Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 877/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA COMERCIALĂ
Dosar nr-
DECIZIA COMERCIALĂ Nr. 877
Ședința publică de la 11 noiembrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Gilica Popescu
JUDECĂTOR 2: Olimpia Maria Stânga
JUDECĂTOR 3: Ioan
Grefier
Pe rol se află soluționarea recursurilor declarate de creditoarea AVAS B și pârâtul G împotriva Sentinței civile nr. 910/C/2009 pronunțată de judecătorul sindic din cadrul Tribunalului Sibiu în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat - pentru pârâtul recurent și intimatul, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, constatându-se că la dosar s-a înregistrat, din partea pârâtului recurent G, întâmpinare și o adresă prin care precizează în scris numărul sentinței atacate cu recurs.
S-a înregistrat totodată întâmpinare din partea intimaților și SC Distribuție Transilvania Sud SA - Sucursala de Distribuție a Energiei Electrice
Se comunică o copie a întâmpinărilor cu părțile prezente prin mandatar și personal. Nu se solicită termen pentru studiul întâmpinărilor.
Intimatul învederează instanței că nu trebuia să fie citat.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat - solicită admiterea recursului, modificarea sentinței atacate în sensul respingerii cererii de atragere a răspunderii pârâtului G și exonerarea de la plata sumei de 89.781 lei și a cererii de intervenție a SC Distribuție Transilvania Sud SA - Sucursala de Distribuție a Energiei Electrice
Învederează instanței de judecată că a dezvoltat în cererea de recurs motivele de nelegalitate a sentinței atacate. Invocă în susținere prevederile art. 304 pct. 7 referitor la motive străine și contradictorii și pct. 9.pr.civ. privind aplicarea greșită a legii.
Arată că prima instanță nu s-a referit la probe esențiale pe care le-a înlăturat.
Referitor la art. 138 alin. 1 lit. a din Legea nr. 85/2006, susține că acesta a fost singurul temei juridic reținut în sentință, fără a se arăta bunurile, în ce a constat folosirea abuzivă și care sunt persoanele vinovate, iar deficiențele în ținerea evidenței contabile se referă la o altă faptă.
Mandatarul pârâtului recurent face trimitere la conținutul sentinței recurate, unde se precizează că a fost semnat un contract de vânzare cumpărarea, fără a se menționa care sau în ce a constat, după ce, anterior se arăta inversul referitor la ceilalți acționari. Apreciază astfel că motivarea este contradictorie.
În ce privește aplicarea greșită a legii, susține că faptele sunt contrazise de probele de la dosar. Arată că s-a hotărât în AGA din 05.11.1999, cu majoritate și cvorum, să fie redus capitalul social și distribuite unele bunuri, hotărâre înregistrată în registrul comerțului și care nu a fost atacată.
Învederează instanței că, la data formulării cererii de antrenare a răspunderii, exista pe rolul Tribunalului Sibiu acțiune, instanța de fond a suspendat cauza de două ori în 2003 și 2006 și deși, acțiunea în anulare a fost respinsă irevocabil de Curtea de APEL ALBA IULIA și s-a depus la dosar dovada, nu a fost luată în considerare, așa cum nu s-a ținut cont nici de expertiza efectuată în cauză.
Susține că pârâtul Gaf ost singurul care a făcut demersuri pentru recuperarea creanței, așa cum reiese din Anexele 2c și 2d.
Avocat - arată că nici pasivul cert nu este dovedit în cauză.
Referitor la recursul AVAS B, solicită să fie respins ca nefondat.
Solicită cheltuieli de judecată.
Intimatul arată că este de cord cu soluția primei instanțe.
Arată că, în 1992 societatea a avut scutire de impozit pe o perioadă de 5 ani, iar G se obliga să continue activitatea încă 5 ani, până în septembrie 2002, fiind doar o coincidență că societatea a intrat în faliment la 10 septembrie 2002.
Susține că există creanțe de încasat, întrucât a fost activitate, iar G nu poate fi făcut răspunzător.
