Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 961/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA COMERCIALĂ
DECIZIE Nr. 961
Ședința publică de la 04 Mai 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Liliana Palihovici
JUDECĂTOR 2: Anca Ghideanu
JUDECĂTOR 3: Claudia Susanu
Grefier - -
Pe rol judecarea cauzei Faliment privind pe recurent ADMINISTRATIA FINANTELOR PUBLICE H și pe intimat SOCIETATEA AGRICOLA VOINTA-, lichidator MANAGEMENT REORGANIZARE LICHIDARE I - ÎN CALITATE DE LICHIDATOR PENTRU. DEBITOARE SOCIETATEA AGRICOLA VOINTA-, intimat AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI B, intimat, având ca obiect procedura insolvenței acțiune în temeiul art.138, cerere lichidator judiciar de închidere procedură cf.art.131, recurs declarat împotriva sentinței civile nr. 513/F din 16 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Vaslui - judecător sindic.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă de avocat pentru intimatul.
celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează:
- recurs la al 3-lea termen, acordat pentru a se comunica recurentei duplicatul la întîmpinarea formulată de intimatul;
- recurenta a trimis la dosar scurte note de concluzii scrise, solicitînd judecarea recursului în lipsă, după care
Apărătorul intimatului, dl. avocat, precizează - la interpelarea instanței - că nu mai are de formulat alte cereri în cauză iar chestiuni prealabile nu sunt.
Curtea constată recursul în stare de judecată și acordă cuvîntul la dezbateri.
Dl. avocat, pentru intimatul, solicită respingerea recursului formulat de creditorul Administrația Finanțelor Publice H conform întâmpinării formulate de intimat și menținerea hotărârii recurate, ca fiind temeinică și legală. Corect a apreciat judecătorul sindic că la dosarul cauzei, conform probelor administrate, nu sunt îndeplinite condițiile răspunderii delictuale a pîrîtului.
În speță, neputându-se forma un comitet al creditorilor, Administrația Finanțelor Publice a municipiului H, în temeiul prevederilor art. 138 alin. (3) din Legea nr. 85/2006, a fost autorizată să promoveze acțiunea întemeiată pe dispozițiile art. 138 (1) din Legea privind procedura insolvenței.
Prin cererea formulată, creditorul Administrația Finanțelor Publice a municipiului Has olicitat atragerea răspunderii materiale a președintelui consiliului de administrație și a contabilului societății debitoare pentru managementul defectuos și dezinteresul în desfășurarea activității societății, conform prevederilor art. 138 alin. (1) lit. c) și d) din Legea nr. 85/2006.
Dl. avocat susține că recurentul creditor, conform prevederilor art. 1169 Cod civil, nu a dovedit pretențiile deduse judecății, raportul cauzal nefiind dovedit.
Apărătorul intimatului conchide, solicitând respingerea recursului, fără cheltuieli.
Instanța declară închise dezbaterile și rămîne în pronunțare.
Ulterior deliberării,
INSTANȚA
Asupra recursului comercial d e față, reține următoarele:
Prin sentința civilă nr. 513/F din 16 decembrie 2008 Tribunalul Vaslui - judecătorul sindic a respins acțiunea formulată de Administrația finanțelor publice H, cu sediul în H, str. -. -, nr. 18, jud. V, împotriva administratorului debitorului în faliment Societatea Agricolă VOINȚA:, cu ultimul domiciliu cunoscut în H,-,. 16,. 19, județul
Instanța a admis cererea lichidatorului judiciar Management Reorganizare Lichidare I pentru debitoarea Societatea Agricolă VOINȚA și în temeiul art. 132 alin. 2 din Legea privind procedura insolvenței a dispus închiderea procedurii falimentului debitorului Societatea Agricolă VOINȚA cu sediul în localitatea, comuna, jud.
S-a dispus radierea debitorului din registrul comerțului.
În temeiul art. 4 alin.(5) din legea insolvenței s-a autorizat la plată, din fondul special constituit, suma de 34.030,41 lei, reprezentând onorariu administrare și lichidare judiciară și cheltuieli de procedură, lichidatorului judiciar Management Reorganizare Lichidare I.
