ICCJ. Decizia nr. 3726/2004. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 3726/2004
Dosar nr. 8368/2004
Şedinţa publică din 14 octombrie 2004
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 1982/ COM din 31 martie 2003, Tribunalul Constanţa, secţia comercială, judecătorul sindic, a respins ca lipsite de interes, obiecţiunile formulate de debitoarea sc C.I.C. SRL Constanţa, în contradictoriu cu lichidatorul SC R.C. SRL Bucureşti, al SC C.I.C. SRL.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reţinut în esenţă că obiecţiunile debitoarei la propunerea de vânzare directă a unicului imobil care aparţinea în proprietatea acesteia, format din teren în suprafaţă de 7125 mp şi construcţii în suprafaţă de 3761 mp sunt lipsite de interes, din moment ce lichidatorul şi-a restrâns această propunere de vânzare directă a activului, ca urmare a deciziei adunării creditorilor, care a fost în sensul vânzării imobilului la care s-a făcut referire mai sus prin vânzarea la licitaţie publică.
Recursul declarat de către debitoarea SC C.I.C. SRL Constanţa, împotriva susmenţionatei sentinţe a fost respins, ca nefondat, prin Decizia nr. 761/ COM din 3 iulie 2003, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia comercială.
La data de 5 august 2003, S.P. în calitate de administrator al debitoarei SC C.I.C. SRL Constanţa a formulat contestaţie împotriva măsurii dispusă de lichidatorul judiciar, SC R.C. SA Bucureşti privind scoaterea la vânzare a bunurilor debitoarei potrivit publicaţiei de vânzare din 29 iulie 2003.
Prin sentinţa nr. 8724 din 27 noiembrie 2003, Tribunalul Constanţa, secţia comercială, judecător sindic a hotărât astfel:
„Respinge excepţia lipsei calităţii procesuale a contestatorului S.P. şi a tardivităţii introducerii contestaţiei.
Respinge ca neîntemeiată contestaţia formulată de contestatorul S.P., în calitate de administrator al debitoarei SC C.I.C. SRL în contradictoriu cu intimata R.C. SRL".
Pentru a adopta această soluţie, tribunalul a reţinut, în esenţă, că raportat la dispoziţiile art. 87 pct. 5 C. proc. civ., administratorul societăţii este îndreptăţit să atace măsurile adoptate, în opinia sa, cu încălcarea legii de către lichidatorul judiciar, iar pe fond, instanţa a considerat că imobilul supus vânzării prin licitaţie publică compus din hală (complex comercial) şi terenul aferent, se încadrează din punct de vedere tehnic în noţiunea de „corp de proprietate" în sensul art. 20 din Legea 7/1996, având un număr cadastral unic, astfel că susţinerile contestatorului în sensul că în speţă vânzarea s-ar fi efectuat cu încălcarea dispoziţiilor art. 4989 C. proc. civ., nu sunt întemeiate cum, neîntemeiate sunt şi susţinerile aceluiaşi contestator potrivit cărora în cauză s-ar fi urmărit vânzarea bunului din averea falitei la un preţ derizoriu, din moment ce, din publicaţiile de vânzare rezultă că preţul de pornire al licitaţiei a fost stabilit prin expertiza tehnică judiciară efectuată în dosarul de fond, iar în cadrul procedurii de valorificare, au fost respectate normele prevăzute de C. proc. civ.
Împotriva susmenţionatei sentinţe a declarat recurs S.P. în calitate de administrator al debitoarei SC C.I.C. SRL Constanţa.
Prin Decizia nr. 134/ COM din 6 mai 2004, Curtea de Apel Constanţa, secţia comercială, investită cu soluţionarea recursului declarat de administratorul S.P. a hotărât astfel:
„Respinge excepţiile tardivităţii recursului şi a lipsei calităţii procesuale active a recurentului S.P.
În conformitate cu art. 103 C. proc. civ., dispune punerea în termenul de exercitare a recursului declarat de S.P., administrator al SC C.I.C. SRL, împotriva sentinţei nr. 8724/ COM din 27 noiembrie 2004, pronunţată de Tribunalul Constanţa.
Admite recursul.
Modifică hotărârea în sensul admiterii contestaţiei şi anulării publicaţiei de vânzare nr. 3 din 29 iulie 2003".
Pentru a adopta această soluţie, instanţa de recurs, a reţinut în esenţă că recurentul a făcut dovada existenţei unor motive de natură a determina repunerea acestuia în termenul de recurs, potrivit art. 103 C. proc. civ. şi totodată că faţă de dispoziţiile art. 19 din Legea nr. 64/1995 (care dau posibilitatea debitorului să formuleze contestaţie împotriva măsurilor luate de lichidator cu privire la patrimoniul societăţii) acesta are calitate procesuală activă.
Pe fondul cauzei, instanţa de recurs a reţinut că din probele dosarului a rezultat că lichidatorul nu a făcut demersuri pentru stabilirea valorii de circulaţie a fiecăreia din cele două construcţii, cu terenul şi utilităţile aferente şi necesare, care se impuneau, având în vedere concluziile expertizei, din care a reieşit că valorificarea halei industriale era suficientă pentru acoperirea întregului pasiv şi deci că în aceste condiţii şi ţinând seama de faptul că în cauză nu există nici o încheiere prin care judecătorul sindic să fi aprobat, în sensul art. 101 alin. (3) şi art. 102 din Legea nr. 64/1995 republicată, raportul de expertiză tehnică şi ca urmare, să fi dat dispoziţie lichidatorului să efectueze lichidarea în bloc a averii debitoarei falite, înseamnă că valorificarea bunurilor acesteia s-a făcut cu ignorarea dispoziţiilor art. 489 C. proc. civ., ceea ce atrage nelegalitatea publicaţiei de vânzare din 29 iulie 2003.
