ICCJ. Decizia nr. 2576/2004. Comercial
| Comentarii |
|
Prin acțiunea introdusă la 22 iulie 1999, reclamanții SC B.I.L. București, N.G., D.V.M. și D.N. au chemat în judecată pe pârâții SC C.P. SA Ploiești și M.N., solicitând instanței de judecată să constate nulitatea absolută a procesului verbal al A.G.A. din 16 aprilie 1998, din cadrul SC C.P. SA Ploiești, a actelor adiționale de modificare a actului constitutiv, privind majorarea capitalului social nr. 2568 din 28 mai 1998, nr. 2305 din 10 august 1998, a declarațiilor notariale nr. 7107 din 3 septembrie 1998 și nr. 2829 din 10 octombrie 1998 și a tuturor actelor subsecvente respectiv, cererile de înscriere de mențiuni, încheierile și certificatele de mențiuni nr. 22424 din 8 septembrie 1998 și nr. 24889 din 26 octombrie 1999.
Totodată, să se constate și nulitatea absolută a Hotărârii A.G.A. a SC C.P. SA Ploiești din 5 aprilie 1999.
Motivând în fapt, reclamanții au arătat că au calitatea de acționari și prin actele arătate s-au încălcat dispozițiile art. 92 alin. (3) din Legea nr. 31/1998/R, care prevăd imperativ, că nu poate fi majorat capitalul social și nu se vor emite noi acțiuni până nu vor fi complet plătite cele din emisiunea precedentă; majorarea capitalului social, conform art. 113 din Legea 31/1990/R și art. 8 din statutul societății se face numai de adunarea generală extraordinară a acționarilor ori, în cauză, adunarea nu a fost legal convocată, nu a îndeplinit cvorumul legal, încălcându-se art. 117,art. 124 alin. (5) și art. 126; s-au încălcat și dispozițiile art. 210 alin. (3) din Legea nr. 31/1990/R, hotărârea neavând la bază un raport de expertiză tehnică; bunurile care au fost aduse ca aport în natură au fost supraevaluate, nu au fost prezentate niciodată acționarului principal și celui semnificativ, producându-se prin aceasta o diminuare a cotei de participare la profit a restului acționarilor; nu s-a aprobat majorarea de capital și pentru M.N., persoană care apare însă fără date de identificare în actul adițional; obiectul actelor juridice nu este autorizat; cauza actelor adiționale este prohibită de lege.
în privința hotărârii A.G.A. din 5 aprilie 1999, au arătat că s-au încălcat, de asemenea dispozițiile art. 177 din Legea nr. 31/1990/R, nefiind convocată în M. Of.
în drept, s-au invocat dispozițiile art. 92 alin. (2), 113, 115, 117, 124, 126, 210 alin. (1), 210 alin. (3) și (4), 199 alin. (1) și (2), 206 din L.S.C.,art. 37 lit. c), 59 alin. (1) și (2), 67 din Legea nr. 26/1990/R, art. 948, 969 și 968 C. civ.
Pârâta SC C.P. SA Ploiești, a formulat întâmpinare și a invocat excepțiile de inadmisibilitate a acțiunii, tardivitate și necompetență materială a instanței.
Astfel, Legea 31/1990/R, nu prevede posibilitatea constatării nulității absolute a procesului verbal al adunării generale a acționarilor și a actelor ulterioare desfășurării acesteia.
De asemenea, reclamanții D.N. și N.G. au participat la adunările generale din 16 aprilie 1998 și 5 aprilie 1999 și nu au votat contra, astfel încât, potrivit art. 131 nu au dreptul de a solicita anularea hotărârilor adoptate, iar B.I.L. se află în aceeași situație față de hotărârea din 5 aprilie 1999.
Cu privire la tardivitate a arătat că hotărârea A.G.A. din 16 aprilie 1998 a fost publicată în M. Of., dată în raport de care s-a depășit termenul de 15 zile.
Referitor la anularea mențiunilor din Registrul Comerțului, aceasta se face în condițiile art. 25 din Legea nr. 26/1990/R.
Tribunalul Prahova, secția comercială și de contencios administrativ, a pronunțat sentința civilă nr. 1100 din 22 octombrie 1999, prin care a admis excepția de inadmisibilitate și a respins ca inadmisibilă acțiunea, în ceea ce privește primul capăt referitor la constatarea nulității absolute a procesului verbal A.G.A. din 17 aprilie 1998, a actelor adiționale notariale și a celorlalte acte subsecvente încheiate la Registrul Comerțului.
