ICCJ. Decizia nr. 3413/2004. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.3413/2004
Dosar nr. 3952/2003
Şedinţa publică din 7 octombrie 2004
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 704 din 29 martie 2001 a Tribunalului Galaţi a fost admisă în parte acţiunea A.P.A.P.S. Bucureşti, iar pârâta SC A.G.R. SA Tecuci a fost obligată la plata sumei de 620.000.000 lei, reprezentând dividende aferente anului 1997, fiind anulată, ca netimbrată, cererea privind obligarea pârâtei şi la plata daunelor-interese moratorii.
Apelul declarat de reclamantă, împotriva acestei sentinţe, a fost respins, ca nefondat, prin Decizia nr. 524/A din 28 iulie 2001 a Curţii de Apel Galaţi.
Această decizie a fost recurată tot de către reclamantă, recursul său fiind admis prin Decizia nr. 727 din 7 februarie 2003 a Curţii Supreme de Justiţie, secţia comercială, iar cauza trimisă, spre rejudecare, instanţei de apel, pentru a se pronunţa asupra fondului cererii, privind daunele-interese moratorii, cerere care era scutită de taxa judiciară de timbru, în temeiul dispoziţiilor art. 17 din Legea nr. 146/1997.
Instanţa de apel, rejudecând pricina în fond, după casare, a reţinut că reclamanta a solicitat daune-interese moratorii, în sumă de 493.213.605 lei, calculate în raport cu dobânzile practicate de B.R.D. la depozitele constituite pe termen de 1 an.
Aceste daune moratorii sunt datorate de pârâtă în temeiul dispoziţiilor art. 43 C. com.
Cât priveşte cuantumul acestor daune, instanţa de apel a reţinut că el trebuie calculat în raport cu nivelul taxei oficiale de scont B.N.R., conform O.H. nr. 9/2000, motiv pentru care, în această fază procesuală, a solicitat reclamantei refacerea calculului, în raport cu această taxă.
La apel, reclamanta a refăcut calculul solicitat, care însuma 529.575.833 lei, dar, ţinând cont de precizarea făcută de apelantă, instanţa de apel a obligat pârâta la 493.213.605 lei, cu titlu de daune-interese moratorii, respectând principiul disponibilităţii asupra acţiunii, admiţând, astfel, apelul reclamantei prin Decizia nr. 21 din 24 septembrie 2003 şi modificând sentinţa de fond numai pe aspectul acestor daune, fiind menţinute dispoziţiile acesteia cu privire la dividende.
Nemulţumită de această decizie, pârâta a declarat recurs, solicitând casarea ei pentru netemeinicie şi nelegalitate.
Recurenta apreciază că în mod greşit i-au fost acordate reclamantei daunele moratorii, solicitate iniţial şi calculate în raport cu nivelul dobânzii practicate de B.R.D. pentru depozite pe termen de 1 an şi nu daunele calculate în raport cu nivelul ratei de scont B.N.R., cum ar fi fost corect, motivându-şi soluţia numai pe respectarea principiului disponibilităţii asupra acţiunii.
Cum reclamanta şi-a precizat cuantumul acestor daune în raport cu dobânda practicată de B.R.D. şi nu în raport cu rata de scont B.N.R., recurenta apreciază că cererea sa, pe acest aspect, trebuia respinsă, motiv pentru care solicită admiterea recursului, în temeiul dispoziţiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Recursul este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta:
Prin criticile aduse deciziei din apel, recurenta nu contestă că datorează daune moratorii în temeiul dispoziţiilor art. 43 C. com. şi că aceste daune trebuiesc raportate la nivelul ratei de scont B.N.R. Ceea ce contestă este cuantumul acordat de instanţă şi care corespunde cererii iniţiale a reclamantei fondată pe dobânda B.R.D.
Critica recurentei este neîntemeiată, deoarece instanţa şi-a argumentat soluţia pe daune calculate în raport cu rata de scont B.N.R., dar, cu privire la suma acordată cu acest titlu, instanţa a avut în vedere cuantumul solicitat de reclamanta-apelantă prin precizarea făcută, suma solicitată fiind mai mică decât daunele calculate în raport cu rata de scont B.N.R. şi care însumau 529.575.833 lei, aşa încât corect şi-a argumentat soluţia şi pe respectarea principiului disponibilităţii, cuantumul solicitat şi acordat fiind mai mic decât reclamanta ar fi avut dreptul.
În consecinţă, Curtea apreciază că Decizia din apel este legală şi temeinică, recursul urmând a fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâta, SC A.G.R. SA Tecuci, împotriva deciziei civile nr. 21/A din 24 septembrie 2003 a Curţii de Apel Galaţi, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi, 7 octombrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3432/2004. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3384/2004. Comercial → |
|---|
