ICCJ. Decizia nr. 3711/2004. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 3711/2004
Dosar nr. 6610/2004
Şedinţa publică din 14 octombrie 2004
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la Tribunalul Prahova la 31 ianuarie 2003, reclamanta B.I.L., în calitate de acţionar la SC M. SA Sinaia a solicitat instanţei să dispună anularea hotărârii nr. 160/A/100 din 20 decembrie 2002, adoptată de A.G.E.A. societăţii menţionate.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că, hotărârea din 20 decembrie 2002, a fost adoptată doar cu respectarea prevederilor Legii nr. 31/1990, ignorându-se dispoziţiile speciale în materia publicării convocării la societăţile deţinute public, respectiv art. 107 din OUG nr. 28/2002, care impune, pe lângă publicarea în presă şi în M. Of. a convocatorului şi transmiterea unei înştiinţări către C.N.V.M. şi către pârâtă, reglementări pe care se tranzacţionează acţiunile emise de societate.
În lipsa îndeplinirii acestor condiţii speciale, reclamanta susţine că era în drept, în temeiul art. 131 din Legea nr. 31/1990, să atace cu acţiune în anulare hotărârea din 20 decembrie 2001.
De asemenea, reclamata susţine că în speţă au fost încălcate la adoptarea hotărârii menţionate şi dispoziţiile art. 3 din Instrucţiunile emise de C.N.V.M., la 24 martie 2002, deoarece data de referinţă a fost stabilită la 12 decembrie 2002, adică anterior publicării convocatorului (14 decembrie 2002) şi nu posterior acestui moment, contravenind dispoziţiilor legale precizate.
Mai susţine reclamanta că hotărârea atacată a fost adoptată cu încălcarea dispoziţiilor legale privind desfăşurarea adunărilor generale, deoarece secretarul de şedinţă a fost numit de preşedintele consiliului de administraţie, în loc ca acesta să fie ales de adunarea generală, aşa cum prevăd expres dispoziţiile art. 122 din Legea nr. 31/1990.
În sfârşit, reclamanta mai susţine că, faţă de dispoziţiile speciale în domeniu (art. 15 din Legea nr. 137/2002 şi art. 120 din Normele Metodologice de aplicare a acestei legi, aprobate prin HG nr. 577/2002) în mod nelegal, a fost redus prin hotărârea din 20 decembrie 2002 capitalul social al societăţii pârâte SC M. SA numai cu suma de 587.625.000 lei, în loc de 8.618.564.113 lei, care reprezintă valoarea neamortizată a activelor cu caracter social transferate către Primăria Sinaia, întrucât au fost afectate grav drepturile celorlalţi acţionari.
Prin sentinţa nr. 3882 din 16 decembrie 2003, pronunţată în rejudecare după casare, Tribunalul Prahova, secţia comercială şi de contencios administrativ, a respins ca nefondată acţiunea formulată de reclamantă în contradictoriu cu pârâta şi intervenienta accesorie A.P.A.P.S. Bucureşti.
A admis cererea de intervenţie accesorie formulată de intervenienta A.P.A.P.S. Bucureşti în interesul pârâtei SC M. SA Sinaia.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond, a reţinut în esenţă, că la adoptarea hotărârii din 20 decembrie 2003, au fost respectate toate dispoziţiile legale, privind, publicitatea convocatorului şi desfăşurarea adunării, precum şi normele juridice privind stabilirea datei de referinţă şi cele care reglementează reducerea capitalului social în cazul special al transferului gratuit de active cu caracter social, reglementată de legislaţia privatizării.
Apelul declarat de reclamantă împotriva susmenţionatei sentinţe a fost admis prin Decizia nr. 250 din 30 martie 2004, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ şi, ca urmare, hotărârea primei instanţe a fost schimbată, în sensul că, pe fond s-a admis acţiunea reclamantei şi s-a anulat hotărârea A.G.E.A. SC M. SA Sinaia cu nr. 160/A/100 din 20 decembrie 2002.