Această ultimă decizie nr. 134/ COM din 6 mai 2004, a fost atacată în temeiul art. 322 pct. 7 C. proc. civ., de lichidatorul SC R.C. SRL Bucureşti cu prezenta cerere de revizuire.
Se susţine în esenţă că în speţă este vorba de două hotărâri definitive potrivnice, pronunţate de Curtea de Apel Constanţa, respectiv Decizia nr. 134/ Com din 6 mai 2004, care este contradictorie cu Decizia nr. 761/ COM din 3 iulie 2003, pronunţată de aceeaşi instanţă şi că, contrarietatea acestor hotărâri, se fundamentează pe faptul că prin Decizia nr. 761/2003, s-a statuat ca lichidatorul judiciar valorifică un singur imobil.
Se mai susţine că, hotărârile pronunţate conţin tripla identitate de elemente: părţi (SC R.C. SRL în calitate de lichidator judiciar şi S.P., în calitate de reprezentant al falitei SC C.I.C. SRL Constanţa), obiect (modalitatea de valorificare a activului, imobil al falitei de către lichidatorul judiciar) şi cauză (derularea procedurii de faliment împotriva debitoarei SC C.I.C. SRL Constanţa).
De asemenea, se mai susţine că hotărârile contradictorii au fost pronunţate în dosare diferite (202/COM/2003 şi 934/COM/2003) şi că în cauza care a format obiectul dosarului 202/COM/2003, nu a fost invocată excepţia autorităţii de lucru judecat.
În consecinţă, pentru a nu se încălca autoritatea de lucru judecat, rezultată din prima hotărâre (Decizia nr. 761/ COM din 3 iulie 2003) revizuienta solicită admiterea prezentei cereri de revizuire şi retractarea celei din urmă hotărâri (Decizia nr. 134 din 6 mai 2004).
Cererea de revizuire formulată în cauză nu este întemeiată.
Pentru a examina motivul de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 7 C. proc. civ., se cer îndeplinite următoarele cerinţe:
- să existe hotărâri judecătoreşti definitive (irevocabile) potrivnice ale căror măsuri prevăzute în dispozitivul lor să nu poată fi aduse la îndeplinire;
- să existe triplă identitate de părţi, obiect şi cauză a acestora;
- în cel de al doilea proces să nu se fi invocat excepţia autorităţii de lucru judecat, ori dacă a fost ridicată, să nu fi constituit obiect de dezbatere.
În speţă aceste cerinţe nu sunt îndeplinite.
Astfel, din probele de la dosar rezultă că prima cerere (soluţionată irevocabil prin Decizia nr. 761 din 3 iulie 2003 a Curţii de Apel Constanţa, secţia comercială, dosar nr. 8368/29004) a avut ca obiect contestaţia formulată de debitoarea SC C.I.C. SRL Constanţa la propunerea făcută de lichidatorul acesteia SC R.C. SRL de vânzare directă a bunurilor sale (care, în final nu a mai fost realizată, din moment ce adunarea creditorilor a hotărât valorificarea activelor, prin vânzare la licitaţie publică, aşa cum a susţinut aceasta şi ca atare, obiecţiunile debitoarei în sensul arătat, au fost respinse irevocabil), pe când, obiectul celei de a doua contestaţii (respinsă irevocabil prin Decizia nr. 134 din 6 mai 2004 a Curţii de Apel Constanţa, secţia comercială dosar 202/COM/2004) l-a constituit modalitatea valorificării bunurilor debitoarei falite, cu respectarea unor dispoziţii legale imperative (art. 489 C. proc. civ.) şi anume pe corpuri de proprietate.
Deci, din cele expuse rezultă indubitabil că obiectul celor două contestaţii este total diferit (chiar dacă ambele au fost formulate în derularea procedurii de faliment) întrucât prin prima cerere s-a urmărit valorificarea bunurilor la un preţ cât mai avantajos (nu direct ci prin vânzarea la licitaţie publică), pe când cea de a doua cerere a avut ca obiect limitarea vânzării bunurilor până la nivelul necesar acoperirii creanţei.
Pe cale de consecinţă, chiar dacă o parte din elementele caracteristice puterii de lucru judecat (părţi şi calitate procesuală) se regăsesc în cea de a doua hotărâre (Decizia nr. 134/2004), această împrejurare nu este suficientă, aşa cum pretinde revizuienta, pentru a se considera că în cauză operează autoritate de lucru judecat, din moment ce potrivit celor arătate, a doua cerere nu are acelaşi obiect şi ca atare, nu sunt îndeplinite cumulativ toate cerinţele, prevăzute de art. 1201 C. civ., care să justifice retractarea ultimei hotărâri (Decizia nr. 134/2004) pentru a nu fi contrazisă puterea de lucru judecat rezultată din prima hotărâre (Decizia nr. 761 din 3 iulie 2003).
Aşa fiind, cererea de revizuire formulată în cauză urmează a fi respinsă cu consecinţa obligării revizuientei, în temeiul art. 274 C. proc. civ. la plata către intimatul S.P. a sumei de 6.000.000 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge cererea de revizuire formulată de R.C. SRL în calitate de lichidator judiciar al SC C.I.C. SRL Constanţa, împotriva deciziei nr. 134 din 6 mai 2004 a Curţii de Apel Constanţa.
Obligă revizuienta la 6.000.000 lei cheltuieli de judecată către intimatul S.P.
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 14 octombrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3957/2004. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3711/2004. Comercial → |
|---|