În temeiul art. 136 din Legea privind procedura insolvenței l- descărcat pe lichidatorul judiciar de orice îndatoriri și responsabilități.
În temeiul art. 135 din Legea privind procedura insolvenței, s-a dispus notificarea prezentei sentințe Direcției generale a finanțelor publice, Oficiului Registrului comerțului, Registru Societăților Agricole și altor registre în care debitorul este înmatriculat pentru efectuarea mențiunilor de închidere a procedurii și de radiere, precum și publicarea prin Buletinul procedurilor de insolvență.
Pentru a se pronunța astfel, judecătorul sindic a reținut, că potrivit art. 138 din legea insolvenței judecătorul sindic, la cererea administratorului/lichidatorului judiciar sau a comitetului creditorilor când acesta este autorizat, poate să dispună ca o parte a pasivului debitoarei persoană juridică să fie suportată de membrii organizației de conducere dacă, în cazul nostru, au dispus, în interes personal, continuarea unei activități care ducea, în mod vădit, persoana juridică la încetarea de plăți ori au ținut o contabilitate fictivă, au făcut să dispară unele documente contabile sau nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea.
Pentru a putea fi atrasă răspunderea patrimonială trebuie ca cel care inițiază acțiunea să probeze prejudiciul, fapta ilicită, vinovăția pârâtului și legătura cauzală dintre faptă și prejudiciu, condiții indispensabile ale răspunderii civile delictuale prevăzute la art. 998-999 Cod civil.
Fapta ilicită este determinată în art. 138 din legea specială și constă într-o acțiune sau inacțiune, referitoare la bunurile și creditele societății falite, precum și alte activități, de natură a conduce la încetarea plăților, prin falsificarea rezultatelor ori imposibilitatea constatării situației reale a societății. Prejudiciul provocat societății constă în aducerea acesteia în imposibilitatea de a efectua plățile și în declanșarea procedurii de executare silită, prevăzute de Legea 85/2006.
Raportul de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu se prezumă, cât timp există încetare de plăți și una din faptele prevăzute la art. 138 alin 1 din legea insolvenței, din actele și lucrările dosarului rezultând că în cauză nu s-a dovedit interesul personal, care se poate reflecta în orice fel de câștig personal pentru făptuitor, care nu a avut vreun profit de pe urma continuării activității în condițiile precizate, când în cea mai mare parte a activității nu a fost remunerat și nu s-a implicat efectiv în activitatea de conducere a debitoarei falite.
Nu poate fi reținută susținerea creditoarei reclamante cu privire la ascunderea sau distrugerea unor documente contabile care s-au aflat în sediul administrativ al societății, și care au fost predate administratorului custode desemnat de către creditoarea reclamantă, nedesprinzându-se astfel vinovăția pârâtului pentru neținerea contabilității în conformitate cu legea în condițiile în care, în anul 2003, acesta nu mai avea vreo calitate în cadrul societății debitoare și nu a semnat situațiile financiare ale acestei societăți.
Din Raportul cauzal și Raportul final aprobat de adunarea creditorilor nu se desprind fapte culpabile în înțelesul dispozițiilor art. 138 alin 1 din legea insolvenței, care să atragă răspunderea personală a fostei conduceri a debitoarei falite, rezultând aspecte privind lipsa fondurilor bănești și a unor utilaje performante care au condus la înregistrarea de pierderi, cât și asupra calamităților înregistrate în anii 1998-2000 care au contribuit la deteriorarea continuă a situației societății și acumularea de datorii. conform actului de constatare din 04.07.2000 din care rezultă că, prin acțiunea factorului secetă excesivă și prelungită, pe suprafețele calamitate s-au înregistrat pierderi de producție față de plan, de 54,5%.
Natura juridica a răspunderii reglementate de Legea nr. 85/2006 este o răspundere civilă delictuală specială, cu toate consecințele ce decurg din această calificare, ce conține elemente derogatorii de la dreptul comun al răspunderii delictuale.
