Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 786/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ nr. 786/2008
Ședința publică de la 25 martie 2008
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: Claudia Idriceanu
JUDECĂTOR 2: Danusia Pușcașu
JUDECĂTOR 3: Adriana Iluț
GREFIER: - -
S-a luat spre examinare recursul declarat de creditoarea - SRL împotriva sentinței civile nr. 3560 din 7 noiembrie 2007 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Maramureș, în contradictoriu cu intimații - și - SRL, având ca obiect procedura enței contestație la deschiderea procedurii.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților litigante de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este legal timbrat cu 20 lei taxă judiciară de timbru ( fila 11 ) și 0,15 lei timbru judiciar.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că pricina este la primul termen de judecată pentru care procedura de citare este legal îndeplinită. Se constată că la data de 17 martie 2008 s-a înregistrat la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru în valoare de 20 lei, iar la data de 24 martie 2008 s-a înregistrat întâmpinare din partea intimatei-debitoare - SRL, întâmpinare prin care se invocă excepția lipsei semnăturii reprezentantului legal al - ( lichidatorul - ).
Curtea, față de această excepție, constată că recursul formulat de societatea entă - SRL care se află în perioada de observație, fără ridicarea în tot a dreptului de administrare a administratorului statutar a fost semnat de administratorul statutar, drept pentru care Curtea constată că, deși debitoarea se află în ență, ca urmare a hotărârii judecătorului sindic, iar administratorul judiciar este -, cu toate acestea debitoarea nu-și pierde capacitatea civilă de exercițiu și aceasta este limitată la dispoziția legii enței ceea ce nu înseamnă că debitoarea aflată în entă nu poate fi reprezentantă de administratorul special care să reprezinte interesele societății, prin urmare, excepția invocată urmează a fi respinsă ca nefondată și rămâne în pronunțare pe recurs.
CURTEA:
Prin sentința civilă nr. 3560 din 7 noiembrie 2007 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Maramureș s-a respins excepția lipsei calității de reprezentant al administratorului special al - SRL, și a consilierului juridic,
S-a admis contestația formulată de către debitoarea - SRL în contradictoriu cu creditoarea - SRL prin lichidator -.
S-a respins cererea de deschidere a procedurii enței formulate de către creditoarea - SRL prin lichidator - în contradictoriu cu debitoarea - SA.
S-a respins și cererea debitoarei de obligare a creditoarei la plata unei cauțiuni și la plata amenzii judiciare.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut următoarele:
Declanșarea procedurii enței se poate face în virtutea dispozițiilor art. 3 pct 6 din Legea nr. 85/2006 la cererea creditorului a cărui creanță împotriva patrimoniului debitorului este certă, lichidă și exigibilă de mai mult de 30 de zile.
Creanța pe care își întemeiază creditoarea cererea nu are caracter de creanță certă. Sumele datorate în baza biletului la ordin nu au caracter cert atâta vreme cât valabilitatea actului de creanță este discutabilă, făcând obiectul opoziției la executare înregistrată pe rolul Tribunalului Maramureș sub dosar nr-.
Existența creanței comportă discuții și prin prisma prevederilor art. 1146 Cod civil.
Nu are caracter cert nici creanța de 37.874,08 lei (plus dobânzi legale) reprezentând contravaloarea unor investiții atâta vreme cât dovada creanței se face doar prin mențiunile făcute în cadrul unui raport de expertiză tehnică judiciară efectuat la solicitarea Inspectoratului de Poliție al Județului
Împotriva acestei hotărâri, a declarat recurs creditoarea - SRL solicitând admiterea acestuia, modificarea hotărârii în sensul admiterii cererii de deschidere a procedurii împotriva debitoarei - SRL motivat pe incidența prevederilor art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, respingerea contestației debitoarei și casarea hotărârii judecătorului sindic și rejudecarea fondului potrivit dispozițiilor art. 312 alin (3) din Codul d e procedură civilă, cu cheltuieli de judecată.
În dezvoltarea motivelor de recurs, creditoarea recurentă arată că cererea de recurs a promovat-o în termenul legal de 10 zile potrivit dispozițiilor art. 8 alin 2 din Legea nr. 85/2006 acesteia fiindu-i comunicată hotărârea la data de 27 decembrie 2007, ca atare a fost promovat recursul în termenul legal și nu în termenul stabilit de judecătorul sindic (15 zile) așa cum rezultă din hotărâre.
