în cuantum de 20.367,60 lei având ca izvor obligațional raporturi comerciale concretizate prin prestarea unor servicii în beneficiul debitoarei.

În opinia creditoarei sunt îndeplinite condițiile prescrise de Legea nr.85/2006, astfel debitoarea are calitatea de comerciant, creanța izvorăște dintr-un raport comercial și are caracter cert, lichid și exigibil, iar debitoarea, deși notificată nu și-a onorat în termen de 30 zile obligația de plată.

Ca efect al deschiderii procedurii concursuale, aceeași creditoare a solicitat desemnarea în calitate de practician în reorganizare pe -.

În drept și-a întemeiat cererea pe dispozițiile Legii nr.85/2006.

În probațiune s-a folosit și a administrat proba cu înscrisuri.

La data de 19.11.2007, debitoarea - SRL a formulat contestație împotriva stării de insolvență, învederând că nu sunt întrunite condițiile de admisibilitate pentru deschiderea procedurii insolvenței.

Sub un prim aspect s-a relevat că factura fiscală nu a fost acceptată la plată, deoarece pe aceasta nu apare semnătura administratorului societății, ci a unui prepus, astfel încât nu face dovada unei creanțe certe. Totodată, această factură nu a fost însușită la plata în mod valabil, în condițiile în care nu are aplicată ștampila societății debitoare.

Ori, o creanță care nu este certă poate fi obiectul unui refuz întemeiat la plată și în aceste condiții neachitarea datoriei nu reprezintă o consecință a insolvenței, ci o apărare de fond invocată cu bună-credință.

În condițiile în care creanța pretinsă de către creditoare este contestată de către debitoare în ceea ce privește existența și cuantumul valoric al acesteia, sumele de bani pretinse nu îndeplinesc cerințele legii de a fi certe, lichide și exigibile așa încât se impune respingerea cererii.

De asemenea, aceeași contestatoare a opinat că este exclus ca judecătorul sindic să facă o cercetare în fond asupra existenței și caracterului creanței creditorului, întrucât această sarcină, potrivit legii îi este impusă creditorului.

În probațiune s-a folosit și a administrat proba cu înscrisuri.

În ședința de judecată din data de 14.01.2008, constatându-se îndeplinite condițiile art.31 alin.3 din Legea nr.83/2006, s-a dispus conexarea cauzelor înregistrate sub nr-, respectiv nr- la prezenta cauză.

Astfel s-a constatat că împotriva aceleiași debitoare s-au promovat încă două cereri de deschidere a procedurii insolvenței inițiate de către creditoarele - România SA și - SRL.

Ambele creditoare au relevat existența unor creanțe certe, lichide și exigibile, ce urmează a fi achitate de către creditoare, respectiv creditoarea - România SRL a pretins o creanță de 63.973 lei, iar - SRL a pretins o creanță în cuantum de 26.227,60 lei.

Împotriva acestor cereri, debitoarea deopotrivă a formulat contestație fundamentată pe aceleași apărări, respectiv absența caracterului cert al creanței.

Creditoarele - SRL și - SRL au invocat tardivitatea formulării contestațiilor apreciind că nu sunt formulate în termenul prevăzut de art.33 alin.2 din Legea nr.85/2006.

Pe fondul contestației, creditoarele au solicitat ca judecătorul sindic să procedeze la înlăturarea susținerilor debitoarei, întrucât creanțele pretinse au caracter cert atât timp facturile și devizele de prestații care constituie izvorul obligațional, au fost însușite la plată.

În ceea ce privește susținerea debitoarei că insolvența poate fi răsturnată de către debitor cu dovada existenței în cont a sumelor de bani disponibile s-a arătat că pe rolul Tribunalului Constanța sunt înregistrate cereri cu obiect similar, fapt ce contravine susținerii debitoarei.

Totodată, nu prezintă relevanța că nu este în posesia unui titlu executoriu, întrucât Legea nr.85/2006 nu instituie această condiție.