CURTEA DE APEL
Asupra recursurilor de față, constată:
Prin Sentința civilă nr. 910/C/09.06.2009 pronunțată de judecătorul sindic în dosar nr- (nr. vechi 5240/2003), a fost admisă în parte cererea formulată de creditorii BRD prin Sucursala BRD M și AVAS B privind atragerea răspunderii organului de conducere al debitorului SC SA M prin lichidator judiciar prin ec. - S în contradictoriu cu pârâtul
S-a admis în parte în principiu și în fond cererea formulată și completată de creditorul Direcția Generală a Finanțelor Publice a jud. S prin Administrația Finanțelor Publice M în contradictoriu cu pârâtul
S-a admis în parte în principiu și în fond cererea de intervenție formulată de intervenienta SC DISTRIBUȚIE TRANSILVANIA SUD SA - Sucursala de Distribuție a Energiei Electrice S în contradictoriu cu pârâtul
A fost obligat pe pârâtul G să plătească în contul de faliment al debitorului SC SA M suma de 89.781 lei reprezentând parte din pasivul falitei.
S-au respins cererile creditorilor AVAS, BRD -Sucursala M, SC DISTRIBUȚIE TRANSILVANIA SUD SA - Sucursala de Distribuție a Energiei Electrice S în contradictoriu cu pârâții și G.
S-a luat act de renunțarea la judecata cererii formulată de creditorul DGFP jud. S prin M față de pârâții și G.
S-a respins cererea creditoarei DGFP jud. S prin M în contradictoriu cu pârâții, G, Bisorca -, G, -, -,
Pentru a hotărî astfel, judecătorul sindic a reținut că:
S-a constatat că prin sentința civilă nr. 1894/2001 pronunțată de judecătorul sindic în dosarul nr. 281/2001 s-a dispus deschiderea procedurii reorganizării judiciare a debitoarei SC SA M la cererea creditorului Administrația Finanțelor Publice M, iar prin încheierea civilă nr. 1850/10 septembrie 2002 s-a deschis procedura falimentului. Pe parcursul desfășurării procedurii au formulat declarații de creanță Administrația Finanțelor Publice M, SC SA M, SC SA Dumbrăveni, SC Nord SA M, Casa Județeană de Pensii S, BRD Sucursala S, SC SA S, Casa Județeană de Asigurări de Sănătate S, AJOFM S, SC SA P, SC Comunală SA M, SC SA, SC SA, Spitalul Municipal M, SC SA Tg. M, Consiliul Local M, SC SA și.
Conform tabelului consolidat întocmit la data de 19.10.2004, pasivul exigibil al debitorului SC SA este de 12.575.538.988 lei (vechi), respectiv 1.257.553,89 lei noi.
Lichidatorul judiciar desemnat în cauză în îndeplinirea atribuțiilor sale a întocmit raportul privind cauzele și împrejurările care au determinat ajungerea societății falite în stare de insolvență, arătând că "în anexa la raportul nr. 112 din 10.03.2003 s-a depus procesul verbal de inventariere a patrimoniului falitei, încheiat la 28.02.2003 în care se constată că sumele înscrise în evidența contabilă nu s-au regăsit faptic în conturile societății, totalul sumelor fiind de 1050.164.253,50 lei și că pentru recuperarea acestei sume se fac răspunzători pârâții G director general, șef serviciu contabilitate și coordonator al compartimentului contabilitate".
Din fișa informativă ORC fil. 66, rezultă că administratori ai falitei au fost G (expirat mandat 13.10.2004), (13.10.2000 - 13.10.2004) și G (13.10.2000 - 13.10.2004).
Conform sentinței comerciale nr. 693/8.04.2008 pronunțată de judecătorul sindic în dosarul nr- bunurile din averea debitoarei au fost lichidate obținându-se din vânzarea lor suma de 88.128 lei din care TVA = 14070, iar din încasarea de creanțe suma de 8.505 lei. Din suma totală de fonduri obținută în procedură de 96.633 lei s-au distribuit în conformitate cu art. 123 din Legea 85/2006, în ordine, cheltuielile aferente procedurii, salariile restante și parte din creanța creditorului garantat, considerent pentru care judecătorul sindic a dispus în conformitate cu dispozițiile art. 132 alin. 2 din Legea 85/2006 închiderea procedurii și radierea societății falite din Registrul Comerțului.
În cauză s-a dispus și efectuarea unui raport de expertiză contabilă și un supliment, care concluzionează în conformitate cu dispozițiile art. 124 din Legea 64/1995 că pasivul cert al falitei este în sumă de 89.781 lei.