Totodată, prin aceeaşi decizie, s-a dispus respingerea cererii de intervenţie accesorie formulată de A.P.A.P.S., ca nefondată.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a reţinut că data de referinţă (data de verificare a acţionarilor cu drept de participare la adunare şi votare în cadrul acesteia şi care beneficiază de dividende) a fost stabilită la 12 decembrie 2002, adică anterior publicării convocatorului (14 decembrie 2002) şi nu ulterior acestui moment, situaţie care atrage nulitatea hotărârii A.G.E.A. din 20 decembrie 2002, în raport de dispoziţiile Instrucţiunilor nr. 3/1998 emise de C.N.V.M. care, prin unicul articol al acesteia, se prevede imperativ că data de referinţă va fi ulterioară datei de publicare în presă a convocării adunării generale.
De asemenea, instanţa de apel, a mai reţinut că sentinţa este criticabilă şi sub aspectul considerării greşite că desemnarea secretarului şedinţei de către preşedintele C.A. s-a făcut cu respectarea dispoziţiilor art. 128 din Legea nr. 31/1990, deşi acest text imperativ prevede expres că secretarul adunării va fi ales de A.G.A.
În sfârşit, instanţa de apel a reţinut că instanţa de fond a făcut o aplicare eronată a probelor de la dosar şi în ce priveşte valoarea neamortizată a activului transferat gratuit către Primăria Sinaia, care putea fi avută în vedere, în raport de dispoziţiile legale în materie de privatizare (OUG nr. 88/1997 şi art. 120 din Legea nr. 137/2002) la reducerea capitalului social. Acesta era, conform notei interne de 8.618.564.113 lei, şi, nu, numai de 587.625.000 lei, aşa cum s-a hotărât nelegal în adunarea din 20 decembrie 2002 a SC M. SA Sinaia.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs pârâta şi intervenienta în interesul acesteia.
Ulterior prin adresa nr. 10470 din 13 octombrie 2004, pârâta SC M. SA Sinaia a declarat că renunţă la judecata recursului, solicitând să se pronunţe în cauză o încheiere prin care să se dispună închiderea dosarului conform art. 246 C. proc. civ.
Curtea, având în vedere declaraţia pârâtei în sensul celor arătate şi ţinând cont de dispoziţiile art. 246 C. proc. civ., potrivit cărora reclamantul poate renunţa oricând la judecată, urmează a lua act de renunţarea la judecarea recursului pe care pârâta l-a declarat, împotriva deciziei nr. 250 din 30 martie 2004, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Cu privire la recursul declarat de intervenienta A.P.A.P.S. Bucureşti, formulat împotriva aceleiaşi decizii se constată că aceasta susţine nelegalitatea hotărârii atacate sub aspectul motivelor de casare prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Astfel se susţine că hotărârea atacată este greşită în raport de dispoziţiile art. 15 din Legea nr. 137/2002, modificată, deoarece obiectul ei l-a constituit aprobarea transferului cu titlu gratuit a activului din patrimoniul SC M. SA Sinaia, în cel al Primăriei Sinaia. Cum, adunarea generală a acţionarilor a fost convocată în termen de 2 zile lucrătoare de la comunicarea deciziei A.P.A.P.S. şi s-a întrunit la data de 20 decembrie 2002, la un interval de 6 zile de la publicarea anunţului de convocare în ziarul P. din 14 decembrie 2002 şi în M. Of. nr. 2717 din 13 decembrie 2002, în mod discutabil, instanţa de apel a dispus anularea hotărârii reţinând greşit că în speţă ar fi încălcate dispoziţiile art. 122 alin. (2) din Legea nr. 31/1990, republicată şi Instrucţiunile nr. 3/1999 emise de C.N.V.M.
De asemenea se mai reţine că în mod neîntemeiat instanţa de apel, a reţinut că, data de referinţă a fost stabilită la 12 decembrie 2002, adică anterior convocării şi nu ulterior acelui moment.
Prin cea de a doua critică, intervenienta se referă la soluţionarea greşită a aspectelor privind procedura alegerii secretarului general al adunării, instanţa de apel reţinând greşit că au fost încălcate dispoziţiile art. 128 alin. (2) din Legea nr. 31/1990, prevederi legale, care nu prevăd nici o sancţiune pentru nerespectarea acestei condiţii formale, neputându-se susţine că, adunarea generală nu ar putea fi prezidată, sub pedeapsa nulităţii hotărârii adoptate, de persoana aleasă de preşedintele consiliului de administraţie.