Debitoarea, în replică, relativ la excepția tardivității contestației a solicitat respingerea acesteia întrucât, potrivit dovezii de îndeplinire a procedurii de citare de la fila 29 nu rezultă că odată cu comunicarea citației i-a fost transmisă și copia acțiunii (dosar nr-), iar în cauza înregistrată sub nr- procedura de citare s-a efectuat prin afișare, ori potrivit art.33 alin.2 din Legea nr.85/2006 contestarea stării de insolvență se face în termen de 10 zile de la primirea copiei.

Prin Sentința civilă nr. 689/17.03.2008 pronunțată de Tribunalul Constanța prin judecătorul sindic, s-a admis excepția tardivității formulării contestației împotriva stării de insolvență formulată de creditoarele - SRL și - SRL și în consecință:

A respins, ca tardive, contestațiile împotriva sării de insolvență formulate de către debitoarea - SRL, ce formează obiectul cererilor conexe nr- respectiv nr-.

În temeiul disp. art.246 Cod pr. civilă a luat act de renunțarea creditoarei - ROMANIA SRL, la soluționarea cererii de deschidere a procedurii insolvenței.

A respins, ca nefondate, cererile conexe de deschidere a procedurii insolvenței ce formează obiectul dosarelor nr- și nr- - formulate de creditoarele - SRL și - SRL.

A obligat creditoarele - SRL și - SRL, în solidar, către debitoare la plata sumei de 3.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această hotărâre judecătorul sindic a reținut în referire la excepția tardivității formulării contestației, că potrivit art. 33 alin.2 din Legea nr.85/2006 "în termen de 10 zile de la primirea copiei, debitorul trebuia să conteste, fie să recunoască existența stării de insolvență.

Astfel, legea dispune că cererea creditorului se comunică debitorului în termen de 48 de ore de la înregistrare.

Este real că în doctrină și în jurisprudență s-a arătat că neprimirea de către debitor a cererii creditorului de deschidere a procedurii constituie o neregularitate de ordine publică, însă nu este cazul în speță.

Astfel, potrivit dovezii de îndeplinire a procedurii de citare cu debitoarea fila 29 (dosar nr-) se constată că debitoarea a fost citată cu copia tuturor înscrisurilor și adresă tip, astfel încât susținerea nu se fundamentează sub aspect probator.

Totodată, pretinsa neregularitate din cadrul dosarului nr- relativă la îndeplinirea procedurii de citare prin afișare nu poate fi valorificată ca și apărare pentru înlăturarea excepției întrucât procedura prin afișare se circumscrie disp. art.921Cod pr. civilă.

În aprecierea caracterului tardiv al contestațiilor formulate s-a avut în vedere că debitoarea a formulat cerere de amânare a cauzei anterior primului termen de judecată, ceea ce prezumă că avea cunoștință despre existența cererilor de deschidere a procedurii insolvenței.

Într-o atare situație, constatându-se că prezentele contestații au fost formulate cu depășirea termenului imperativ stipulat de art.33 alin.2 din legea în materie s-a admis excepția tardivității.

Pe fondul cererilor s-a reținut de judecătorul sindic că pretinsa stare de insolvență a fost răsturnată, întrucât acesta a făcut dovada existenței unor fonduri bănești suficiente pentru acoperirea datoriilor.

S-a apreciat că, chiar în absența contestației, în speță, respinsă ca tardivă, judecătorul sindic trebuia să verifice îndeplinirea tuturor condițiilor declanșării procedurii, chiar dacă unele nu au fost invocate de debitor, deoarece ele au caracter imperativ.

De altfel, instanța are și pârghii legale, întrucât potrivit art.33 alin.5 din Legea nr.85/2006 se poate ajunge la concluzia că cererea creditorului nu este fondată, motiv pentru care o va respinge.

Debitoarea a dovedit cu prisosință că are fonduri suficiente pentru acoperirea datoriilor, dovadă în acest sens fiind extrasele de cont emise de o unitate bancară care atestă un cuantum al lichidităților în sumă de 332.733,31 lei la data de 11.01.2008 fila 50 - dosar -.

