ICCJ. Decizia nr. 3383/2004. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.3383/2004
Dosar nr. 3320/2001
Şedinţa publică din 7 octombrie 2004
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr. 2180/COM/1998, reclamanta SC D.M.S.I. SRL a chemat în judecată pe pârâta SC S.T.C. SRL, pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să fie obligată la plata sumei de 11.000.000 lei, reprezentând contravaloare lucrări executate şi cheltuieli de judecată, arătând că a realizat în regim de subantrepriză, lucrări de termoficare şi confecţii metalice, contravaloarea acestora fiind încasată de pârâta-antreprenor de la beneficiarul SC T.A. SA Constanţa, fără, însă, a achita reclamantei factura nr. 1730917 din 27 aprilie 1997, cu o valoare de 5.000.000 lei, în totalitate, şi factura nr. 1730916 din 31 martie 1997, cu o valoare de 10.000.000 lei, parţial, deşi acceptase şi semnase respectivele facturi fără obiecţiuni.
Prin sentinţa civilă nr. 907/COM din 15 iunie 1999, Tribunalul Constanţa a respins acţiunea reclamantei ca nefondată, reţinându-se că nu a făcut dovada pretenţiilor sale.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamanta, criticând-o ca fiind nelegală şi netemeinică, instanţa de fond dând o apreciere eronată probelor administrate în cauză.
Prin Decizia civilă nr. 57/COM din 29 ianuarie 2001, Curtea de Apel Constanţa admite apelul declarat de reclamanta SC D.M.S.I. SRL Constanţa împotriva sentinţei civile nr. 907 din 15 iunie 1999, pronunţată de Tribunalul Constanţa, schimbă în totalitate hotărârea atacată, în sensul admiterii acţiunii şi, în consecinţă, obligă pârâta să plătească reclamantei suma de 11.000.000 lei, reprezentând contravaloare lucrări, plus suma de 4.342.500 lei cheltuieli de judecată.
În pronunţarea acestei hotărâri s-a reţinut, cu luarea în considerare şi a expertizei tehnice efectuate în cauză, că pârâta a acceptat fără obiecţii cele două facturi în litigiu, pe care le-a înscris în contabilitatea sa şi le-a şi încasat de la beneficiarul SC T.A. SA, acestea reprezentând contravaloarea lucrărilor efectuate, achitând, însă, reclamantei numai o parte din contravaloarea lucrărilor executate de aceasta, executare confirmată de beneficiarul final SC T.A. SA.
În consecinţă, în temeiul art. 969 C. civ., a fost obligată pârâta la achitarea către reclamantă a sumei de 11.000.000 lei contravaloare lucrări, iar în temeiul art. 274-298 C. proc. civ., a sumei de 4.342.500 lei cheltuieli de judecată.
Împotriva deciziei menţionate, pârâta SC S.T.C. SRL Constanţa a declarat recurs, susţinând, în esenţă, că Decizia este netemeinică şi nelegală, întrucât nu s-au apreciat corect actele de la dosar, iar expertiza efectuată în cauză a fost superficială, dar recunoaşte că a primit şi semnat fără obiecţiuni cele două facturi în litigiu.
Prin întâmpinare, intimata-reclamantă solicită respingerea recursului, apreciind că este tardiv introdus, nul pentru că nu ar fi fost motivat în termen şi motivele formulate nu se încadrează în situaţiile prevăzute de art. 304 C. proc. civ. şi nefondat, pârâta-recurentă nesolicitând o contraexpertiză şi, mai mult, acceptând şi semnând fără obiecţii facturile în litigiu prin unicul asociat şi administrator şi achitând parţial una dintre acestea.
Asupra recursului de faţă, din verificarea actelor şi lucrărilor dosarului, Curtea reţine următoarele:
Recursul a fost declarat în termen, respectiv, la 23 martie 2001, Decizia recurată fiind comunicată pârâtei-recurente la 14 martie 2001 şi, deci, excepţia de tardivitate, invocată de intimata reclamantă, urmează a fi respinsă.
Recursul nu este nul, întrucât a fost motivat în termen, iar motivele invocate pot fi încadrate în motivele prevăzute de art. 304 pct. 8, pct. 9, pct. 10 C. proc. civ. şi, deci, cu aplicarea art. 306 alin. (3) C. proc. civ., excepţia invocată de intimata-reclamantă urmează a fi respinsă.
Criticile recurentei, însă, nu pot fi reţinute, deoarece, aşa cum recurenta recunoaşte, facturile emise de reclamanta-intimată au fost acceptate şi semnate fără obiecţii, iar din actele dosarului rezultă că beneficiarul, SC T.A. SA, le-a şi achitat fără a obiecta cu privire la neexecutarea sau executarea necorespunzătoare a obligaţiilor asumate de subantreprenor, respectiv, de intimata reclamantă. Se reţine, de asemenea, că în mod corect probele administrate în cauză, înscrisuri, expertiză şi interogatoriu, au fost avute în vedere de instanţa de apel şi corect apreciate de către aceasta şi, în consecinţă, Decizia recurată fiind temeinică şi legală, recursul urmează a fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâta SC S.T.C. SRL Constanţa, împotriva deciziei nr. 57/COM din 29 ianuarie 2001 a Curţii de Apel Constanţa, secţia comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi, 7 octombrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3384/2004. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3381/2004. Comercial → |
|---|