Din expertiză rezultă că în perioada anterioară declanșării procedurii reorganizării judiciare și a falimentului persoanele responsabile cu inventarierea patrimoniului nu au respectat prevederile 2388/1995, ale 1223/1998 privind reflectarea în contabilitate a principalelor operațiuni de fuziune, dizolvare și lichidare precum și cele privitoare la retragerea sau excluderea unor asociați în ce privește evaluarea cuantumului valoric al bunurilor ce puteau fi distribuite acționarilor, astfel valoarea activului net al SC SA M ce putea fi distribuită acționarilor la 5.11.1999 era de 1.045.584 mii lei (ROL), distribuindu-se suma de 2.053.604 mii lei, cu 1.008.020 mii lei mai mult.
S-a arătat că potrivit dispozițiilor art. 11 alin. 3 din Legea 82/1991 răspunderea pentru organizarea și ținerea contabilității revine administratorului, ordonatorului de credite sau altei persoane care are obligația gestionării patrimoniului.
S-a reținut că, deși acționarii societății au recunoscut că li s-au repartizat bunuri din patrimoniul societății mai mare decât activul net contabil, conducerea societății nu a întreprins nicio operațiune de recuperare cu excepția numitului căruia i s-a întocmit factură fiscală în valoare de 138.569.512 lei din care a achitat cu chitanță suma de 110.214.188 lei, celorlalți acționari nu li s-au întocmit facturi fiscale, nu au semnat și nici nu au achitat contravaloarea contractului de vânzare-cumpărare.
Instanța, față de dispozițiile art. 124 și apoi 137 din Legea 64/1995 și la data soluționării cererii art. 138 din Legea 85/2006, a apreciat că pentru angajarea răspunderii membrilor organelor de conducere trebuie îndeplinite cumulativ condițiile generale ale răspunderii delictuale art. 998 - 999.civ:
- săvârșirea unei fapte ilicite dintre cele prevăzute limitativ de lege și existența unui prejudiciu care să fi contribuit la insuficiența activului falitei, respectiv raportul cauzal care trebuie să existe între fapta ilicită (culpabilă) și starea de insolvență a debitorului.
În cauză s-a considerat că s-a probat că pârâtul G, în calitate de director general, prin fapta sa culpabilă constând în semnarea contractului de vânzare-cumpărare, neținerea contabilității în conformitate cu Legea 82/1991 în calitatea de ordonator de credite, a contribuit la aducerea societății în stare de insolvență, astfel că răspunderea pentru insuficiența activului este justificată pe temeiul art. 138 alin. 1 lit.a din Legea 85/2006 considerent pentru care acțiunea în răspunderea administratorilor sociali formulată de creditorii înscriși la masa credală a falitei SC SA, precum și cererile de intervenție în nume propriu față de acest pârât au fost admise și în consecință pârâtul Gaf ost obligat să plătească în contul falitei suma totală de 89.781 lei reprezentând parte din pasivul falitei.
S-au respins ca neîntemeiate cererile creditorilor AVAS, BRD, în contradictoriu cu pârâții și Gh., pentru că nu s-a făcut dovada vreunei fapte culpabile în sarcina acestora care să fi contribuit la aducerea societății în stare de insolvență.
Față de poziția Administrației Finanțelor Publice M privind renunțarea la judecată față de pârâții Gh. și, instanța a luat act de voința creditorului, făcând aplicarea dispozițiilor art. 246.pr.civilă.
În ce privește cererea creditorului M în contradictoriu cu pârâții, și G aceasta a fost respinsă ca nefondată legal, arătându-se că:
Faptele enumerate la art. 138 trebuie să fi contribuit la insuficiența activului și prin urmare, trebuie să se dovedească că persoanele chemate să răspundă pentru faptele lor culpabile au contribuit la aducerea societății în stare de insolvență.
Răspunderea pentru insuficiența activului trebuie angajată doar dacă prejudiciul a rezultat din fapta culpabilă (greșeală de gestiune) a administratorului sau a persoanei din organul de supraveghere.
Pârâții nu au îndeplinit nici funcția de administrator și nici nu au făcut parte din organul de supraveghere, aceștia trebuiau urmăriți să răspundă direct în perioada de lichidare a activului societății pentru partea activului necuvenit.
S-a conchis că pasivul neacoperit al societății falite să fie suportat de cei care au deținut puterea și au exercitat-o, adică acelor care poartă responsabilitatea calității actelor și faptelor realizate, în speță directorul general al societății.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs creditoarea Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului - AVAS și pârâtul G, în termen și motivate.