Și certificatul de atestare fiscală cu mențiunea că nu are creanțe fiscale converg spre același punct de vedere: faptul că nu se află în stare de insolvență.

Nu lipsit de relevanță este și faptul că pe parcursul soluționării cauzei, creditoarea - România SA a renunțat la cerere, fiindu-i stinsă creanța pretinsă prin plată.

În atare situație s-a constatat că debitoarea nu se află în stare de insolvență, instanța a respins ca nefondate a cererilor creditorilor - SRL și - SRL.

Cât privește declarațiile de creanță depuse de - SRL și - Serv SRL, în raport de câtimea creanțelor pretinse, s-a constată că acestea pot fi acoperite din fondurile bănești ale debitoarei și astfel că pretinsa stare de insolvență a fost răsturnată încă o dată.

În temeiul dispozițiilor art. 246 Cod pr. civilă, instanța a luat act de renunțarea creditoarei - România SA la soluționarea cererii.

Împotriva acestei hotărâri în termen legal au declarat recurs creditorii - SRL și - SRL, care au criticat-o ca fiind nelegală și netemeinică.

Prin recursul său creditoarea - SRL a arătat că, creanța pentru care a formulat cererea este certă, lichidă și exigibilă întrucât reprezintă o obligație de plată constatată prin factura fiscală nr. -/7.09.2006 și devizul prestații din data de 7.09.2006 în valoarea totală de 26.227,60 lei, acte care atestă existența raporturilor comerciale întrucât societatea creditoare a prestat anumite servicii în beneficiul societății debitoare.

A arătat creditoarea că factura fiscală menționată și devizul prestații au fost semnate de primire de către administratorul societății, debitoare, deci acceptate la plată.

Recurenta a susținut că debitoarea nu a demonstrat că are suficiente fonduri bănești pentru plata datoriilor exigibile și pe cale de consecință să contrazică starea de insolvență prezumata în care se afla prin faptul că nu și-a achitat creanța ce depășește 10.000 lei și este scadentă de mai mult de 30 de zile, determinând astfel nașterea prezumției stabilită de lege.

Faptul că pe rolul Tribunalului Constanța se află înregistrate și alte dosare de insolvență privind pe debitoarea - SRL, confirmă și întărește prezumția stării de insolvență și că aceasta nu încearcă decât să tergiverseze și să amâne cât mai mult plata datoriilor exigibile.

În drept au fost invocate dispozițiile art. 8 din Legea nr. 85/2006, art.299 și art. 304 ind.1 Cod procedură civilă.

Recurenta - SRL, a arătat că între părți se desfășoară raporturi comerciale concretizate prin prestarea unor servicii în beneficiul debitoarei, fiind emise de către societate în mod legal factura fiscală nr. -/23.06.2006 în valoare de 27.367,62 lei și devizele prestații nr. 440/28.06.2006, 439/28.06.2006 și 438/28.06.2006 în valoarea totală de 27.367,62 lei, acceptate la plată prin semnarea de către reprezentantul debitoarei.

A arătat că debitul este recunoscut de către debitoare întrucât a achitat suma de 7.000,02 lei, rămânând un rest de plată de 20.367,60 lei. Debitoarea nu contestă faptul că au fost prestate serviciile ci tergiversează cauza prin invocarea faptului că factura fiscală nu este semnată de primire de către administratorul societății debitoare.

De asemenea s-a mai arătat că debitoarea nu a demonstrat că are suficiente fonduri bănești pentru plata datoriilor exigibile și pe cale de consecință să contrazică starea de insolvență prezumata în care se afla prin faptul că nu și-a achitat creanța ce depășește 10.000 lei și este scadentă de mai mult de 30 de zile, determinând astfel nașterea prezumției stabilită de lege.

În drept au fost invocate dispozițiile art. 8 din Legea nr. 85/2006, art.299 și art. 304 ind.1 Cod procedură civilă.

În dovedire au fost depuse înscrisuri.

Intimata debitoare legal citată a depus la dosar concluzii scrise prin care a solicitat respingerea recursurilor declarate de creditori ca nefondate și menținerea hotărârii pronunțată de instanța de fond ca fiind legală și temeinică.