A respins ca inadmisibilă acțiunea reclamanților, privind anularea hotărârii A.G.A. din 5 aprilie 1999.
A respins excepțiile de tardivitate și necompetență materială.
Pentru a se pronunța astfel a reținut că toate cererile sunt de competența tribunalului, iar cu privire la tardivitate că pârâta nu a făcut dovada nerespectării termenului de 15 zile de la publicarea în M. Of., pentru atacarea în justiție a actelor adunărilor generale.
Cu privire la excepția de inadmisibilitate a reținut că primul capăt din acțiune se referă la constatarea nulității procesului verbal A.G.A. din 16 aprilie 1998 și nu a hotărârii pronunțată cu această ocazie, situație neprevăzută de lege, procesul verbal, făcând dovada deplină asupra mențiunilor din cuprinsul său până la înscrierea în fals.
Prin urmare, nici constatarea nulității celorlalte acte încheiate pe baza hotărârii A.G.A. nu poate fi primită, atâta timp cât aceasta nu a fost desființată.
Referitor la al doilea capăt de cerere, anume constatarea nulității A.G.A. din 5 aprilie 1999, a reținut că acționarii reclamanți au participat la adunare și nu au votat contra, potrivit procesului verbal de ședință.
Reclamanții au formulat apel, arătând că hotărârea este lovită de nulitate absolută, deoarece față de obiectul ei trebuia judecată în camera de consiliu și nu în ședință publică, încălcându-se prevederile art. 131 alin. (6) din Legea nr. 31/1990/R.
Greșit a fost respins capătul de cerere în constatarea nulității procesului verbal din 16 aprilie 1998, care s-a încheiat cu încălcarea procedurii prevăzută de lege, cu atât mai mult cu cât nu s-a redactat o hotărâre A.G.A. și nu s-a publicat în M. Of., iar în procesul verbal al A.G.A. din 5 aprilie 1999, s-a consemnat incorect că reclamanții s-au abținut, deoarece, în realitate, au votat contra, iar reclamantul D.V. nu a participat la ședință.
Reclamanții au mai susținut că instanța de fond nu a avut în vedere că ambele adunări generale ale acționarilor nu au fost convocate legal prin M. Of. și un ziar central, încălcându-se art. 117 alin. (3) din lege și celelalte dispoziții legale, referitoare la cvorum și la condițiile și forma în care se poate majora capitalul unei societăți comerciale.
Curtea de Apel Ploiești a pronunțat decizia civilă nr. 599 din 27 aprilie 2001, și a respins apelul ca nefondat.
A reținut că motivul de apel referitor la încălcarea de către prima instanță a prevederilor art. 131 alin. (6) din Legea nr. 31/1990/R, în sensul că acțiunea în constatarea nulității nu a fost soluționată în camera de consiliu, nu este întemeiat, atât timp cât această neregularitate nu a fost invocată la fond.
Privitor la celelalte motive de apel s-a apreciat că, în mod corect, s-a reținut de către instanța de fond că, potrivit art. 131 din lege, numai hotărârile A.G.A. contrare legii sau actului constitutiv, pot fi atacate cu cerere în anulare nu și actele prin care se constată modul de desfășurare a adunării generale, respectiv procesul verbal, întocmit la data de 16 aprilie 1998 și cum o astfel de cerere este inadmisibilă, în condițiile nedesființării hotărârii A.G.A., nici actele subsecvente nu pot fi desființate.
în legătură cu hotărârea A.G.A. din 5 aprilie 1999, s-a reținut că, potrivit art. 131 alin. (2) din lege, aceasta nu putea fi atacată decât de către acționarii, care nu au participat sau au votat contra, situație în care nu se încadrează reclamanții, așa cum corect a reținut și prima instanță pe baza probelor de la dosar și deci, ea produce efecte juridice, prezumându-se că acționarii au acceptat ca desfășurarea ședinței să aibă loc și în aceste condiții.