În cauză, intimata - reclamantă nu a demonstrat nici existenţa unui prejudiciu, pe care l-ar fi suferit prin desemnarea secretarului adunării de către C.A.
Prin cea de a treia critică, intervenienta, susţine că, instanţa de apel a soluţionat eronat aspectele referitoare la reducerea capitalului social al SC M. SA, ca urmare a transferului cu titlu gratuit a activului, HG nr. 577/2002 rezultând nivelul la care trebuie diminuat capitalul social, valoarea rămasă neamortizată a activului transferat gratuit, din cota instituţiei publice implicate.
Plecând de la aceste dispoziţii legale, recurenta, arată că în conformitate cu dispoziţiile HG nr. 403/2000, SC M. SA avea obligaţia legală să reevalueze mijloacele fixe din patrimoniul său. Din Nota internă nr. 12091 din 12 decembrie 2002, rezultă însă că aceasta s-a conformat prevederilor legale, stabilind o valoare a terenului transferat cu titlu gratuit de 6.503.722.000 lei, dar neprocedând la o majorare corespunzătoare a capitalului social. Valoarea terenului, inclusă în capitalul social fiind de numai 587.625.850 lei, în mod corect s-a aprobat prin hotărârea din 20 decembrie 2002 reducerea capitalului social numai cu această sumă şi nu cu cea rezultată din reevaluare.
În consecinţă intervenienta solicită admiterea recursului, modificarea deciziei atacate şi respingerea apelului reclamantei declarat împotriva sentinţei instanţei de fond.
Recursul declarat de intervenienta A.P.A.P.S. (în prezent) A.V.A.S. Bucureşti nu este fondat.
Cu privire la primul motiv de recurs se reţin următoarele:
Potrivit art. 122 alin. (2) din Legea nr. 31/1990, „administratorul unic al C.A. după caz, va stabili o dată de referinţă pentru acţionarii îndreptăţiţi să fie înştiinţaţi şi să voteze în cadrul adunării generale. Data de referinţă, astfel stabilită, nu va depăşi 60 de zile înainte de data la care A.G.A. este convocată pentru prima oară.
Art. 122 alin. (3) din Legea precizată, menţionează că au drept de vot, acţionarii îndreptăţiţi să încaseze dividende sau să exercite orice alte drepturi. Aceştia sunt cei înscrişi în evidenţele societăţii sau în cele furnizate de registrul independent privat al acţionarilor, corespunzător datei de referinţă.
Pe cale de consecinţă, în cazul societăţilor comerciale emitente de acţiuni nominative, convocatorul adunării generale trebuie să includă în mod obligatoriu şi data de referinţă.
Este adevărat, că în convocatorul publicat în ziarul P. din 14 decembrie 2002, C.A. a precizat că la A.G.E.A. din 20 decembrie 2002, sunt convocaţi toţi acţionarii înscrişi în registru până la sfârşitul zilei de 18 decembrie 2002, însă din procesul verbal nr. 114 din 20 decembrie 2002 nu rezultă care a fost data de referinţă stabilită, fiind omisă ziua la care s-a raportat această dată, aşa încât adunarea generală nu a fost încunoştiinţată corect asupra acestui aspect deosebit de important pentru a adopta o hotărâre valabilă. Această situaţie nu poate fi suplinită prin menţionarea datei de referinţă în convocator.
Faptul că, adunarea generală a fost convocată şi s-a întrunit cu respectarea termenelor prevăzute de art. 15 din Legea nr. 137/2002, modificată, nu mai prezintă nici o relevanţă atât timp cât aceasta nu a fost informată corect în legătură cu data de referinţă, care era esenţială în ceea ce priveşte acţionarii care erau îndreptăţiţi să-şi exprime votul cu privire la problemele cuprinse în ordinea de zi.
Cu privire la cel de al doilea motiv de recurs, se constată că nici acesta nu este întemeiat.
Potrivit art. 131 alin. (2) din Legea nr. 31/1990, republicată „hotărârile adunării generale contrare legii sau actului constitutiv, pot fi atacate în justiţie.