Primul motiv de nelegalitate a hotărârii atacate este acela că prin hotărârea atacată judecătorul sindic a stabilit termenul de recurs de 15 zile ceea contravine dispozițiilor art. 8 alin 2 din lege specială care prevede că "termenul de recurs este de 10 zile de la comunicarea hotărârii".
Stabilirea unui termen greșit nelegal care nu este în concordanță cu dispozițiile legale nu poate constitui o greșeală materială a judecătorului întrucât dispozițiile prevăzute de art. 261 alin. 1 pct. 7 au caracter imperativ aspect ce rezultă din expresia folosită de legiuitor "hotărârea va cuprinde".
C de-al doilea motiv de nelegalitate îl constituie faptul că judecătorul sindic în raport de mijloacele de probă pe care le-a depus recurenta la dosarul cauzei a apreciat că creanța declarată nu are caracter cert.
Valoarea creanței recurentei se compune din: suma de 61.469,00 lei reprezentând actualizarea sumei calculate la suma de 442.000 lei - ce reprezintă valoarea biletului la ordin avalizat de debitoare - de la data de 14 septembrie 2004 data scadenței sale și până în momentul executării silite a acestui titlu de creanță -3 iulie 2006; suma de 4.420,17 lei reprezentând valoarea diferenței de creanță de nu a putut fi executată - suma ce a rămas neexecutată din valoarea biletului la ordin; suma de 2.071,49 lei reprezentând actualizarea sumei calculate la suma d 4.420,17 lei potrivit art.3712alin 3 din Codul d e procedură civilă-de la data de 4 iulie 2006 și până la data de 20 martie 2007 așa cum rezultă din calculul anexat de BEJ - la somația trimisă debitoarei la data de 20 martie 2007.
Valoarea totală a creanței rezultând din neexecutarea integrală a valorii biletului la ordin + reactualizările sumei este de 67.960,66 lei.
Cât privește creanța în sumă de 37.874,08 lei (inclusiv TVA) reprezentând valoarea investițiilor făcute de recurentă în imobilul din, fosta proprietate a debitoarei până în data de 4 septembrie 2007 investiție constatată prin Raportul de expertiză judiciară efectuat de expertul judiciar + 8.729,79 lei reprezentând dobânda legală aceasta are caracter cert pentru că ea izvorăște dintr-un raport de expertiză judiciar.
Nu este legală nici trimiterea de către judecătorul sindic la dispozițiile art. 1146 cod civil - dispoziții ce reglementează compensarea în materie civilă-câtă vreme legea specială nr. 85/2006 face referire la această instituție în art. 52.
În ce privește caracterul cert al unei creanțe textul art. 379 Cod procedură civilă, prevede: "Creanța certă este aceea a cărei existență rezultă din însuși actul de creanță sau și din alte acte chiar neautentice."
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate și având în vedere dispozițiile art. 3041Cod procedură civilă, Curtea constată că este nefondat pentru următoarele considerente:
Este real faptul că termenul de exercitare a recursului în ceea ce privește sentința civilă nr. 3560/7 noiembrie 2007 este acela de 10 zile potrivit dispozițiilor art. 8 alin (2) din Legea enței întrucât în speță a fost atacată cu recurs hotărârea judecătorului sindic prin care acesta a respins cererea de deschidere a procedurii enței formulată de - SRL prin lichidator - în contradictoriu cu debitoarea - SA.
Din această perspectivă faptul că judecătorul sindic a stabilit termenul de recurs de 15 zile ceea ce contravine dispozițiilor art. 8 alin (2) din Legea specială nu poate conduce însă la nelegalitatea acestei hotărâri deoarece termenul de recurs este stabilit de lege iar nu de judecător.
Procedând la analizarea celui de-al doilea motiv de nelegalitate a hotărârii judecătorului sindic și care în opinia recurentei s-ar regăsi în prevederile art. 304 pct 9 Cod procedură civilă Curtea reține că, prin cererea formulată de către - SRL-societate în ență prin administratorul special formulată la data de 6 septembrie 2006 s-a solicitat deschiderea procedurii enței față de - SRL invocându-se existența unei creanțe certe, lichide și exigibile ce întrunește condițiile impuse de art. 3 pct. 1 din Legea nr. 85/2006.