Fiind vorba despre o răspundere civilă delictuală, condițiile atragerii răspunderii sunt cele din dreptul comun:
- existenta unui prejudiciu;
- existenta unei fapte ilicite;
- existenta unui raport de cauzalitate intre fapta ilicita si prejudiciu;
- existenta vinovăției celui care a cauzat prejudiciul, constând in intenția, neglijența sau imprudența celui care a acționat.
Legea insolvenței enumără limitativ faptele pentru săvârșirea cărora se poate angaja răspunderea persoanelor menționate de către lege.
Spre deosebire de dreptul comun, unde pentru orice fapta care cauzează unei alte persoane un prejudiciu se poate atrage răspunderea patrimonială, în situația prevăzută de legea specială, legea limitează aceste fapte la cele 7 fapte enumerate. Aceste fapte nu pot fi extinse, prin analogie, la alte fapte similare.
Art. 149 din legea 85/2006 prevede: "Dispozițiile prezentei legi se completează, în măsura compatibilității lor, cu cele ale Codului d e procedură civilă, Codului civil, Codului comercial român și ale Legii nr. 637/2002 cu privire la reglementarea raporturilor de drept internațional privat în domeniul insolvenței." Aceasta nu permite aplicarea altor dispoziții legale privind responsabilitatea persoanelor vinovate de starea de insolvență a debitorului, respectiv adăugarea altor fapte decât cele prevăzute.
Pentru a se putea atrage răspunderea, nu este suficient sa se facă dovada săvârșirii uneia dintre faptele prevăzute de lege și nici a existenței prejudiciului.
In legea privind procedura insolvenței este prevăzută în mod expres necesitatea stabilirii raportului de cauzalitate între faptă și prejudiciu:".judecătorul-sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului.sa fie suportata de membrii organelor de supraveghere din cadrul societății sau de conducere, precum si de orice alta persoana care a cauzat starea de insolvență a debitorului.".
Pentru a se putea angaja răspunderea persoanei/persoanelor care au cauzat starea de insolvență este necesar ca autorul faptei să fi acționat cu vinovăție care poate îmbrăca forma intenției (art. 138 lit. a) - c) și f) - g)) sau a culpei (art. 138 lit. "d").
Și în cazul răspunderii reglementată de art. 138 din Legea nr. 85/2006 - ca și în dreptul comun al răspunderii delictuale - răspunderea celui care a săvârșit una dintre faptele enumerate de lege va fi angajată indiferent ce formă îmbracă vinovăția acestuia: intenție sau culpă (chiar și pentru culpa cea mai ușoară).
În speță, nu rezultă probe privind îndeplinirea condițiilor răspunderii delictuale a pârâtului, iar creditorul reclamant nu aduce probe concrete ale activității defectuoase sau ale folosirii banilor și bunurilor societății în interes personal ori că nu a fost ținută contabilitatea în conformitate cu legea și nu se face nici o probă în sensul vinovăției pârâtului, din condițiile răspunderii lipsind prejudiciul și raportul de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu.
Nefiind îndeplinite cumulativ cele patru elemente ale răspunderii materiale, nu poate exista răspunderea fostului asociat administrator a conchis judecătorul sindic.
Împotriva sentinței a declarat recurs creditoarea Administrația Finanțelor Publice a municipiului H, invocând punctul 9 al art. 304 Cod procedură civilă.
În motivarea recursului creditoarea arată că a fost autorizată să formuleze cerere de antrenare a răspunderii materiale a fostului administrator al debitoarei. Agricole "Voința", pârâtul, pentru suma de 667.127,60 lei și că greșit a fost respinsă acțiunea, ca neîntemeiată.
Creditoarea-recurentă învederează că acea creanță cu care s-a înscris provine din perioada administrării societății de organele sale de conducere și rezultă din neachitarea debitelor față de bugetul statului, precum și din dobânzile și penalitățile de întârziere aferente.
Administrația Finanțelor Publice a Mun. H susține că președintele societății, care a fost și administratorul acesteia, nu a respectat îndatoririle impuse prin lege și prin statutul societății, el fiind solidar răspunzător față de societate, pentru promovarea unui management defectuos și pentru dezinteresul manifestat față de buna desfășurare a activității societății agricole.