Din moment ce, secretarul general al şedinţei a fost numit de preşedintele C.A., contrar dispoziţiilor art. 128 alin. (2) din Legea nr. 131/1990 republicată, care prevăd că adunarea generală va alege, dintre acţionarii prezenţi, unul până la trei secretari, stabilind şi atribuţiile acestora, este evident că în mod justificat reclamanta s-a adresat justiţiei, solicitând anularea hotărârii din 20 decembrie 2002 şi, ca urmare, în mod întemeiat instanţa de apel a dispus anularea hotărârii.
Sunt fără relevanţă, sub acest aspect, susţinerile recurentei că, textul legal precizat nu prevede vreo sancţiune pentru nerespectarea acestei condiţii formale sau că această sancţiune s-ar putea aplica, numai în cazul în care intimata reclamantă ar fi făcut dovada încercării unui prejudiciu datorită desemnării secretarului de şedinţă de către prevederile C.A. şi nu prin alegerea acestuia de către adunarea generală. Contrar acestor susţineri, textul legal precizat are caracter imperativ dispunând că „va alege". Ca atare, nerespectarea acestuia atrage nulitatea absolută a hotărârii adoptate.
Cu privire la cel de al treilea motiv de recurs se constată că nici acesta nu este întemeiat, întrucât, la adoptarea măsurii de reducere a capitalului social, au fost încălcate dispoziţiile art. 15 alin. (3) din Legea nr. 137/2000 şi cele ale art. 120 alin. (2) din HG nr. 577/2000.
Astfel, potrivit art. 15 alin. (1) din Legea nr. 137/2000, „Societăţile comerciale la care statul sau o autoritate a administraţiei publice locale este acţionar majoritar, pot dispune înstrăinarea unor active cu caracter social, cu titlu gratuit şi cu prioritate către autorităţile administraţiei publice ca şi vânzarea acestora cu anumite excepţii către orice persoană „fizică sau juridică interesată", iar la alin. (3) prevăd că „adunarea generală a acţionarilor va hotărî, reducerea capitalului social din cota de participare a statului, sau a administraţiei publice locale, în cazul transferului cu titlu gratuit".
Prin art. 120 alin. (2) din HG nr. 577/2002 (privind aprobarea N.M.V.A. a OUG nr. 88/1997, privind privatizarea societăţilor comerciale, cu modificările şi completările ulterioare şi a Legii nr. 137/2002, privind unele măsuri pentru accelerarea reformei) se prevede că „în situaţia în care se efectuează transferul cu titlu gratuit, societatea comercială va diminua capitalul social cu valoarea rămasă neamortizată a activului transferat, din cota instituţiei publice implicate".
Ori, din nota internă nr. 12001 din 12 decembrie 2002 emisă de serviciul contabilitate al SC M. SA Sinaia, rezultă că valoarea rămasă neamortizată a activului transferat cu titlu gratuit din patrimoniul SC M. SA Sinaia este de 8.618.564.113 lei şi ca atare reducerea capitalului social numai cu suma de 587.625.000 lei este nelegală. Dispoziţiile precizate se referă expres la reducerea capitalului social cu valoarea rămasă neamortizată, a activului şi nu la valoarea acestuia inclusă în capitalul social aspect, care nu are nici o relevanţă, faţă de prevederile legale menţionate mai sus, care nu îndreptăţeau pe pârâtă să diminueze patrimoniul său cu 8.618.564.113 lei, iar capitalul social cu suma de 587.625.850 lei, atâta timp cât, legea nu face o astfel de distincţie, ci prevede expres că reducerea poate avea ca obiect exclusiv capitalul social.
Aşa fiind, recursul intervenientei A.P.A.P.S. (în prezent A.V.A.S.) Bucureşti, urmează a fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Ia act de renunţarea recurentei pârâte SC M. SA Sinaia la judecarea recursului declarat împotriva deciziei nr. 250 din 30 martie 2004 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Respinge recursul declarat de intervenienta A.V.A.S. Bucureşti împotriva aceleiaşi decizii.
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 14 octombrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3726/2004. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3705/2004. Comercial → |
|---|