Din această perspectivă în mod legal judecătorul sindic a reținut că în speță nu este întrunită cerința existenței unei creanțe care să întrunească condițiile impuse de art. 31 din Legea enței în sensul existenței și a caracterului cert al acesteia.
Astfel, sumele datorate în baza biletului la ordin nu au caracter cert, atâta vreme cât valabilitatea actului de creanță este discutabil făcând obiectul opoziției la executare înregistrată sub dosar nr-. Totodată nu are caracter cert nici creanța de 37.847,08 lei la care se adaugă dobânzile aferente și care în opinia recurentei reprezintă valoarea investițiilor făcute de aceasta în imobilul hală situată în deoarece pentru această sumă nu există nici un titlu executoriu.
De aceea, dovada caracterului cert, lichid și exigibil al creanței nu se poate face în procedura specială a enței doar pe baza unor mențiuni făcute în cadrul unui raport de expertiză tehnică judiciară și acestea realizate la solicitarea INSPECTORATULUI DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI
Deoarece creditorul ce a formulat cererea nu se află în posesia unor titluri executorii care să constate existența unei creanțe certe, lichide și exigibile, judecătorul sindic și implicit instanța de recurs se află în situația de a stabili ca și în cazul unei judecăți de drept comun dacă creanța creditorului îndeplinește condițiile cerute de lege.
Curtea observă astfel că, potrivit prerogativelor reglementate de lege judecătorul sindic nu are posibilitatea să cerceteze în fond dacă actele la care face referire creditorul și pe care acesta își fundamentează cererea ar îndeplini cerințele impuse de lege respectiv caracterul cert, lichid și exigibil al creanței, pentru că nu se poate transforma într-o instanță de drept comun care să administreze probe (interogatoriu, expertiză, etc.).
Tot astfel, art. 46 Cod comercial statuează că facturile fiscale acceptate de debitor probează existența unei creanțe, certe, lichide și exigibile însă în speță, judecătorul sindic s-a confruntat cu situația în care debitorul contestă creanța invocând lipsa semnăturii de pe facturi cu consecința neacceptării acestora și în această ipoteză judecătorul sindic se află în situația nepermisă de Legea nr. 85/2006 de a lămuri contradicția respectivă, în caz contrar depășindu-și prerogativele, fiind nevoie să facă o judecată de drept comun.
În astfel de situații, este exclus ca judecătorul sindic să facă o cercetare în fond asupra existenței și caracterului creanței creditorului. Această sarcină îi este impusă de lege creditorului, ca o condiție sine qua non pentru a putea formula cererea.
Aceasta deoarece condiția esențială impusă de lege pentru a deveni creditor îndreptățit este aceea de a face el dovada caracterului cert, lichid și exigibil al pretinsei sale creanțe, în sensul art. 379 Cod procedură civilă, având în acest sens sarcina probei în conformitate cu dispozițiile art. 1169 Cod civil.
Cum recurentul nu a făcut dovada condițiilor impuse de lege în mod legal judecătorul sindic a apreciat ca fiind nefondată cererea de deschidere a procedurii enței față de - SRL.
Cât privește motivul de casare în sensul că în cauză și-ar fi declarat creanțele și alți creditori, Curtea constată că aceasta este doar o simplă afirmație nedovedită în nici un fel.
În concluzie, Curtea constată că în speță nu este prezent nici unul din motivele de recurs prevăzute de art. 304 Cod procedură civilă așa încât în temeiul dispozițiilor art. 312 alin (1) urmează a se respinge recursul declarat de - SRL -societate în ență aflată în perioada de observație fără ridicarea în tot a dreptului de administrare, reprezentată prin administrator.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de creditoarea - SRL prin administrator împotriva sentinței civile nr. 3560 din 07.11.2007, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Maramureș pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 25 martie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - - - -
Red.
Dact.
2 ex./10.04.2008
Jud.fond.-
Președinte:Claudia IdriceanuJudecători:Claudia Idriceanu, Danusia Pușcașu, Adriana Iluț
| ← Insolventa societati comerciale pe actiuni. Decizia 595/2008.... | Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... → |
|---|