Prin recursul său, creditoarea AVAS a solicitat modificarea Sentinței nr. 910/C/09.06.2009 în sensul admiterii cererii de atragere a răspunderii patrimoniale a pârâtului G și obligării acestuia la plata întregului pasiv rămas neacoperit în urma derulării procedurilor de lichidare judiciară a debitoarei (conform tabelului definitiv al creanțelor).
A motivat recurenta că hotărârea atacată a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii și, referindu-se la Protocolul nr. 26/14.11.2003 încheiat cu CAS S, prin care a fost preluată creanța aferentă debitoarei SC SA în cuantum de 119.759,97 RON și Protocolul nr. 2/28.06.2004 încheiat cu SC Nord SA, prin care s-a preluat creanța aferentă SC SA în cuantum de 43.936,80 lei, a arătat că este prejudiciată cu 163.696,77 lei, în contul creanțelor nefiind efectuate încasări.
A precizat că administratorul are răspunderea organizării și conducerii contabilității persoanei juridice, că parte din creanța sa reprezintă contribuția personală a angajaților societății, în calitate de asigurați, pe care pârâții aveau obligația să o vireze lunar, că respectivele sume nu aparțineau societății, iar utilizarea în alte scopuri sau nevirarea la fond a contribuției reținute constituie infracțiunea de deturnare de fonduri, că prin neplata la termen a contribuției către Fondul național unic de asigurări de sănătate și folosirea banilor pentru susținerea activității curente, foștii administratori se fac vinovați de utilizarea de mijloace ruinătoare pentru a procura persoanei juridice fonduri, în scopul întârzierii încetării de plăți, faptă prevăzută de art. 138 lit. f din Legea nr. 85/2006.
A invocat în drept dispozițiile art. 3041.pr.civ. OUG nr. 95/2003, aprobată prin Legea nr. 557/2003, OUG nr. 37/2004, aprobată prin Legea nr. 357/2004, OUG nr. 51/1998, aprobată prin Legea nr. 409/2001, modificată prin OUG nr. 23/2004, art. 72 din Legea nr. 31/1990, republicată, art. 35 alin. 3 și 4 din Decretul nr. 31/1954, art. 11 din Legea nr. 82/1991, republicată.
Pârâtul G, prin recursul formulat, a solicitat schimbarea în parte a sentinței atacate, în sensul respingerii cererii privind atragerea răspunderii sale, exonerarea sa de la plata sumei de 89.781 lei reprezentând pasivul pârâtei, respingerea cererii de intervenție a SC Distribuție Transilvania Sud SA - Sucursala de Distribuție a Energiei Electrice S și obligarea intimatelor la plata cheltuielilor de judecată în ambele instanțe.
Pârâtul-recurent a invocat în drept dispozițiile art. 304 pct. 9 și 7.pr.civ. și art. 3041pr.civ.
A motivat că sentința recurată cuprinde motive contradictorii și străine de natura pricinii, întrucât, deși reține ca temei al răspunderii faptul că nu ar fi condus și ținut contabilitatea conform legii, justifică antrenarea răspunderii prin dispozițiile art. 138 alin. 1 lit. a din Legea nr. 85/2006, care se referă la fapta membrilor organelor de conducere care au folosit bunurile sau creditele persoanei juridice în folosul propriu sau în cel al unei alte persoane, fără a exista vreo probă în acest sens.
A susținut că distribuirea sumei de 100.802 lei în favoarea acționarilor falitei, în plus față de activul net al societății, s-a realizat în baza Hotărârii AGA din 5.11.1999, înscrisă în Registrul comerțului prin încheierea nr. 61/2000 și neatacată cu opoziție de creditori, fiind astfel obligat să o ducă la îndeplinire conform art. 73 alin. 1 lit. d din Legea nr. 31/1990.
A mai arătat că dispozițiile art. 138 reglementează o răspundere personală, iar reducerea capitalului social și restituirea către asociați a unei părți din patrimoniu a fost decisă nu de el, ci de AGA, cu precizarea că cererea de anulare a Hotărârilor nr. 1, 2 și4/5.11.1999 a fost respinsă, Sentința nr. 2178/C/2006 devenind irevocabilă prin respingerea recursului de către Curtea de APEL ALBA IULIA, prin Decizia nr. 310/2007.