Reclamanții au formulat recurs invocând, în esență, încălcarea dispozițiilor art. 131 alin. (6) din Legea nr. 31/1990/R privind procedura de judecată, în raport cu obiectul cauzei, interpretarea greșită și contradictorie a procesului verbal din 16 aprilie 1998 al A.G.A., care dacă s-a reținut că nu poate fi desființat cu acest titlu pentru motivele de nulitate absolută invocate atunci, trebuia calificat și analizată valabilitatea lui ca hotărâre A.G.A.
în privința hotărârii A.G.A. din 5 aprilie 1999, nu s-a avut în vedere de nici o instanță că aceasta este nulă absolut, nulitate pe care o poate invoca oricine și care vizează încălcarea dispozițiilor art. 117 alin. (3), 92 alin. (3), 113, 124, 126, 145, 210 și 269 din Legea nr. 31/1990/R, art. 948 și 961 C. civ., respectiv Legea nr. 26/1990, situație în care se află și actele subsecvente.
Recursul nu a fost motivat în drept decât cu trimitere la dispozițiile art. 301-305 C. proc. civ., dar față de dezvoltarea motivelor și în considerarea dispozițiilor art. 306 alin. (3) C. proc. civ., Curtea le încadrează în dispozițiile art. 304 pct. 7-9, 10 C. proc. civ.
Analizând recursul în raport de aceste motive, se găsește nefondat.
Acțiunea a avut ca obiect mai multe capete, respectiv constatarea nulității procesului verbal al A.G.A. din 16 aprilie 1998, a hotărârii A.G.A. din 6 aprilie 1999 și a actelor subsecvente înregistrate la Registrul Comerțului.
Prin urmare, cu respectarea principiului disponibilității în procesul civil, instanțele au analizat acțiunea în limitele investirii, având a se pronunța expres asupra nulității procesului verbal A.G.A. din 16 aprilie 1998 și nu asupra hotărârii A.G.A. de la aceeași dată, nefiind vorba de unul și același act în sensul Legii nr. 31/1990/R, care le dă o semnificație juridică deosebită.
Așa fiind, indiferent de valențele pe care recurenții reclamanți încearcă să le confere procesului verbal ce se întocmește cu ocazia adunărilor generale, potrivit art. 130 alin. (1) din Legea nr. 31/1990/R, aceasta are rolul de a constata îndeplinirea formalităților de convocare, data și locul adunării generale, acționarii prezenți, numărul acționarilor, dezbaterile, hotărârile luate și după caz, declarațiile acționarilor făcute de ei în ședință.
Procesul verbal este un înscris întocmit ad probaționem, aspect reținut corect de instanța de apel și în consecință, procesul verbal ce constată modul de desfășurare a ședinței A.G.A., nu poate fi anulat de instanța judecătorească pe calea acțiunii în anulare, prevăzută de art. 131 din Legea nr. 31/1990, nici în situația în care s-ar dispune anularea hotărârii A.G.A., ceea ce a și concluzionat, în esență și instanța de apel.
Ori, reclamanții au solicitat expres anularea procesului verbal de ședință, pentru care motive instanța de fond și apoi cea de apel au apreciat o asemenea cerere ca inadmisibilă, pentru toate motivele de nulitate invocate, fie care privesc hotărârea A.G.A., ca și act juridic cu efectele lui specifice, fie orice alt act juridic.
Nu se poate susține deci că instanțele nu s-au pronunțat asupra ceea ce s-a cerut și nici că au dat o calificare greșită actului juridic dedus judecății.
Totodată, în raport cu acest obiect, judecata s-a desfășurat cu respectarea dispozițiilor art. 131 alin. (6) din Legea nr. 31/1990/R, care se referă la judecata în camera de consiliu, doar a cererilor în anularea hotărârilor A.G.A.
De altfel, potrivit art. 105 alin. (2) C. proc. civ., cum bine a reținut instanța de apel, pretinsa neregularitate s-a invocat târziu, după prima zi de înfățișare.
în ceea ce privește capătul de acțiune în anulare a hotărârii A.G.A. din 5 aprilie 1999 acesta a fost, de asemenea, respins pe excepție încât în această situație nu era posibilă analizarea nici unuia din motivele de nulitate invocate, iar aceste excepții au fost analizate pe baza probelor administrate și reținute ca atare în analiza ei de către instanța de apel.
Pentru toate aceste considerente, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul a fost respins ca nefondat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4420/2004. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3232/2004. Comercial → |
|---|