Acesta este motivul pentru care societatea a ajuns în încetare de plăți și, respectiv, în insolvență. Astfel, recurenta arată că debitoarea, prin reprezentanții săi legali, a dispus continuarea activității, care ducea în mod vădit persoana juridică la încetarea de plăți (lit. c). Precizează că, prin procesul-verbal din data de 31.10.1999, încheiat în cadrul Adunării generale extraordinare de la societatea debitoare, s-a aprobat și s-a dispus numirea d-lui în calitate de președinte și a d-lui în calitate de contabil șef, fiind împuterniciți totodată să reprezinte interesele societății în relațiile cu terții, cu drept de semnătură, aceștia asumându-și personal răspunderea, în mod solidar și nelimitat.
Recurenta învederează că pârâtul a făcut să dispară documentele contabile, fapt atestat de lichidatorul judiciar, care precizează că nu a găsit actele societății și nu i-au fost puse la dispoziție de reprezentanții acesteia, societatea agricolă fiind obligată, potrivit art. 44 alin. 2 din Legea nr. 36/1991 privind societățile agricole, cu modificările și completările ulterioare, să păstreze toate actele de administrare ale societății (lit. d). Administratorii sunt solidar răspunzători de existența registrelor cerute de lege și de corectitudinea și regularizarea înregistrărilor, mai susține
În anul 2003, anul supus verificării, contabilitatea nu a fost ținută cu respectarea prevederilor legale, așa cum reiese din procesul-verbal de control nr. 1067/17.03.2004, încheiat de organele de control ale Direcției de Control Fiscal V, debitoarea prin reprezentanții săi fiind sancționată contravențional potrivit dispozițiilor Legii nr. 82/1991, a contabilității, (lit. d). Mai mult, ei au lăsat posibilitatea unui creditor chirografar să se îndestuleze, acoperindu-și creanța pe care o avea de recuperat de la debitoare în dauna creditorului bugetar, creditor care avea sechestru aplicat asupra bunurilor mobile și imobile, înregistrat la Registrul de transcripțiuni.
În urma valorificării bunurilor de lichidatorul judiciar (a acelora care au mai fost găsite în patrimoniul societății) dar și a insuficienței acestora, creanța către bugetul consolidat al statului nu a fost acoperită.
Prin urmare, consideră recurenta că insuficiența activului este una din condițiile cerute pentru admiterea acțiunii, precum și plafonul condamnării la care pot fi obligate organele de conducere.
Creditorii societății au suferit un prejudiciu, a cărui existență certă se stabilește prin constatarea - de tribunal - nu numai că societatea a ajuns în încetare de plăți ci și a împrejurării că obligațiile față de creditori nu pot fi plătite din averea debitorului.
Din formularea textului alin. 1 al art. 138 rezultă - pretinde recurenta - că sunt răspunzătoare civil organele de conducere care au contribuit la ajungerea societății în stare de insolvență, prin faptele enumerate la lit. c) și d).
sugerează - în primul rând - existența raportului de cauzalitate între fapta personală și prejudiciul suferit de averea debitorului și consecutiv de creditori, dar - totodată - și aplicarea textului chiar și în situația în care fapta a constituit numai o condiție favorabilă pentru realizarea efectului.
Astfel, raportul de cauzalitate se prezumă atât timp cât există încetare de plăți mai mult de 30 de zile în situația de față, precum și faptele enumerate la lit. c) și d) ale art. 138 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței.
Vinovăția există sub forma intenției, întrucât pârâtul nu a respectat, așa cum s-a mai arătat, atribuțiile ce îi reveneau potrivit legii și statutului societății, el fiind solidar răspunzător cu societatea, pentru promovarea unui management defectuos, mai susține
În conformitate cu art. 998 cod civil coroborat cu art. 73 din Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale, republicată și art. 42 Cod comercial, acela prin a cărui faptă s-a produs altuia un prejudiciu este ținut a-l repara.
Întrucât toate debitele datorate către bugetul statului și B provin din perioada cât administratorul în persoana pârâtului a administrat societatea, recurenta arată că el se face răspunzător de prejudiciul adus creditorilor.