A mai motivat că personal a achitat contravaloarea bunurilor distribuite în favoarea sa, respectiv 138.569.512 lei, dar nu și ceilalți 13 acționari, deși i-a somat, probele în acest sens fiind ignorate de către instanța fondului, iar la deschiderea procedurii reorganizării, cât și la intrarea societății în faliment, creanțele față de cei 13 acționari nu erau prescrise.
A susținut și că întinderea pasivului nu a fost determinată, învederând în plus că sentința recurată s-a pronunțat după un an de la închiderea procedurii și radierea societății.
Examinând sentința atacată, prin prisma motivelor invocate în cele două recursuri, se constată:
Răspunderea reglementată de prevederile art. 138 din Legea nr. 85/2006 (fost art. 124, apoi art. 137 din Legea nr. 64/1995) are menirea de a asigura acoperirea pasivului debitoarei în ipoteza în care averea acestuia nu satisface toate creanțele. Sunt, astfel, expres determinate câteva cazuri în care membrii organelor de supraveghere, ai organelor de conducere ale persoanei juridice în insolvență sau orice altă persoană ce a cauzat această stare, pot fi obligați să suporte o parte a pasivului debitorului insolvent, dacă prin activitatea lor au contribuit la provocarea insuficienței fondurilor bănești disponibile. Este vorba despre o răspundere delictuală pentru fapta proprie.
Judecătorul sindic a obligat pe pârâtul G la plata unei părți din pasivul falitei, respectiv suma de 89.781 lei, reținând că a săvârșit fapta prevăzută de art. 138 alin. 1 lit. a din Legea nr. 85/2006. A motivat însă, că în calitate de director general și ordonator de credite, G nu a ținut contabilitatea conform Legii nr. 82/1991 (în ceea ce privește reflectarea operațiunilor de fuziune, dizolvare, lichidare, retragere sau excludere a unor asociați), nu a întreprins nicio operațiune pentru recuperarea bunurilor repartizate din patrimoniul societății, întrucât s-a constatat că s-a depășit cuantumul valoric al bunurilor ce puteau fi distribuite acționarilor.
Aceste considerente sunt, însă, în contradicție cu conținutul faptei la care se referă art. 138 alin. 1 lit. a din lege, acesta sancționând fapta de a folosi bunurile sau creditele persoanei juridice în folosul propriu sau în cel al altei persoane.
La fond, în probațiune, există depuse sentința civilă nr. 2178/C/2006 a Tribunalului Sibiu (dosar nr-) prin care s-a respins cererea de anulare a Hotărârilor nr. 1, 2, 4/05.11.1999 a a SC SA M, având ca obiect reducerea, prin micșorarea numărului de acțiuni și restituirea către asociați a unei părți din patrimoniu, a capitalului social al debitoarei SC SA, hotărâre irevocabilă ca urmare a respingerii recursului prin Decizia nr. 310/22.06.2007 ( 109-118 dosar fond).
Aceste înscrisuri, invocate în apărare de către pârât, nu au fost înlăturate, n-au făcut obiectul analizei, judecătorul sindic reținând în schimb răspunderea pârâtului pentru efectuarea transferului bunurilor peste cuantumul permis. Nici cu privire la apărarea pârâtului, în sensul emiterii de somații către ceilalți 13 acționari pentru achitarea contravalorii bunurilor, nu s-a pronunțat. Apoi, se aduc critici cu privire la cuantumul prejudiciului la fond, în plus recurenta AVAS pretinde că pârâtul e răspunzător de acoperirea întregului pasiv, chestiune ce, de asemenea, trebuie lămurită.
În consecință, cum fondul nu a fost pe deplin cercetat, în aplicarea prevederilor art. 312 alin. 1-3 și 5.pr.civ. vor fi admise recursurile de față, se va casa sentința atacată și se va trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
În rejudecare, vor fi avute în vedere cele două recursuri de față.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE:
Admite recursurile declarate de creditoarea AVAS B și pârâtul G împotriva Sentinței nr.910/C/2009 pronunțată de judecătorul sindic în dosar nr- al Tribunalului Sibiu, și în consecință:
Casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 11.11.2009.
Președinte Judecător Judecător
- - - - - -
Grefier
Red.
Th.
Ex. 7/22.01.2010
Jud. sindic:
Președinte:Gilica PopescuJudecători:Gilica Popescu, Olimpia Maria Stânga, Ioan
| ← Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... | Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... → |
|---|
