ICCJ. Decizia nr. 3384/2004. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.3384/2004
Dosar nr. 3990/2001
Şedinţa publică din 7 octombrie 2004
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanta SC B.I. SRL a chemat în judecată pe pârâţii SC C.V. SRL Arad şi N.E., pentru a fi obligaţi la plata sumei de 26.000 mărci germane, reprezentând despăgubiri, ca urmare a avarierii autocarului Mercedes 303, proprietatea reclamantei, de către şoferul N.E., prepus al SC C.V. SRL.
Pârâţii au invocat excepţia necompetenţei teritoriale a Tribunalului Vâlcea, solicitând declinarea competenţei soluţionării cauzei în favoarea Tribunalului Arad.
Prin sentinţa civilă nr. 387 din 21 noiembrie 2000, Tribunalul Vâlcea a declinat competenţa de soluţionare a cererii în favoarea Tribunalului Arad, având în vedere dispoziţiile art. 5 şi 7 C. proc. civ., conform cărora cererea se soluţionează de instanţa domiciliului pârâtei.
Împotriva acestei sentinţe, reclamanta a formulat apel, care a fost admis de Curtea de Apel Piteşti, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Prin Decizia nr. 121/A-C din 5 martie 2001, Curtea de Apel a admis apelul, a desfiinţat sentinţa atacată şi a trimis cauza spre competentă soluţionare Tribunalului Vâlcea.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de apel a reţinut că, în conformitate cu dispoziţiile art. 10 pct. 8 şi art. 12 C. proc. civ., reclamanta avea dreptul de a alege între instanţa în circumscripţia căreia s-a produs faptul ilicit sau instanţa sediului pârâtului.
Decizia instanţei de apel a fost atacată cu recurs de către pârâta SC C.V. SRL Arad, care a susţinut că, din moment ce codul de procedură civilă prevede competenţa de soluţionare a litigiului de către instanţa sediului pârâtei, este lesne de înţeles că datorită deplasărilor şi a timpului pierdut nu este interesată ca litigiul să fie soluţionat de către Tribunalul Vâlcea.
Recursul este neîntemeiat.
Art. 12 C. proc. civ. prevede că reclamantul are alegerea între mai multe instanţe deopotrivă competente.
Conform art. 10 C. proc. civ., în afara instanţei domiciliului pârâtei, pentru situaţiile în care cererea de chemare în judecată îşi are izvorul într-un fapt ilicit, mai are competenţa soluţionării cauzei, instanţa în circumscripţia căreia s-a săvârşit acel fapt.
Cum, în cauză, este în discuţie un fapt ilicit, care a avut loc în circumscripţia Tribunalului Vâlcea şi, cum, conform art. 12 C. proc. civ., numai reclamanta are dreptul de a alege instanţa competentă şi, cum reclamanta a ales ca instanţă competentă în judecarea cererii sale Tribunalul Vâlcea, corect a procedat Curtea de Apel Piteşti, admiţând apelul, casând sentinţa atacată şi trimiţând cauza spre soluţionare Tribunalului Vâlcea.
Codul de procedură civilă nu are vreo dispoziţie în sensul stabilirii instanţei competente, în funcţie de interesul pârâtei, de economia de timp sau de cheltuială determinată de deplasări, ci doar prevede posibilitatea alegerii instanţei competente de către reclamant.
Aşa fiind, se constată că hotărârea este la adăpost de orice critică, recursul urmând a fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâta SC C.V. SRL Arad, împotriva deciziei nr. 121 A-C din 5 martie 2001 a Curţii de Apel Piteşti, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi, 7 octombrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3413/2004. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3383/2004. Comercial → |
|---|