Acțiunea prevăzută la art. 138 din Legea nr. 85/2006 are ca obiect principal repararea pagubei suportate de către creditori, ale căror creanțe nu pot fi plătite din cauza insuficienței activului.
Recurenta invocă disp. art. 138 alineat 1 literele c) și d), art. 139, 20 alineat 1 litera b) și art. 25 litera a) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, art. 998 Cod civil și 73 din Legea nr. 31/1990, art. 42 din Codul comercial, art. 21, 44 alineat 2 și 49 literele d) și f) din Legea nr. 36/1991 privind societățile agricole.
întâmpinare, intimatul solicită respingerea recursului.
El arată că este corectă aprecierea primei instanțe, potrivit cu care nu există probe privind îndeplinirea condițiilor răspunderii delictuale, la care face referire textul art. 998 - 999 Cod civil. Intimatul învederează că nu s-a făcut nicio probă a vinovăției sale, din condițiile răspunderii lipsind prejudiciul și raportul de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu.
susține că sarcina probei incumbă, potrivit art. 1169 Cod civil, celui care sesizează instanța de judecată. Intimatul pretinde că a îndeplinit funcția de președinte al Consiliului de administrație al debitoarei în intervalul 31 octombrie 1999 - 24 februarie 2003 și nu este răspunzător de ajungerea în stare de insolvență a "Voința" Tătărani.
Examinând actele și lucrările dosarului, Curtea constată că recursul este nefondat.
Punctul 9 al art. 304 Cod procedură civilă nu este incident în cauză, în condițiile în care tribunalul a interpretat și aplicat judicios dispozițiile legale care guvernează răspunderea personală a celor cărora le-ar putea fi imputată apariția stării de insolvență a debitorului (în primul rând prevederile art. 138 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței). În același timp, verificarea tuturor aspectelor invocate de recurentă (care exced cadrului art. 304 Cod procedură civilă), verificare realizată conform articolului 304 indice 1 Cod procedură civilă, relevă că judecătorul-sindic a stabilit corect situația de fapt, coroborând corect dovezile administrate.
Curtea de apel reține că - de principiu - organele de conducere ale debitorului aflat în insolvență pot fi obligate să suporte o parte a pasivului debitorului, dacă au săvârșit vreuna dintre faptele arătate în art. 138 alineat (1) literele a) - g) din Legea nr. 85/2006. Cerințele ce trebuie întrunite cumulativ pentru antrenarea acestui tip special de răspundere au fost corect prezentate de prima instanță și este pe deplin judicioasă concluzia judecătorului-sindic, potrivit cu care ele nu sunt îndeplinite în ce îl privește pe pârâtul. a municipiului Hap retins că intimatul se face vinovat de faptele arătate la literele c) și d) ale art. 138 alineat (1) din Legea nr. 85/2006 și - potrivit principiului general înscris în art. 1169 din Codul civil - reclamantei îi revenea sarcina probei. Or, astfel cum corect a argumentat și judecătorul-sindic, Curtea de apel reține că nu s-a probat, de recurentă, că pârâtul ar fi dispus - în interes personal - continuarea unei activități care ducea, în mod vădit, persoana juridică la încetarea de plăți ori că ar fi ținut o contabilitate fictivă, ar fi făcut să dispară unele documente contabile sau nu ar fi ținut contabilitatea în conformitate cu legea.
Raportat considerentelor expuse Curtea, în aplicarea art. 312 alineat 1 teza a II-a Cod procedură civilă, urmează a respinge recursul și a menține sentința Tribunalului Vaslui.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursul formulat de creditoarea Administrația Finanțelor Publice a municipiului H împotriva sentinței civile nr. 513/F din 16 decembrie 2008 Tribunalului Vaslui - judecător sindic, hotărâre pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 04 Mai 2009.-
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red.
Tehnored.
Tribunalul Vaslui -judecător sindic:
28.05.2009
2 ex.-
Președinte:Liliana PalihoviciJudecători:Liliana Palihovici, Anca Ghideanu, Claudia Susanu
| ← Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... | Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... → |
|---|