A arătat intimata că în cauză nu sunt întrunite condițiile de admisibilitate pentru deschiderea procedurii insolvenței privind caracterul cert, lichid și exigibil al creanței pretinse de către creditori. Facturile fiscale invocate de creditori nu au fost semnate de reprezentantul legal al debitoarei, nu poartă ștampila societății, nefiind acceptate la plată.

De asemenea intimata debitoare a arătat că prin înscrisurile depuse, respectiv extras de cont emis de o unitate bancară, din care rezultă că debitoarea are în cont lichidități în valoare de 332.733,31 lei cât și certificat de atestare fiscală eliberat de Agenția Națională de Administrare Fiscală care atestă că societatea nu are nici un fel de datorii la bugetul de stat, face dovada că societatea debitoare nu se află în stare de insolvență.

Analizând actele dosarului, motivele de recurs invocate și examinând cauza sub toate aspectele, conform dispozițiilor art.304 indice1 pr.civ. Curtea constată că recursurile nu sunt fondate.

Conform art.33 (5) din Legea nr.85/2006, dacă judecătorul-sindic stabilește că debitorul nu este în stare de insolvență, respinge cererea creditorilor, care va fi considerată ca lipsită de orice efect chiar de la înregistrarea ei.

Insolvența este definită de art.3 pct.1 din lege ca fiind acea stare a patrimoniului debitorului care se caracterizează prin insuficiența fondurilor bănești disponibile pentru plata datoriilor exigibile.

Potrivit extrasului de cont depus la dosar rezultă că la data de 11.01.2008 debitoarea dispunea de fonduri de 332.733,31 lei, net superioare cuantumului creanțelor declarate de creditoare, fapt pentru care judecătorul sindic în mod corect a reținut că aceasta nu se află în stare de insolvență.

Concluzia reținută de judecătorul sindic este confirmată și în fața instanței de recurs prin extrasul de cont emis de BRD - (fila 52 ) din care rezultă ca la data de 11.11.2008 intimata deține lichidități în cuantum de 337.740,67 lei.

Având în vedere că nu sunt întrunite cumulativ condițiile prevăzute de lege pentru deschiderea procedurii insolvenței față de debitoare, Curtea constată că în mod corect judecătorul sindic a respins ca nefondate cererile creditoarelor.

Celelalte critici aduse de recurente hotărârii vor fi înlăturate întrucât exced motivelor pentru care judecătorul sindic a dispus respingerea cererii de deschidere a procedurii, fiind de altfel irelevante în condițiile în care s-a constatat că debitoarea nu se află în stare de insolvență. Pentru recuperarea unui debit cert, lichid și exigibil creditoarele au la dispoziție alte căi procedurale.

Pe cale de consecință, neexistând motive de nelegalitate a hotărârii atacate, Curtea apreciază că recursurile sunt nefondate, urmând ca în temeiul art.312 Cod pr.civilă să fie respinse.

În temeiul dispozițiilor art.274 pr.civ. recurentele vor fi obligate la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 3000 lei în favoarea intimatei, reprezentând onorariu de avocat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge ca nefondate, recursurile comercialedeclarate de recurenții creditori - - SRL și - SRL, cu sediul procesual ales în C,-, -.A,.IV,.15, la " și Asociații", împotrivaSentinței civile nr. 689/17.03.2008 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr-în contradictoriu cu intimata debitoare - - SRL, cu sediul în C,-.

Obligă recurentele la plata sumei de 3.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către intimata debitoare.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședințapublicăastăzi, 12 2008.

Președinte,

- - -

Judecător,

- -

Judecător,

- - -

Grefier,

- -

Jud.fond

tehnoredactat dec.jud.-- -

3 ex./ 09.01.2009

Președinte:Mihaela Davidencu Șerban
Judecători:Mihaela Davidencu Șerban, Nastasia Cuculis, Elena Carina Gheorma

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 760/2008. Curtea de Apel Constanta