Contract încheiat în formă simplificată. Obligaţie de plată a contravalorii prestaţiilor executate
| Comentarii |
|
În situaţia existenţei raporturilor contractuale în formă simplificată, partea care nu şi-a executat obligaţiile este ţinută să răspundă faţă de cocontractant cu plata contravalorii prestaţiilor efectuate, fiind aplicabil art. 1073 C. civ., conform căruia "creditorul are dreptul de a dobândi îndeplinirea exactă a obligaţiei, şi în caz contrar are dreptul la dezdăunare".
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, nr. 594 din 17 Februarie 2004
Prin sentința civilă nr. 1058 din 20 decembrie 2000, Tribunalul Alba a admis în parte acțiunea reclamantei SC D.T. SRL Alba Iulia, împotriva pârâtei SC V SRL Alba Iulia, care a fost obligată să plătească despăgubiri civile. Pentru a hotărî astfel, în raport cu probele administrate, prima instanță a reținut că reclamanta a efectuat pentru pârâtă servicii reprezentând transport de balast, pe care pârâta a refuzat să le plătească, astfel că, în temeiul art. 969 și art. 1073 C. civ., pârâta trebuie ținută să răspundă față de reclamantă cu plata contravalorii transporturilor efectuate. Capătul de cerere privind plata penalităților de întârziere a fost respins, cu motivarea că raporturile contractuale între cele două părți s-au derulat în formă simplificată și reclamanta nu a dovedit întinderea penalităților.
împotriva acestei sentințe, pârâta a declarat apel, susținând că, în mod greșit prima instanță a admis acțiunea reclamantei și a obligat-o pe pârâtă să plătească contravaloarea transporturilor efectuate, deși între părți nu s-a perfectat vreo relație contractuală, nici în formă simplificată. A mai susținut că înțelegerea perfectată între cele două părți a fost în sensul că reclamanta a efectuat transporturi într-o perioadă de probă, dar pe cheltuiala sa, fără implicarea răspunderii pârâtei. Soluția primei instanțe este nelegală și pentru că a obligat pe pârâtă la un anumit preț, justificând soluția prin modalitatea practicată de alte societăți, ceea ce este incorect.
Curtea de Apel Alba Iulia, secția comercială și de contencios administrativ, prin decizia nr. 356/A din 4 mai 2001, a respins apelul declarat de pârâtă, ca nefondat, reținând că între părți raporturile contractuale s-au derulat în formă simplificată, reclamanta efectuând transporturi pentru pârâtă, împrejurare dovedită, soluția primei instanțe fiind legală și temeinică.
Pârâta a declarat recurs, susținând că în cauză prestațiile efectuate nu întrunesc condițiile existenței unui raport contractual în formă simplificată, că prestațiile au fost de probă iar, în final, părțile nu au mai perfectat un contract de colaborare. A mai susținut pârâta că adresa prin care a răspuns la notificare, a fost interpretată greșit, că nu a propus o modalitate de plată, ci, și-a exprimat doar o părere cu privire la disponibilitatea de a acoperi carburantul folosit pentru perioada de probă, așa că a solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei atacate și, în fond, respingerea acțiunii, precizând că în cauză nu există contract și nici răspundere contractuală, cu consecința obligării pârâtei la plata transporturilor.
Recursul este nefondat.
Din examinarea actelor de la dosar, Curtea a constatat că între părți au existat raporturi comerciale, reclamanta efectuând transporturi cu autobasculante, proprietatea acesteia, în beneficiul pârâtei, așa cum rezultă din avizele de însoțire a mărfii, avize ce sunt semnate și însușite de societatea pârâtă. Este adevărat că factura din 30 iunie 2000, emisă de reclamantă, reprezentând contravaloarea transportului executat, este refuzată la plată, însă această împrejurare nu echivalează cu susținerea pârâtei că nu s-ar fi executat transporturile de către reclamantă, ci, mai degrabă atestă reaua sa credință, prin neplata debitului datorat.
în cauză, reclamanta a făcut dovada serviciilor efectuate în baza raporturilor comerciale existente, cu consecința suportării de către pârâtă a contravalorii transporturilor în modalitățile de plată convenite. Față de considerentele expuse, susținerea pârâtei, referitoare la răspunsul dat la notificarea reclamantei, apare nerelevantă, întrucât art. 1073 C. civ. prevede expres: "creditorul are dreptul de a dobândi îndeplinirea exactă a obligației, și în caz contrar are dreptul la dezdăunare", așa cum legal și temeinic a reținut instanța de apel.
în consecință, Curtea a respins recursul pârâtei, ca nefondat
| ← Viciu de consimţământ. Violenţă. Contract încheiat între... | Contract de gaj. Bilet la ordin. Contestaţie la executare.... → |
|---|
